Vezi bioritmul tau de astazi


BioritmBioritm

vineri, 31 decembrie 2010

Seara de bilant...

Seara de bilant...

Anul ce tocmai se incheie sub ochii mei a fost... In multe feluri. In unele feluri bun, in altele urat, in alt fel complicat, in alt fel foarte frumos. Anul asta am castigat si recastigat, am crescut si am simtit.

Dar tot anul asta am pierdut. Am pierdut un om drag, un stalp al existentei mele. Asta a facut din acest an unul urat. Drumul inainte e mai greu fara stalpi. "A fi" pentru mine e mai dificil asa. E ca si cum mi s-ar fi taiat din radacini. Ma intorc acasa de cate ori mi-e dor dar din acest an nu mai gasesc acolo pe cine caut. Inca doare si inca plang si ma tot intreb de fiecare data cand ajung acolo: cat va mai durea? Si imi raspund singura: toata viata. Si dureri din astea vor mai urma pentru ca asa e viata facuta. Ne nastem din durere ca sa tot doara cate ceva toata viata. O port in suflet dar nu mi-e mai usor.

Dorintele de oameni mari sunt complicate si cam greu de indeplinit. Si ma refer la o categorie de dorinte imateriale. Si e si mai greu sa ma mint ca se vor indeplini, stiu ca nu e asa. Cand eram copil orice dorinta parea posibila.

Anul trecut in schimb, am schimbat macazul spre o noua viata: a ei. Suntem in ea ca stalpii. Si anul acesta mi-a fost plin de ea, de fericirea ei, de rasul ei, de plansul si durerea ei dar a fost un an frumos.

Anul care vine plus multi altii pana la 100 de ani ai mei ii vreau plini de ea. Sa ii fiu stalp, sa stie ce e siguranta si dragostea si grija. Ii mai vreau sanatosi, plini de oameni frumosi in toate sensurile, de tot ce e frumos si bun ca sa pot infrunta tot ce va fi urat si greu si rau. Pentru ca stiu ca va fi si asa.

Anul asta am imbatranit. Imi place sa cred ca am facut-o intelept.

Anul viitor va fi bun.

La multi ani 2011! Vino cu bine.

joi, 2 decembrie 2010

S-a calcat acceleratia

Viata poate fi cu succes comparata cu o masina.

Cand merge la relanti nu-ti dai seama ca merge sau ce poate. Poate doar ca se misca, vezi ca zilele trec, nu se mai intorc, lucruri se intampla sau nu, situatii pe care le depasesti sau care te depasesc...

Cand incepi si calci un pic acceleratia deja parca se schimba totul. In primul rand viteza, clar si logic, creste. Totul se intampla mult mai repede, simturile iti sunt trezite din amorteala, iti dai seama ca reactivitatea este necesara. Iti dai seama ca somnicul in care erai inainte sa calci acceleratia, in afara de (prea putin dulce) dulce, era si daunator chiar vietii tale.

Linia continua si fara inflexiuni de nici un fel a vietii este pentru oricine altcineva dar nu pentru mine. Am calcat acceleratia de o luna si un pic si calatoria este un pic mai frumoasa, chiar daca i s-a adaugat dificultate in plus, stres in plus, decizii in plus, responsabilitate si griji si cheltuieli. Dar e frumoasa calatoria. Citand, pentru ca nu o spun eu pentru prima data dar aprob intru totul, destinatia e frumoasa dar si calatoria pana acolo conteaza. Cred, chiar, ca aceasta calatorie e mai importanta decat destinatia in sine.

Traim pentru elevarea sinelui, a spiritului. Tot ce facem ne inalta sau ne coboara. Cine are impresia ca scopul lui este altul in afara de acesta consider ca e in mare eroare. Toate experientele prin care trecem ne slefuiesc si ne servesc drept lectii. In masura in care invatam din ele nu le repetam iar si iar. Totul in viata inseamna lectie. Totul inseamna sau trebuie sa insemne evolutie. Totul trebuie sa aiba drept finalitate imbunatatirea noastra. Imbogatirea spirituala. Sa devenim mai buni, sa iubim mai mult, daca nu in viata asta in urmatoarea pana cand devenim iubirea insasi. Si altruismul in persoana. Si devenim astfel modele pentru ceilalti. Sa le ghidam pasii pe drumul calatoriei lor.

Atata timp cat folosesti masina ca pe caruciorul de butelie nu vei sti niciodata adevarata ei putere, adevarata ei frumusete. Atata timp cat "a risca" este un verb pe care il tii incuiat intr-un dictionar si nici nu te gandesti la a-l folosi intr-o singura propozitie macar nu poti spune "am trait". Daca respiri nu inseamna ca traiesti. Asa cum daca razi nu inseamna ca esti fericit.

luni, 18 octombrie 2010

Dar ochii aia...

Afara o alta zi de toamna. E 12jumate dupa-amiaza si metroul e asa liber. Opreste... nici nu mai stiu la ce statie, atat m-a bulversat, si o vad intrand pe usile vagonului. Cu castile in urechi, ma face sa ma intreb ce-o fi ascultand. Si imi las mintea sa-si imagineze... E imbracata intr-o hăinuţă scurta de stofa si ... dresuri. Ma uit, fara sa ma vada ca ma uit, si incerc sa imi dau seama daca are fusta... Si iar imi las mintea sa-si imagineze... Cu o degajare ce n-am mai vazut de mult la o femeie isi lasa parul prins de clama sa cada pe spate. Ma uit la ea cum si-l aranjeaza uitandu-se in geamul usii. Machiata discret, e toata o aparitie discreta si ma intreb cum de mi-a sarit in ochi... Si uitandu-ma la ea bine, fara sa ma mai intereseze daca vede ca ma uit, imi dau seama: ochii! Ochii ei sunt superbi! Expresivi si jucausi, cu gene lungi, rimelate artistic... Cum as fi putut sa nu observ ochii astia? O cunosc, vine pe la shop-ul unde lucrez si cumpara ceaiuri si alte chestii naturiste, aromate... Dar niciodata nu am observat ochii astia!... Nu m-a observat ca ma uit ca boul la ea, era pierduta cu privirea undeva departe. As fi dat un banut pentru gandul ei dar...

A coborat o data cu mine, la aceeasi statie. A urcat treptele repede, doua cate doua si s-a pierdut in multimea de picaturi si oameni de afara... Dar ochii aia...

vineri, 8 octombrie 2010

Despre Femei

In seara asta trei femei mi-au făcut ... noaptea mai frumoasa cu cate ceva, vorbe venite din suflet in principal, ca toate trei sunt departe de mine ... dar atât de aproape!!!

Prima
"Ce face Puiuţul? Cum e? "
"Bine, bine. Doarme. Nu tuşeşte, puţin muci dar ok. Maine la 'serviciu' din nou :) Voi? Tu de ce nu dormi?" - fiind vreo 11 jumătate noaptea.
"Ma uit la Bădiţu si astept sa iasa mama de la serviciu s-o sun sa vorbesc cu ea.. ;) Va pup si somnic usor, si ma bucur ca dragostea lu' veaţa mea e bine.. Mult succes mâne :-* Pupam."

Cea de-a doua traieste o "telenovela" cum ne placem sa ii zicem. E tânăra, frumoasa, independenta si mai hotarata decat pare. Tot aparent imi da impresia ca e împărţită in doua insa ea stie ce vrea. Imi povesteste actiunea acestei "telenovele" si traiesc alaturi de ea, cu sufletul la gura, fiecare moment! Si mai mult decat telenovela ei parca o retraiesc pe a mea. Am impresia de deja-vu deseori. Si totul s-a intamplat, demult, in timp trecut atat de repede... Imi aduc aminte trairi, simtiri, chipuri, momentele toate, unele frumoase, dulci, calde, fericite, altele triste, amare, dureroase... Au durut atunci, acum rememorarea lor nu cauzeaza nimic.
Imi vine tot timpul sa ii zic: fa asa, fa invers, eu daca as fi in locul tau.... Etc etc etc... Si ii mai zic dar imi dau seama ca fiecare isi are timpul lui, isi traieste povestea lui, isi face propriile alegeri bune sau mai putin bune. Si oricât i-ar pune cineva ce sa faca, tot ce simte ca e bine pentru ea va face. 'Oamenii destepti invata din greselile altora' nu e general valabil!!! Si imi dau seama ca toti si fiecare avem un timp al nostru pe care il traim, 'greseli' - credem noi, pe care sa le facem, . O 'telenovela' regizata maestral intotdeauna de El. Si nimic nu e gresit in ceea ce facem. Totul se intampla asa cum trebuie sa fie, cum am hotarat sa fie inca dinainte de a fi. Si faptul ca e 'sigura k intr-un fel sau altul viata le va aseza' ma face sa cred ca stie ca va fi bine.

Cea de-a treia, insa nu cea cea din urma, a reintrat relativ de curand in ... viata mea, a intrat in lista de Facebook, messenger... Nici nu mai stiu cum eram inainte, cand ne-am intalnit la inceput. Eu sigur eram muuuuult mai timida :) Dar stiu sigur ca am admirat-o intotdeauna. Si nu scriu asta pentru ca stiu ca ma cititi :) Daca m-ar intreba ce anume admiram sa mor daca as putea sa pun degetul si sa zic: "asta!". Era si este ceva pur si simplu. Inexplicabil.
"Zburata peste balta cea mare" dupa cum s-a si exprimat, face ce stie cel mai bine: modeleaza... suflete! Face ce simte chiar daca stie ca poate fi destul de grea incercarea. Face cu pasiune asa cum poate prea putini dintre noi mai facem ceva care sa ne produca cel putin multumire daca nu chiar fericire. Si asta o face atat de frumoasa! Asa am vazut-o mereu: frumoasa!
Fara sa faca asta neaparat, mi-am dat seama ca mi-a dat o alta definitie, inca una, caracterizanta pentru Femeie: "uneori (sunt) fff bine, alteori plutesc ca o indragostita, alteori sunt trista de imi vine sa plang fara sa ma opresc"! Doamne, de cate ori nu m-am simtit EXACT asa!!! De cate ori ORICE Femeie nu se simte EXACT asa!!! Tipic feminin ar zice unii!

Desi cu impresia ca in alta viata sigur-sigur am fost barbat, realizez cu fiecare femeie din viata mea ca a fi femeie este o minunata nenorocire! A fi femeie este o dulce durere! Nimeni, in afara de o alta femeie, nu poate incepe macar sa inteleaga ce inseamna 'Femeie'! De aceea barbatii nu vor intelege niciodata femeile! Pentru ca pentru asta trebuie sa te nasti femeie! Si poate e mai bine asa!?
Nimeni, in afara de o fiica, nu ar astepta ora 12 noaptea cand mama ei iese din tura de schimbul II ca sa o sune, sa vorbeasca cu ea, sa o intrebe cum a fost la serviciu si sa ii spuna ce-a facut azi de la pranz de cand nu s-au mai vazut! Si sa se asigure ca a ajuns acasa cu bine.
Fratele nu iti da mesaj la 11 jumate noaptea sa te intrebe ce-ti face Puiuţul, ca avea muci si cam tusea cand ati vorbit ultima data. O sora da! Pentru ca e Femeie, pentru ca e Mama! Si daca fratele totusi iti da mesaj ... in alta viata a fost femeie si i-au ramas oarece simtiri :))

Iubesc femeia care sunt eu, si care voi fi cu fiecare femeie din viata mea, mai buna!
Iubesc femei din viata mea! Datorita lor eu sunt atat de mult mai bogata decat as fi fara ele!

miercuri, 22 septembrie 2010

Puţină politică... Doar puţină.

In general, am stomacul tare si nu sunt ... siloasa! Iar dupa experienta cu scutecele de bebelus pline de caca deja sunt imunizata la maxim!! Dar tot exista ceva ce imi intoarce stomacul pe dos de sila si scarba! Exista ceva care imi provoaca varsaturi "psihice" dureroase si o sila cum nu am cuvinte sa descriu! Acel ceva este politica Romaniei! Sau mai bine zis clasa politica din Romania!!!

Ei, şleahta asta de paraziti este mai rea decat orice altceva ce iti poate provoca sila! Si fruncea e extrema! Deja de un an aproape nu mai sunt platitor de televiziune prin cablu, singurele programe pe care le mai prind cu o necajita de antena de camera fiind PRO-ul, TVR1 si ceva PrimaTV dar cu purici. Insa si asa, cand ajung cu urechile de stirile in care vorbeste Boc sau Basescu, simt cum mi se scurtcircuiteaza ceva in creier si mi se ridica parul ca la pisici in preajma cainilor!! Schimb urgent... pe celalalt canal (singurul, si ma rog sa nu fie si acolo vreo stire cu cei doi &Co.) si ma scutur ca de-un vis urat!

Si ma apuca, asa, niste ganduri intrebatoare... Oare oamenii astia, mai ales presedintele si primul-ministru, apoi ministrii, senatorii si deputatii nu mai au nici o urma de rusine? Oare chiar nu isi dau seama ca lumea, romanii, ii urasc din strafundurile inimilor pentru halul in care isi bat joc de tara si populatia ei? Cu acordul si binecuvantarea electoratului acum disponibilizat, taxat, impozitat, asta e cert, dar chiar si asa!!! Ma mir ca prostu' de fiecare data cand ii vad la televizor in declaratii. Oare chiar atat de nenorociti sa ajunga incat sa nu inteleaga ca prizeaza ridicolul si penibilul? Nu au nici un fel de jena sau rusine! Ma intreb cata nerusinare trebuie sa ai sa vii in fata prostilor si idiotilor care te-au votat -- si care nu te-au votat, ca esti si presedintele lor! -- si sa anunti ca tre' sa mai faci un imprumut la anu' ca sa acoperi deficitul bugetar!! Atat de ... nerusinat! Chipurile ieri, in sedinta din Parlament, T.B. i-a 'urecheat' pe alesi ca au risipit bani fara motiv!!! Si ei saracii asa s-au spasit si le-a parut rau, Doamne-Doamne! Nu vor mai face , neam! Cata scarba imi poate provoca o astfel de atitudine?! Muuuuulta! Si vesnica!

Tara asta e atat de ... pe dos incat pare ireal! E atat de in alta epoca fata de realitatea inconjuratoare incat ma intreb daca e posibil asa ceva!? TOTUL in Romania pare atat de fundamental gresit incat luminita de la capatul tunelului e acum subiect de poveste pentru adormit copiii, ea fiind stinsa de mult de vantul puternic al inavutirii rapide si al nesimtirii! Cred ca suntem atat de iremediabil pierduti ca tara incat provoaca plans! Cu aceasta conducere sau cu cele ce se anuntau si se anunta inca, contra-candidate Romania va mima mult si bine capitalismul!

Pesimismul nu ma caracterizeaza ca fire dar in ceea ce priveste Romania si conducatorii ei... Despre ei numai de rau!

Cum zicea un... 'intelept'(?) "din '89 incoace in Romania nu s-a construit capitalismul, s-a privatizat comunismul!!!" Nu sunt neaparat fan dar cred ca dl Cristian Tudor Popescu a prins foarte bine, din pacate, esenta a ceea ce se intampla in Romania...

Mi-e sila de conducerea Romaniei!!!

sâmbătă, 11 septembrie 2010

Era o fetita care credea in veşnicia sentimentelor... Timpul.... sau mai bine zis, trecerea lui, experienta au transformat-o intr-o femeie convinsa de vremelnicia lor...

..............................

luni, 6 septembrie 2010

Tot despre fericire... - completare

Stiu ca acest blog este citit. Nu de multi dar cati sunt ma conving de inteligenta lor de fiecare data cand mai scriu cate ceva. Si stiu ca e vorba de oameni inteligenti pentru ca acestia isi pun intrebari. Si imi pun si mie intrebari, cer "lamuriri" suplimentare si, nu in ultima instanta, ma inspira pentru "mai mult". Iubesc astfel de oameni si compania lor. Mi-ar placea sa fac un fel de adunare in care sa bem ceai/cafea/suc (natural, ca e in trend dar si sanatos)/bere/vin bun, rontaim ceva si sa vorbim: despre fericire, despre viata, despre bine si rau, despre elevare spirituala, dragoste si iubire si cate si mai cate astfel de subiecte... Poate o data si-o data...

Am scris anterior despre fericire. Pareri absolut personale, trecute prin prisma propriilor trairi, experiente. Si cum niciodata un cap nu e mai bun decat doua la un loc, am lasat aspecte neatinse. Aditza mi-a pus intrebarile corecte, pentru el si pentru mine, si m-am gandit la raspunsuri. Corecte si valabile pentru mine. Si pentru el, o data ce le-am enuntat.

Curios, nu stiu daca de raspunsul meu la intrebare sau pur si simplu, m-a intreaba: cum masori fericirea? M-am simtit ca un jucator de tenis caruia i s-a ridicat mingea la fileu. Raspunsul mi-a venit mai spontan decat "da"-ul din fata ofiterului starii civile! Si ambele raspunsuri sunt date din convingere.

"Instrumentul" cu care masori fericirea este inima! Cum? Inauntrul tau, independent de carne, se petrece ceva ce, pur si simplu, nu poti exprima in cuvinte! Ai impresia ca explodezi si vorba aia "nu-ti mai incapi in piele de fericire" incepe sa capete un cu totul alt sens, simti ca o traiesti la propriu! Gura, ochii, tot trupul il simti ca te strange si ai vrea sa te eliberezi, sa poti cuprinde toata lumea si sa urli cat de fericit esti!!! Cata fericire ti-a provocat o situatie, un om, ceva, cineva! Sunt norocoasa sa pot scrie asa ceva. Pentru ca o scriu din experienta ce mi-a fost ingaduita a o trai! Alaturi de oameni iubiti, adorati.

Fericirea se inrudeste indeaproape cu aceea multumire sufleteasca pe care o simti cand se intampla ceva bine sau faci bine neconditionat si din suflet.

Si fericirea este sinonima cu iubirea?
Nu.
De ce? iubirea nu poate sa te faca fericit?
Fericirea este legata si de iubire dar nu e acelasi lucru. Cred ca fericirea rezulta (si) din iubire. Dar nu neaparat intotdeauna este valabil. Stim cu totii ca iubirile neimpartasite sau care au loc in relatii dificile nu te umplu tocmai de fericire. Dar in cazurile fericite, fericirea este rezultatul iubirii.
Banuiesc ca din fericire nu poti suferi!?
Nu. Fericirea nu presupune VREUN FEL DE SUFERINTA! Cand esti fericit nu suferi! Atunci, in momentul acela in care toata lumea e a ta, nu suferi. Nu ai cum. Ar fi ca si cum ai fi orb si ai vedea in acelsi timp! Asta e la fel de imposibil ca a fi fericit si a suferi in acelasi timp.

Un alt gand exprimat a fost ca oamenii se gandesc la fericire si la ce este ea pana la varsta de 20 de ani. Ca dupa aia ... "vine valu', imi ia calu'" si alte ganduri cotropesc mintea: cat o sa castig, unde o sa stau, ce-o sa conduc si cu ce platesc ratele la banca, ce le dau la copii sa manance maine, cu ce ma imbrac, o fi suficient numarul de perechi de pantofi si cel de posete, cu ce asortez oja, etc etc etc. Eu cred ca oamenii se gandesc numai la fericire sau aspecte ale ei, tot timpul. Si la cum si la ce sa faca sa fie mai fericiti. Si se intreaba despre ea. Si isi si raspund prin prisma trairilor lor. Poate ne prindem in inotul prin valurile vietii si uitam sa ne oprim si sa ne intrebam, sa cautam. Dar la un moment dat vine o vreme cand o facem. Si niciodata nu e prea tarziu pentru ca e exact cum trebuie sa fie, cand trebuie sa fie. Fiecare se opreste cand ii e dat sa se opreasca pentru a se intreba. Ritmul fiecaruia e diferit, drept urmare, momentul intrebarilor, al soul searching-ului, cum zic americanii, este diferit. Si ce bine ca e diferit!

La fericire nu te gandesti neaparat cand pierzi ceva, pe cineva. Nu, nu cred. Atunci vezi doar cat de nefericit esti! Cat de nedreapta este viata cu tine si cum nu iti da sansa fericirii. Sau ai crezut ca o ai si, uite, o pierzi! La fericire te gandesti cand iti revii din covalescenta pierderii. Cand te uiti in oglinda si incepi sa te revezi pe tine! Cand iti dai seama ca te-ai uitat tu pe tine, ai uitat de tine si ca existi acolo, inauntrul tau si pentru tine, nu numai pentru celalalt! Cand se ridica perdeaua si incepi sa vezi soarele... din nou. Pentru ca soarele inseamna fericire!

Suntem norocosi pentru ca ne nastem cu dreptul la fericire! Toti! Pe parcursul vietii depinde de noi sa ni-l exercitam, sa ni-l dorim, sa ni-l invocam si sa ni-l aparam!

duminică, 5 septembrie 2010

Despre fericire

God, I love happy endings!!!Damn it, I really love happy endings...in movies.
As opri filmul la momentul când popa spune: "I now pronounce you husband and wife! You may kiss the bride!" Si ma gândesc ca au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi!

De ce imi plac? De aia! Pentru ca viata asta, reala, are un singur "end" si nimic pe parcursul ei nu-mi da certitudinea ca va fi unul "happy". Pentru ca viata ma pune la multe incercari! Pentru ca viata e lunga, sau cel putin pare, atunci cand ma gandesc la cum va fi sfârşitul si daca el va fi fericit!

Nu m-am dat in vânt pentru filmele de groază niciodată! Consider ca viata e suficient presărată cu episoade ... mai puţin fericite cat să le mai vad şi in filme. O comedie siropoasa, romantica m-a binedispus întotdeauna si întotdeauna o va face.

Iubesc la nebunie sfarsitul telenovelelor! Binele si dreptatea inving intotdeauna raul si injustitia, raii sunt pedepsiti sau morti si toata lumea e fericita mai ales pentru fericirea personajelor principale, care au luptat pentru dragostea lor... bla bla bla. Iar cei doi se iubesc, o vor face toată viata si vor trai fericiţi pana la adânci bătrâneţi!

Cred ca e visul fiecăruia din noi: fericirea! Măcar pentru cateva momente sa simţim ce înseamnă ceea ce se ascunde in spatele acestui cuvânt! Ce este fericirea suprema? Nu cred ca in calitatea de OM vom putea vreodată sa percepem! Ne sunt date sa traim momente de fericire, relativitatea fiind mai degraba caracteristica fericirii umane. Notiunea de fericire este proprie si diferita pentru fiecare din noi. Si ce inseamna fericirea unuia poate insemna dezastrul altuia!

...adeseori o himera, părând de neatins. Uneori o straina, părând de neintalnit. Alteori episodica si intotdeauna episoadele sunt mult prea scurte ca sa ne satisfaca nevoia de fericire. Pentru ca fericirea este o nevoie primordiala a omului. Fara ea si speranta ca intr-o buna zi va veni la fiecare, viata nu prea are sens.

Traim si traiesc pentru fericire si pentru clipele ei. Cu speranţă, întotdeauna asteptand-o cum aşteaptă fecioarele printul la poarta Palatului cu candelele aprinse. Ca si ele, trebuie sa fim pregatiti pentru fericire: sa o recunoastem atunci cand o vedem; sa stim cum sa o pastram atunci cand o intalnim; cum sa adunam momentele fericite si sa facem din ele pătură de amintiri care ne va incalzi sufletul in anii din urma...

Fericirea este necesara a fi gasita in tot ceea ce inseamna viata de zi cu zi. Fericirea nu se asteapta, ea se traieste! In fiecare zi, asa cum vine, sub diferitele ei aspecte...

marți, 24 august 2010

Bioritmul personal

Teoria bioritmului a luat fiinta intre anii 1897 - 1902.
Fondatorii teoriei au fost: Hermann Swoboda - profesor la Universitatea din Viena, Wilhelm Fliess - specialist in numerologie, si Alfred Teltscher profesor la Universitatea din Innsbruck.
Bioritmul reprezinta practic influenta diferitelor cicluri biologice asupra fiecarei persoane.
Initial au fost observate ciclul fizic si cel emotional urmate indeaproape de observarea ciclului intelectual si mai tarziu de cel intuitiv. In prezent exista chiar opinii si despre alte cicluri dar mai putin importante. Cele patru raman insa ciclurile de baza ale bioritmului.

Ciclul fizic din bioritm se refera in special la coordonare, putere, aptitudini fizice. in perioada in care acest ciclu este la niveluri inalte este momentul sa va ocupati de tot ceea ce presupune efort fizic. Chiar si rezistenta la boli este in mod normal mai buna in aceasta perioada. In perioada in care acest ciclu al bioritmului este sub linia mediana, avand o valoare negativa, este momentul sa va odihniti pentru refacere.

Ciclul emotional al bioritmului se refera la creativitate, sensibilitate, dispozitie, perceptie. Cand acest ciclu din bioritm este in partea superioara a graficului, creativitatea este la un nivel inalt, comunicarea emotionala, socializarea deasemenea sunt la niveluri foarte bune, starea sufleteasca este pozitiva. In partea de jos a ciclului se poate observa o anumita doza de deprimare, impulsivitate, lipsa de comunicare sau comunicare incorecta. E bine ca in aceasta perioada sa ganditi mai mult la orice vreti sa intreprindeti mai ales in relatiile cu cei din jur inclusiv cu partenerul(a) de viata.

Ciclul intelectual din bioritm este legat de gandirea analitica, analiza logica, memorie, comunicarea rationala. In partea pozitiva a acestui ciclu din bioritm va puteti baza deplin pe capacitatea de gandire, analiza, memorie, invatare. Comunicarea la locul de munca va fi mai buna, veti putea sa va expuneti mai logic punctul de vedere. In partea negativa a ciclului insa, toate aceste caracteristici au de suferit. Este mai bine ca in aceasta etapa sa va relaxati, sa nu intrati in discutii contradictorii la locul de munca, sa faceti eventual o munca fizica sau mai usoara.

Ultimul ciclu descoperit, cel al intuitiei este si el o parte importanta a bioritmului desi nu la fel de important ca primele trei. Cu ajutorul acestui ciclu din bioritm veti putea afla cand sa va incredeti in propria intuitie si cand aceasta nu va va ajuta. Probabil nu veti castiga la Loto in zilele cand acesta este la maxim dar veti recunoaste mai usor situatiile favorabile, veti vedea mai repede cine va sunt adevaratii prieteni, veti simti daca sa aveti sau nu incredere in diferite persoane.

Post preluat in intregime de aici!

joi, 19 august 2010

Astăzi, la anul si la multi ani!

Astăzi e o zi superba pentru a împlini ani şi a merge mai departe. Totdeauna, sper, cu capul sus, făcând cat mai puţine compromisuri şi fără a uita vreodată de sufletul meu şi de oamenii dragi lui. Fără a uita ca dragostea ma tine in priza vieţii chiar dacă nu sunt conştientă zilnic de asta.

Nu fac bilanţuri cu ce am realizat pana acum. Cel puţin nu astăzi. Ştiu unde sunt, cum am ajuns aici, cu ajutorul cui. Ma gândesc adesea la toţi cei care mi-au ieşit in calea vieţii şi cu care am împărţit din timpul meu, din sufletul meu, zâmbete şi tristeţi, bucurii şi momente mai puţin plăcute. Le găsesc locul la toţi şi la toate exact asa cum au fost.

Astăzi ştiu ca nu am regrete. Astăzi ştiu ca toate s-au întâmplat pentru ca asa a trebuit să se întâmple pentru ca eu să ajung aici. Unele poate as fi putut să le fac mai bine, mai bune: relaţii, prietenii, lucruri, cuvinte, gesturi... As fi putut să iubesc mai mult, să rănesc mai puţin, să călătoresc mai mult, să fiu mai puţin supărată, clar să plâng mai puţin - lacrimile începem să le preţuim abia când ne dam seama ca lucrurile sau situaţiile in care am plâns nu meritau! Dar asta ar fi partea goala a paharului vieţii mele. Si ce farmec are ceva gol? Exceptând câteva situaţii :)) Partea frumoasa e cea plina, cea care s-a întâmplat, care a avut loc.

Daca m-as bucura in fiecare zi ca astăzi de ceea ce am si nu să ma gândesc la ceea ce am nevoie sau vreau, as fi o femeie mult mai fericita!

Astăzi îmi doresc multi ani pentru misiunea mea pe acest pământ. Am atâtea de făcut! Atâtea de aşteptat, realizat, văzut! Astăzi, la anul si la multi ani!

sâmbătă, 14 august 2010

Urmele tale pe nisip...

Viata e ca o carare pentru fiecare. Nedefinita, poate doar trasata in linii mari, punctual. Cel mult trasata. Si fiecare merge pe drumul lui, pe cararea lui si o batatoreste si devine drum. Si la un moment dat drumurile astea multe ale fiecaruia din noi se intersecteaza cu alte drumuri, ale altora... Aici intalnim dilema: sa o iau pe drumul meu, sa mi-l batatoresc singur si sa-mi fac propriile urme pe nisip sau sa merg pe o carare deja batatorita? Pe efecte deja cauzate? Pe caractere deja formate? Pe obiceiuri deja intelenite pana la inlemnire? Pe amintiri poate inca vii, poate inca dureroase. Pe rani poate inca sangerande, neinchise macar, nu zic tratate!

Sa o iau prin soarele arzator spre Meca mea sau sa ma adapostesc la umbra de salcii si sa merg pe cararea vizibila deja? Ce daca a mai fost cineva pe acolo? Dar stii ce s-a intamplat cu acel Calator? A ajuns pe cararea aceea la Meca lui? Si daca da, e cararea lui. Nimic nu iti garanteaza ca si tu vei ajunge pe acolo, Acolo. Umbra salciilor e ademenitoare intr-o zi torida dar poate fi periculoasa.

Fa-ti propiile urme pe nisip! Urmeaza propriul tau drum, oricat de necunoscut ti-ar parea. Totul e o necunoscuta la inceput. Nu te-ai nascut mergand si totusi o faci cu atata normalitate! Mai stii cat de greu ti-a fost sa inveti mersul biped? Faptul ca acum ti-e mai greu si mergi de-a busilea nu inseamna ca nu vei invata niciodata sa mergi.

Spune ce ai de spus tare si raspicat daca este crezul tau.
Sustine-ti punctul de vedere atunci cand vrei ceva si ai grija mare cu ceea ce numesti compromis. Ceea ce acum iti pare bun/bine de facut s-a putea sa se dovedeasca in timp nu chiar asa bun/bine.
Gandeste inainte de a actiona. Dar nu foarte mult ca se pierde din spontaneitate si din frumusete.
Fii tu insuti! Cat poti de mult. Nu uita de diplomatie dar nu intratat incat sa uiti de tine. Daca cineva te place, fa-i placerea sa te cunoasca exact asa cum esti. Tu nu te vei pierde printre timp si nici ceilalti nu vor avea dezamagirea sa placa pe cineva pe care realizeaza ca, de fapt, nu-l cunosc.
Ia aminte la experienta celorlalti si invata din lectiile lor de viata. Un profesor la facultate ne spunea: "Oamenii destepti invata din experienta altora. Prostii invata din propria experienta!"
Asculta-ti mama cand zice: "Mama eu am fost ca tine, tu n-ai fost ca mine; asculta ce-ti zic!" Ascult-o, ca stie ce zice. Si nu te invata de rau pentru singurul si simplul motiv ca e unica fiinta din viata ta care nu iti vrea raul!
Daca mamei tale nu ii place de prietena ta/pritenul tau, nu ea e de vina. Instinctul nu o inseala si stie ca nu e pentru tine.
Asculta-ti intotdeauna vocea interioara si fa ce-ti dicteaza. E calauza ta pentru un Drum fara batai de cap... prea multe.

Fa lucrurile la timpul lor. Nici un moment nu e mai bun ca acesta, Acum, pentru a face exact ce vrei. Maine poate nu e prea tarziu dar nu mai are acelasi farmec. Si Maine este timpul pentru altceva.

Realizeaza importanta pe care o ai pentru cei din viata ta, din jurul tau! Te va invata sa nu fii egoist! Daca esti necesar lumii din jurul tau inseamna ca trebuie sa ai grija de tine ca sa ai grija de ceilalti. Fara tine, lumea lor ar fi mult mai goala! Mai urata! Mai grea si mai gri. Daca existenta ta da culoare vietilor celor din jurul tau atunci viata ta este si va fi plina de culoare, de armonie.

Nu fa rau intentionat. Dar nu sta deoparte cand stii si poti sa faci bine! E mai mare raul asta decat daca ai fi facut efectiv rau.

Pretuieste viata! Inseamna lumina si caldura soarelui, florile pamantului, zambetul copilului, ploaia care spala tot, culoarea frunzelor toamna, frumusetea troienelor iarna, briza marii vara si mirosul de trezire la viata din primavara!!! Totul trebuie pretuit pentru ca sunt darurile Lui nepretuite pentru noi...

miercuri, 11 august 2010

Despre relatii...

Relatiile sunt initial limitatoare, tinzand sa devina sufocante. Exista in permanenta riscul sa te pierzi pe TINE, ce-ti place TIE, ce vrei TU sa faci... TU devine NOI, EU devine IMPREUNA, MIE devine impersonal...

Nu mai poti iesi la bere cu baietii ca te asteapta acasa cu masa calda chiar daca tie acum nu ti-e foame. Dar asta ti-a placut atat de mult la ea! Nici nu mai poti sta seara pana tarziu hai-hui - tot cu baietii, bineinteles, pentru ca ea te asteapta... tot acasa... la voi... Desi inainte era acasa la tine...

Nu mai poti iesi cu fetele in club ca se pretinde ca iesiti la agatat! Ce dracul sa caute o hoarda de fete, singure in sensul de neinsotite, in club, nu? Sau, Doamne fereste, sa mergi, tot cu fetele, bineinteles, la mare, la plaja intr-un week-end?! Sa agatati barbati pe plaja??? Sau macar la un banal suc, pe o terasa, intr-o sambata, duminica dupa-amiaza! Nuooo, week-end-ul e pentru voi doi! Nu e de ajuns ca nu te vede ziua din cauza serviciului? Asta daca sunteti binecuvantati sa aveti locuri de munca diferite :)) Cum sa te duci cu fetele, duminica, la suc????

Asta e spusa de cei in relatii... De unii din ei... Cei fara relatie sunt invidiosi, mai mult sau mai putin, pe fata sau pe la spate, pe cei cu relatie si invers. Omul, oricum ar fi, nu e bine, nu-i convine. Cand suntem singuri tanjim dupa "sufletul pereche" - cine-o fi inventat sintagma? Cand avem "sufletul pereche" tanjim dupa "libertate"...

Cei fara relatie pot crede ca o relatie e cel mai simplu si frumos lucru care exista. Si cand vor fi intr-o relatie va fi asa super! Vor face totul sa fie bine, bla bla bla... Poate fi adevarat dar doar cei aflati intr-o relatie stiu ca simplitatea e doar aparenta si in spatele frumusetii aleia sta o munca destul de laborioasa, sta o lasare de sine pentru un 2 in 1. Apoi poate fi pentru un 3 in1, chiar 4 in 1.

Poate parea exagerat dar vorba aia "ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa ti se indeplineasca" e de luat in seama.

Relatiile sunt ceva minunat, dar un "minunat" pentru care raspunzi cu tot ce ai. In care trebuie sa dai cam tot ce ai si poti. In care trebuie sa intri constient ca viata nu e plina numai de miere, ci dimpotriva. O femeie inteleapta mi-a zis o data o definitie pentru casnicie (care e tot o relatie; poate e cea mai Relatie din toate felurile de relatii care exista!): un butoi plin de cacat care are de doua degete deasupra miere. Daca esti fraier (ca sa nu flosesc idiot sau prost) mananci ca inecatul mierea la inceput si iti ramane o viata intreaga de mancat cacat. Trebuie sa bagi "lingurita" (cu coada lunga sa ti-o alegi!!) adanc, sa iei din amandoua ca sa poti trece si ajunge la fundul butoiului si sa zici: "Ce bun a fost!"

Nu celibatul sta la baza unei societati sanatoase. Dar nici relatiile bolnave... Si cred ca pentru a avea o relatie sanatoasa cu un alt individ trebuie mai intai sa fii intr-o relatie excelenta cu tine insuti. Sa te cunosti pe tine, sa faci tot ce ti-ar placea sa faci, sa stii ce vrei - macar in linii mari - si atunci cand cauti sa stii ce cauti. Si cand gasesti sa stii cum sa pastrezi.

sâmbătă, 3 iulie 2010

Remedii anti-cancer

Cancerul este una dintre cele mai frecvente şi mai înspăimântătoare afecţiuni ale acestui secol. Evoluţia sa poate fi încetinită dacă asociem tratamentul alopat cu remediile din natură.

În tratamentul cancerului, zerul este un leac cunoscut sub denumirea de „apă vindecătoare". Cercetătorii l-au numit astfel pentru că acest aliment are efecte excepţionale asupra organismului: stimulează asimilarea vitaminelor şi mineralelor şi stopează evoluţia tumorilor, fie ele benigne, fie ele maligne.De asemenea, elimină excesul de colesterol şi toxinele şi reglează tranzitul intestinal. Terapia cu zer este recomandată bolnavilor de cancer care suferă şi de alte afecţiuni, precum artroză, hipertensiune arterială, colită, cistită sau eczeme.
Zerul, lichid gălbui care rămâne prin scurgerea brânzei sau iaurtului, conţine un complex de vitamine, de minerale (are un conţinut considerabil de potasiu şi de magneziu) şi de aminoacizi care favorizează asimilarea mineralelor. Pentru că este sărac în sodiu, în substanţe grase şi în colesterol, zerul poate fi integrat cu uşurinţă în regimul alimentar al bolnavilor de cancer.

Cum se face cura cu zer

Foarte eficient în terapie este zerul obţinut din lapte de capră, dar rezultate bune se obţin şi cu cel de vacă. Cea mai eficientă cură cu zer durează 20 de zile. Începe această cură cu un litru de zer pe zi, apoi măreşte porţia cu 250 ml, până ce ajungi la doi litri pe zi, băuţi în patru reprize. Cura durează două săptămâni. Apoi, scade porţia treptat, astfel încât, în ultima zi a curei, să ajungi din nou la un litru de zer.
Ganoderma previne metastazele

Forurile academice din China, Japonia şi din Statele Unite ale Americii au făcut minuţioase cercetări asupra ciupercii Ganoderma, numită de chinezi „regele miraculos al plantelor". „Dintre beneficiile evidenţiate semnalăm: reducerea nivelului colesterolului „rău" şi al grăsimilor din corp, scăderea nivelului zahărului din sânge şi refacerea funcţiei pancreasului, creşterea capacităţii de vindecare a organismului, distrugerea ţesuturilor canceroase şi împiedicarea dezvoltării tumorilor, inhibând apariţia metastazei. De asemenea, protejează împotriva efectelor secundare ale citostaticelor.
S-a demonstrat că efectele anticancerigene ale ciupercii se datorează unor componente principale precum germaniul şi polizaharidele. Ganoderma este cea mai bogată sursă de germaniu organic descoperită până acum, substanţă care oxigenează sângele şi regenerează ţesuturile deteriorate. Celelalte componente active, polizaharidele, combat înmulţirea celulelor canceroase şi scad nivelul colesterolului „rău". Pacienţilor grav bolnavi de hepatită, de diabet şi de cancer li se administrează câte două-patru capsule de trei ori pe zi. În timpul terapiei nu se consumă mâncăruri bogate în grăsimi animale şi sărate, prăjeli, conserve, condimente şi cofeină.

Propolisul atenuează durerile

Tinctura de propolis (în concentraţie de 30%) contribuie la întărirea sistemului imunitar, revitalizează organismul şi este de mare ajutor în lupta cu cancerul. Mai mult, tinctura de propolis scade intensitatea celor mai puternice dureri cauzate de cancer. Picăturile se pun pe pâine (câte două picături la fiecare 5 kg corp), iar tratamentul trebuie urmat cel puţin 15 zile.

Strugurii inhibă înmulţirea celulelor canceroase

Cercetătorii de la Universitatea din Illinois, SUA, au descoperit recent că în compoziţia boabelor de struguri există circa zece flavonoide noi, care au o puternică acţiune anticancerigenă şi inhibă acţiunea enzimei toposomeraza II, care joacă un rol esenţial în apariţia cancerului. Se consumă câte 200 g de struguri pe zi cu coajă şi cu sâmburi.
Util: Genisteina (un hormon vegetal) din boabele de soia este benefică în cancerul uterin, de sân, de prostată sau de colon.

Grepfrutul este indicat în cancerul de sânStudii recente au evidenţiat importanţa unor substanţe conţinute de grepfrut (limonoizii), care inhibă formarea tumorilor canceroase. Totodată, sucul acestui fruct are efect benefic pentru starea de sănătate a femeilor depistate cu cancer la sân.

Terapia anticancer este complexă şi include schimbarea stilului de viaţă, adoptarea unei diete care să includă alimente ce conţin antioxidanţi, administrarea de plante care inhibă dezvoltarea tumorilor şi susţin funcţiile organismului. Orzul verde conţine o concentraţie mare de SOD, o enzimă cu acţiune puternic antioxidantă, care apără organismul de acţiunea nocivă a radicalilor liberi. În caz de leucemii, cancer ovarian,mamar, pancreatic, de piele, încetineşte procesul de formare sau de creştere a tumorilor. Substanţele active din uleiul de cătină au proprietăţi excelente anticanceroase (în special în cazul cancerului gastric, colorectal şi pulmonar), inhibă dezvoltarea celulelor canceroase şi reduc efectele secundare ale citostaticelor.
Un studiu american confirmă efectul anticancerigen al merelor. Ele conţin quercitină care împiedică dezvoltarea tumorilor prostatice.

Sursa acestui post aici

joi, 1 iulie 2010

Urasc tigara! Sunt in campanie...

... in puternica si acerba campanie anti-tabac!!! Cred cu tarie in puterea si capacitatea fiecarui fumator de a se lasa de drog! Sunt convinsa ca viata de dinaintea dependentei era mult mai sanatoasa si mai fericita! Si atunci? De ce fumezi?
Cum te simti atunci cand fumezi? Te-ai gandit vreodata la asta? Cum te simti atunci cand fumezi? Scrie pe-o hartie ca sa constientizezi mereu acele sentimente. Te simti cool? Jmecher? Pari matura, interesanta? Cum scoti tu tacticos si elegant fumul pe gurita ta rujata frumos si atent... sau nerujata!
Crezi ca te linisteste intr-o situatie stresanta si nelinistita a vietii? Iti alina cu ceva durerea sau diminueaza stresul? Daca raspunzi cu da la aceste intrebari inseamna ca iti place sa te amagesti singur. Inseamna ca te minti singura si nu esti capabila sa spui "sunt mult mai buna de atat, pot mult mai mult ! POT sa ma las".
Dependentele nu dau niciodata cu plus... Cred ca am mai zis-o. Dependenta de drog iti face viata mai stresanta. Dependenta te marginalizeaza. Dependenta iti intuneca judecata corecta si sanatoasa! Dependenta te face ne-Om! Iti alunga frumosul din viata inlocuindu-l cu urat: respiratie urata, aspect urat, fel de a fi urat datorat interiorului uratit, cu fiecare fum, care iese la suprafata si arata ce poate sa faca otrava unei vieti frumoase...

Tutunul te rapeste! Te rapeste vietii! Stii ca fiecare tigara iti reduce substantial din speranta de viata! Si totusi o fumezi! De ce alegi sinuciderea lenta si pe termen lung? Cu ce esti mai bun decat cel care alege sa se arunce de la etajul 10? Cu nimic!

Tutunul te rapeste de langa oamenii pe care ii iubesti cel mai mult! O data ca facandu-ti atata rau tie nu vei petrece alaturi de ei pana tarziu in viata! Sau imagineaza-ti ca mergi cu copilul tau la un control de rutina si iti spune drul ca are cancer pulmonar cauzat de fumatul pasiv! Tu iti omori dragii! In acest cel mai tragic scenariu. Dar tu, in dependenta ta si in morgana fericire pe care crezi ca ti-o provoaca, nu vezi sau refuzi sa vezi suferinta psihica pe care o cauzezi celui/celor de langa tine. Gandurile ca ti s-ar putea declansa vreo boala nenorocita din cauza fumatului il macina cu fiecare tigara pe care te vede ca o aprinzi si dublu cu fiecare tigara pe care nu te vede cand o aprinzi dar pe care o aprinzi si stie ca o aprinzi. Gandul ca nu va fi fericita alaturi de tine pana la adanci batraneti tocmai acum cand te-a gasit nu o lasa sa doarma linistita.

Nu ti-e necesar in fericirea vietii sa fumezi! Daca te gandesti cu adevarat la gustul infect si mirosul puturos ce il emana si care te invaluie permanent nu cred ca mai poti afirma cu tarie si convingere ca iti place!

Daca iti privesti degetele in care tii tigara si le vezi culoarea galbena de ceara du-le, te rog mult, la nas si miroasa-le si du-le si la gura si gusta-le! Iti place? Nu? Tutunul le face asa!!!

Cand dai mana cu vreo doamna la serviciu, cu o colega sau partenera de afaceri, de dans nu ti-e jena? Unele Femei (nu neaprat fumatoare) folosesc un truc: se dau cu parfum pe maini astfel ca, dupa intalnirea cu ea, daca iti mirosi mana, vei simti parfumul. Si te vei gandi la ea cu placere. Ia ghici cum se gandeste ea la barbatul care i-a impregnat manuta ei fina cu miros gretos de tigara! Cu dezgust!

Uita-te la dintii tai patati galbui, ce rasar (aproape hidos la unii) cand deschizi buzele in zambet! Nu ti-e jena? Tutunul ii face asa!

Nu ti s-a intamplat ca cineva, partenerul de conversatie, sa se indeparteze de tine in momentul in care i te adresezi? Ba da? Inseamna ca iti ... putea gura a tutun!

Tu, draga mea, esti tanara! N-ai observat ca tenul tau nu e asa luminos cum era odata - a se citi "inainte de a incepe sa fumezi" ? Parca e asa, tern, fara acel... glow! Si parca ridurile alea fine de expresie sunt cu fiecare privire in oglinda, mai adanci si mai vizibile. A nu, nu le vezi! Dimineata cand te trezesti te duci si bagi repede tigarea. Apoi dai repede cu apa pe ochi, te stergi repede si pui miraculosul si a-toate-acoperitorul fond de ten. Si respiri fals usurata. Inca o dimineata in care te-ai mintit ca esti frumoasa si fresh! Daca nu folosesti fond de ten te tanguiesti in consolare ca anii isi lasa amprenta asupra ta si incepe sa se cam vada! Poate o sa-ti cumperi o crema regeneratoare. Asta daca iti mai raman bani dupa ce ti-ai luat tigari. Daca nu... cine te vrea te place-asa, nuo?

Si in oglinda mare nu te-ai mai privit de mult goala sa-ti vezi pielea... Esti pudica, da! Si nu te gandesti acum la a avea copii. Iti doresti dar deocamdata te indopi ca puiul de crescatorie cu anticonceptionale si il vei face la "momentul potrivit". A, cum? N-ai citit prospectul la pastile sa vezi ca tutunul favorizeaza, in combinatie cu anticonceptionalele, diverse probleme de sanatate cum ar fi tromboze si probleme cardiace? Ba da, ai citit, dar sunt atatea false consolari incat nu dai atentie la asa ceva. Nimic nu se compara cu placerea fumatului! In ignoranta ta crezi ca daca te lasi cand o sa ramai insarcinata totul va fi ok. Dar fara sa te gandesti ca s-ar putea sa nu ramai. Sa iti doresti atat de mult acel copil dar care nu va veni. De ce? O fi pentru ca ti-ai batut joc de sanctuarul care e corpul tau? Da, da! Asta faci! Iti bati joc de ceva frumos si pui in pericol sanatatea eventualului copil. Pentru ca mai mult de 50% din copii a caror mame au fost sau sunt fumatoare au sanse sa se apuce de fumat! Cum te gandesti sa dai socoteala in fata Constiintei Universale pentru faptul ca ai provocat suferinta constienta cuiva care ti-a fost trimis in grija spre crestere si indrumare spirituala? Nici la asta nu te gandesti...

E prea complicat. Si apoi chiar daca ai vrea nu poti. Nu poti gandi dincolo de dependenta "incetosanta" de memorie, de ratiune. Singura ta ratiune acum este urmatoarea tigara! Si atat! Si daca nu o ai e de rau!

Astea sunt doar cateva aspecte vizibile ale dependentei de tigare! Intreaba un doctor legist cum arata un corp de fumator pe dinauntru. Singurul raspuns posibil: URAT! Da, urat! Dezgustator! Dar hei, cine te vede pe dinauntru, nu?

Lasa-te de fumat! Este cel mai bun lucru pe care il poti face pentru tine in viata asta! Mai ales acum cand ai atatea sanse de reusita pentru ca gasesti ajutor oriunde in jurul tau! Ai atatea motive! Dintre care cel mai important estu TU! Prin importanta pe care o ai pentru cei care te iubesc si care te vor bine, sanatos si indelungat in zile alaturi de ei!

Poti sa o faci si puterea de care ai nevoie este in tine! Si cand vei constientiza ca nu pierzi nimic daca te lasi de fumat, ba dimpotriva, ai enorm de mult de castigat atunci vei reusi cu adevarat si fara sanse de recidiva. Hotaraste-te si fii sigur pe tine ca nu vei mai pune niciodata tigara in gura si totul va veni de la sine. Pare a fi usor si poate fi. Poate nu e dar asta depinde numai de tine! Pentru ca TU POTI! Pentru ca TU ESTI STAPANUL SI JUPANUL VIETII TALE! Nu drogul! Asa cum i-ai permis sa te distruga, distruge-l! Asa cum i-ai permis sa te incatuseze, elibereaza-te! POTI SA O FACI! Nici macar nu e vorba de vointa! Trebuie doar sa constientizezi ca NU AI NIMIC DE PIERDUT, DOAR DE CASTIGAT! Si asta o stii si tu, motiv in plus sa te lasi de fumatul care te poate ucide cu acordul tau! Rupe relatia cu tigara si vei fi liber! Ea nu va suferi deloc, iar tu vei descoperi ce bine ti-e fara ea si ce fericit poti fi tu si cei dragi tie! Nu te costa nimic si mai si castigi la sigur!

Nu ne nastem dependeti de nimeni si nimic. Devenim dar numai cu acordul nostru direct si constient consimtit!

Un mesaj din partea celor care te iubesc: TU ESTI IMPORTANT PENTRU MINE! Iar dependenta de tutun mi te rapeste in mod nesimtit si nedrept! De ce nu sunt mai important decat tigara? Nu inteleg DE CE FUMEZI! Nu trebuie. Te imbolnaveste si nu te vei mai plimba cu mine de mana prin parc atunci cand vom avea 70 de ani! Pentru ca da, ii vom ajunge. Nu le vei arata nepotilor giumbuslucuri si nu le vei vedea zambelete rapitoare. Si nu vei fi alaturi de fiul tau cand va avea succes afacerea lui, la care a muncit atat de mult. Si nu vei putea fi prima care saruta bebelusul pe care fiica ta tocmai l-a adus pe lume. Si noi te vrem aici, prezent in viata noastra cat mai mult posibil. Te iubim.

Pentru muza si inspiratie am citit asta. Cunostinte si prieteni s-au lasat dupa ce au citit. Mama unei prietene s-a lasat dupa 40 de ani de fumat. Eu m-am convins ca nu am nici un motiv pentru care sa mai pun vreodata tigara in gura. Mentionez ca am cochetat cu tigara dar dupa fiecare fumat ma faceam proasta singura, dupa care ma duceam sa ma spal pe dinti si in special, pe limba, sa indepartez infectul gust pe care mi-l lasa. Si ma intrebam ce Dumnezeu mi-o fi trebuit sa fumez? Inraita n-am fost niciodata dar asta si pentru ca m-am abtinut foarte mult. Sufar la fiecare tigara aprinsa si fumata de oamenii pe care ii iubesc. Si imi doresc foarte mult sa se lase. Si se vor lasa, stiu.

Multumesc Marius G. pentru sugestia acestei lecturi.

marți, 29 iunie 2010

Ce faci Aici pentru Acolo?...

Incep cu deci:

Deci, am acces la net dupa o perioada de absenta a sa din vietisoara mea... Si aseara aveam idei si vroiam sa scriu dar acum, in fata calculatorului, imi zboara ideile si ramane gol in capul meu... Si pozitia de scris e cam incomoda... Gata, am rezolvat pozitia... de scris...

Vroiam sa scriu despre viata... Iar... Despre rolul nostru la trecerea prin ea... Despre a aduna si a scadea ceea ce trebuie din ea... Ce adunam? Ce scadem? Ce e bine si bun, ce e rau si rau? Ce merita sacrificiu? De ce si de cine ne atasam? Si e bine in a ne atasa? Pana unde merge atasamentul?


Cat de constient esti ca esti singur si depinzi NUMAI de tine pentru tine? Singur te nasti. Singur cresti - ajutat de ingerii parinti, daca ii ai. Singur te schimbi pe parcursul vietii - in bine sau in rau, tras de circumstante sau nu. Si aici ma refer la acele schimbari pe care le faci TU cu tine insuti, constient, pentru ca asa vrei. "A vrea" e verbul guvernant. Singur mori.

Daca nu ai vointa nu faci nimic, nu ai si nu vei avea nimic, esti nimic! In momentul cand esti dependent de ceva/cineva atunci evolutia spirituala este impiedicata... Asa zice cineva... Tind sa cred in asta.

Dependenta nu da cu plus... niciodata!
Dependenta te leaga! Te face vulnerabil! Nu iti permite intotdeauna sa iei decizii intelepte! Dependenta te orbeste!
Dependenta te face ne-Om!
Dependenta iti strica tot ce ai mai frumos in tine si in afara ta!
Dependenta este ce poti sa faci mai rau cu viata ta!

Care sunt valorile care iti guverneaza viata?

Cand te-ai intrebat ultima oara ce e cu adevarat important pentru tine si ce faci ca sa ai ce e important langa tine mereu?

Cum poti pune atata pret pe efemeritate? Cum poti gandi sa strangi bani care nu iti mai sunt necesari pentru ca deja ai suficienti? De ce nu te gandesti ca nu iei nimic cu tine pe lumea cealalta? N-ai fost niciodata la o inmormantare? N-ai vazut ca te baga in pamant intr-o cutie? Si atat!!!!! Ca pe orice amarat! Singura diferenta o poate face cutia: a ta are manere, nenorocitule! Nu iei cu tine, Acolo, nici masina bengoasa, nici cele 10 case inutile, ca stai tot intr-o bucatarie pustie, ca de cand te-ai inavutit te-au cam parasit prietenii, cunostintele, rudele, din cele mai diverse motive... Nu iei nici conturile bancare pline - trebuie facuta aceasta precizare...

Acolo nu conteaza nimic din cele pe care pui pret Aici!!! Cand te-ai gandit ultima data la asta?


Cand ai ajutat ultima data pe cineva? Cand ai vorbit frumos ultima data cu cineva? Cand ai zis multumesc din toata inima cuiva care te-a ajutat, fara sa consideri ca era de datoria lui sa te ajute chiar daca era? Cand ai dat ultima data din "bucata ta de paine" si ti-a zis cineva bogdaproste? Si cel mai mult: cand ai zis ultima data "iarta-ma" atunci cand ai gresit? Asta presupune in prealabil - daca n-ai lighean - sa consideri ca mai si gresesti si ca nu esti perfectul si a-toate-stiutorul care te consideri!



Am avea destul pentru toti si fiecare, daca nu ar fi unii care considera mereu ca nu au suficient necesar! Si aduna in surplus si in detrimentul celorlalti.


Cat de bogat esti psihic? Cat de frumos traiesti? Cat de intelept vrei sa imbatranesti? Cum vrei sa mori? Cat de demn? Si cat de important e pentru tine sa mori demn? Te-ai gandit vreodata la asta? NU? Poti incepe acum...

miercuri, 26 mai 2010

De astazi sunt mult mai pustie...

Vorba "Nu stii ce ai pana nu pierzi" e ... intotdeauna actuala. Dar nu ne dam seama decat atunci cand... pierdem. Pe cineva... ceva...

Astazi de dimineata, devreme, am pierdut pe cineva... Fizic. Asteptam dar nu stiam clipa cand El va decide ca a stat destul printre noi... Asteptam dar nu stiam ca momentul cand va fi sa plece definitiv va durea asa... Pentru ca doare. Si nu vreau sa-mi imaginez macar cum va fi cand voi trece si eu prin ce trece mama acum.

Aveam trei luni cand a inceput viata noastra in doi.. sau in doua. Acum cand stiu ce inseamna copil stiu mai bine ce-a insemnat pentru ea sa i se puna i brate o mogaldeata de trei luni si sa i se zica "creste-o, ca eu trebuie sa merg la serviciu". Si nu avea pampers, nu avea lapte praf, nici apa calda sau chiar rece curenta, creme de corp pentru bebelusi si nici...multe alte comoditati. Dar avea ceva ce ii priposea: o dragoste imensa pentru mogaldeata aia, prima din sirul ce avea sa vina de nepoti, stranepoti.

Si timpul a trecut, si eu si ceilalti care au venit dupa mine i-ai crescut, sanatosi si plini de viata. Si timpul a mai trecut un pic si tu... ai imbatranit, desi nu iti tradai anii niciodata. Si hainele grele ale batranetii te-au impovarat usor, usor.

Dar dorinţa de a trai pentru copiii tai a fost mai mare decat greutatea batranetii. Pana cand Cel de Sus a zis: destul! Copiii sunt mari, nepotii la fel. Exemplul pe care a trebuit sa-l dai despre cum trebuie traita viata l-ai dat. Ai facut pentru ei tot ce se putea omeneste, iar ei stiu asta. Acum e randul tau... Acum trebuie sa mergi tu mai departe... Departe de ei dar atat de aproape cat te vor ţine! Ai trait alaturi de ei atata timp. Acum e timpul sa-i veghezi din alte sfere. E timpul sa mearga singuri pe acest drum... plin de straini si intuneric in care tu le-ai fost lumina... E timpul sa-si aprinda facliile, candelele, propriile lor lumini! Daca au invatat de la tine cum.

Despartirile sunt grele cand cel de care te desparti e in viata. Stii ca sunt sanse cat de mici ca la un moment dat sa-l mai intalnesti. Dar cand te desparti definitiv de cineva prin moarte? Cand nu il mai vezi pentru ca viata isi urmeaza necrutator dar atat de normal cursul? Cand stii ca acolo nu te va mai astepta acel cineva niciodata cu nerabdare sa te imbratiseze, sa te pupe, sa se bucure de tine? Cum asa? Cat de grea e despartirea asta? Cand, de fapt, te desparti de o bucata din sufletul tau pe care o ia cand pleaca in Calatorie cea Mare!

Nu te voi mai vedea niciodata! Nimic nu mi te poate aduce inapoi! Si nimeni! Imi raman amintiri calde pentru ca asta mi-ai dat. Aminitirea calda a copilariei unde vei fi intotdeauna icoana sfanta peste care praful uitarii nu se va asterne niciodata!

Ne va fi dor de tine, stii? Stii, cum sa nu stii? De asta nici n-ai vrut sa pleci atunci, demult si te-ai luptat cu boala pentru viata ta ca sa fii alaturi de noi, copiii tai! Ai tras de tine cat ai putut de mult ca sa fii aici. Daca nu eram noi te-ai fi dus bucuroasa demult! La iubitul tau care te-a asteptat atat!

Acum sunteti impreuna si noi fara voi, iubitii mei bunici. Ne-ati pustiit casa copilariei, sufletele, vietile... Ne-a ramas dragostea voastra si amintirile.

Sarut mana, bunica. Sarut mana bunicule. V-am adorat si va vom iubi vesnic, oriunde ati fi!

sâmbătă, 22 mai 2010

O parere despre inselat

Am fost tentata prin a incepe ca e o moda. Mi-am dat seama ca de fapt e o boala care se raspandeste tot mai pregnant in vietile oamenilor... Desi nici de asta nu sunt convinsa... ca ar fi o boala...

Toata lumea in ziua de azi divorteaza! Si nu, nu spun ca e o moda. Dar divortul a devenit ceva...la indemana. E mai comod decat sa stai si sa incerci sa fei bine, sa asculti, sa mai taci poate, sa incerci sa intelegi, sa accepti ca gresesti, sa zici "imi pare rau"... Am vazut astazi emisiunea "Ne vedem la TVR". Extraordinar de interesanta tema acesteia: "Cum sa-ti tii barbatul acasa" - de ce nu face nimeni emisiune despre "cum sa-ti tii femeia acasa?" Poate pentru ca femeia e mai acasa decat sunt barbatii... Na, ca imi raspund singura la intrebari.

Pareri peste pareri, ale unor oameni cu experienta intrale casniciei, adica seriosi nu jucarie, cu cate 30->34 de ani de convietuire. Toate acele casnicii au supravietuit. Si mi s-a parut genul de situatie dupa razboi multi viteji se arata... Explic: ei au depasit toate hopurile, toate greutatile, toate situatiile de rahat si au ajuns aici. Nimeni nu a fost acolo cand poate au fost si ei aproape de divort... Sunt norocosii.

Cum sa-ti tii barbatul acasa? Cu mancare, cu specularea punctelor slabe, ba ca un corp frumos care iti serveste mancarea preferata e si mai eficace... Barbatii au strigat in cor ca femeile ar trebui sa mai taca... sau sa taca mai des. Dar daca i-ai propune vreo unuia sa se insoare cu o muta nu i-ar conveni!

Au avut si un caz supus parerii multimii: o femeie a fost inselata de barbatul iubit cu cea mai buna prietena a ei, dupa ce a nascut gemeni, el, chipurile simtindu-se dat la o parte, pe locul doi-trei. Dupa un an de placere cu "prietena", care l-a parasit pentru unul mai avut, se intoarce spasit la nevasta, sa-l ierte si sa se impace. Macar de dragul copiilor, ca de dragul lor el nu si-a putut tine scula in pantaloni. Majoritatea, cu care am fost de acord, i-a spus ei sa isi vada de treaba si de viata fara el si ca cei mici nu sunt motiv de impacare.

Si am stat si ma gandeam daca, Doamne fereste pana se nimereste, as fi eu in locul ei... Ce-as face? Nu e prima data sau singura in care m-am gandit la o situatie de genul. Teoretic am fost inselata la un moment dat in viata mea. Practic cica nu. Nu ca ar mai conta. Dar atunci cand a fost vorba ca a fost cu alta ceva s-a rupt iremediabil si pentru totdeauna. Nimic, niciodata n-a mai fost la fel. Increderea s-a dus pentru totdeauna si suspiciunea era mereu prezenta, nenorocindu-mi sufletul, viata, relatia. Desi am mers mai departe impreuna dupa despartiri dureroase si impacari furtunoase, acea relatie s-a rupt. Din multe alte motive dar s-a inteles ce am vrut sa zic.

Peste asta n-as putea trece. De asta m-am convins multumita ... sau datorita experientei anterioare. Cum zicea cineva, pot sa iert dar nu pot sa uit. Poate daca as plati cu aceeasi moneda, desi ... nu ma face mai buna decat el, iar eu vreau sa fiu mai buna.

Ideea de impacare de dragul copiilor iarasi mi se pare asa o prostie incat nu stiu de ce o invoca atat de multi! Tatal copiilor este cel care a inselat? Este cel care a tradat? NU! Cel care ma inseala nu este tatal copiilor mei, desi am copii cu el. El este increderea mea, este sprijinul meu, este prietenul meu, iubitul meu, amantul, caminul, dragostea, siguranta mea, sunt bratele in care ma simt bine si femeie, este singurul si cel mai sigur "Da" al meu. Este viata mea cu aminitri calde si frumoase. Tatal copiilor mei? Devine dupa ce este toate astea si mai multe. Copii ne vor spune cand vor creste "v-am cerut noi sa va impacati? v-am cerut noi sa va faceti viata un calvar si o data cu viata voastra pe a noastra? noi v-am fi preferat separati si fericiti decat impreuna si nenorociti!"

Cand inseli, nu inseli si gata, hai sa ne iertam si mergem mai departe, pana la urmatoare "inselare". Cand inseli, o faci constient ca tot ce ai poti pierde. O faci la adresa a tot ce inseamna omul de langa tine! Camin, casa, sotie, prietena, confidenta, refugiu... Barbatul se scoate cu scuza ca e din gena poligam. Femeia nu stiu cum si cu ce se scoate... Se descurca si ea, de asta sunt sigura...

...to be continued...

miercuri, 19 mai 2010

Despre criza

Ok, despre criza asta nenorocita si ideile de combatere a dansei propuse de Guvern... reformulez: de incompetentul guvern Boc!

Deci: sa se taie 15% din pensii, 25% din salariile bugetarilor, 25% sau plafon de 600 ron pentru indemnizatiile de crestere a copilului, eliminarea de sporuri, facilitati si bonusuri. Toate taiate de la nenorocitul de la baza piramidei sociale. Adica de la cei care au muncit si suferit o viata ca sa ajunga sa sufere tot ei cel mai mult ca, de, e criza! Bugetarii care, oricum nu se scaldau in bani. Ba dimpotriva. Familiile care, poate pana la legea lui 85%, nu s-au gandit serios la un copil, iar acum cand au facut-o vine premierul Basescu si le spune: "tzeapa fraierilor, ati procreat, acu' va descurcati, da-va-n pana mea, ca eu va tai indemnizatiile. E criza!".

Taie de la cei care oricum nu aveau ca sa ce? Sa le fie lor bine. Sa isi poata hrani burtile lor imense si scarboase si gurile lor hulpave si vesnic nesatule!!! E ca si cum gandesc cu burta, nu cu creierul. Si mai mult decat gandesc, mint! Vaca este tinuta de coarne dar ei sustin frenetic si inversunat ca e, da, ati ghicit, ciuta!

Nu am auzit nici o masura de reducere a cheltuielilor uliilor care ne conduc. Sau daca sunt incercari, ele sunt doar la nivel declarativ. Teoretice.

De ce nu se plimba mariile lor cu Logan-uri? Cele mai dotate. Propun sa vanda toate masinile straine din parcul auto si sa cumpere de la Colibasi Logan-uri. 1.6 dci, 16 v, varianta E2, adica aia cu de toate. Ar fi o contributie la bunul mers al DACIEI si o economie substantiala. Ca un Logan nu face cat o limuzina Audi sau VW sau BMW. Si de ce este nevoie ca purtator de carnet de sofer ce esti, dle senator sau deputat, sa ai sofer? Care ne costa pe noi, contribuabilii, salariul lui!

De ce este atat de ieftina o masa in cantina Parlamentul? De ce nu este accesibil noua tuturor sa mancam acolo? Pai, la dracul, vorba celor de la Parazitii: aveti reduceri si cand mergeti la curve?

De ce sunteti atat de multi? Si la cat de multi sunteti voi, ne mai ghebositi bugetul si cu neamurile voastre! Pe care le angajati pe criterii de pura incompetenta in tot aparatul administrativ si nu numai!

De ce nu va uitati in curtile mai civilizatilor vostri colegi de UE? De ce nu luati exemplu de masuri anti-criza de la spanioli, britanici, italieni, bulgari, francezi, germani, irlandezi!!! Vreti sa vedeti ce fac ei? Pai:
- in Spania, guvernul a impus reduceri de 15 miliarde de euro, ce includ taierea a 5% din salariile functionarilor publici, dar ia in calcul si cresteri de impozite.
- in Marea Britanie, una dintre primele masuri ale noului guvern conservator a fost micsorarea salariilor ministrilor cu 5%. Bugetele unor departamente ar putea fi reduse cu pana la 25% si sunt asteptate cresteri de taxe, inclusiv marirea TVA-ului.
- in Italia, guvernul planuieste inghetarea salariilor timp de un an in sectorul public si reducerea bugetelor unor ministere.
- Bulgaria va inchide 20 din cele 100 de ambasade ale sale ca sa reduca din cheltuieli.
- Franta a anuntat inghetarea pe trei ani a cheltuielilor publice. O alta masura este sistarea iluminatului de noapte pe autostrazile din jurul Parisului.
- in Irlanda, au fost anuntate deja reduceri de salarii in sectorul public, de la 5% pentru un maturator, pana la 20% pentru premierul Brian Cowen. Au fost reduse si alocatiile pentru copii, cu procente intre 6,8 si 9,6%.

De ce nu iau exemplu de la ei? Ca sunt, clar, mult mai destepti si mai... orientati spre binele general al tarii si nu spre cel personal!

Cu acest guvern, cu acesti bravi conducatori Romania este in picaj liber! Nu ii intereseaza poporul! Nu ii intereseaza nimic in afara de propria buna-stare!

Nu stiu de ce a renuntat Mircea Badea ca la sfarsitul emisiunii "In gura presei" sa mai zica motto-ul "traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul!" Este atat de dureros de actual!


Nota: masurile anti-criza propuse in alte tari UE au fost luate dupa site-ul www.legislatiamuncii.ro Multumesc!

joi, 22 aprilie 2010

Barbatii sunt niste copii!

Barbatii sunt niste copii! Toata viata. Copii care se dau mari cu jucarii, dupa cum stim, de diverse marimi, in functie de varsta, ocupatie, hobby-uri etc.

Exista vorba aia ca o femeie trebuie sa fie doamna pe strada - la bratul lui, evident; daca nu are un brat de care sa se atarne, poate fi ce vrea ea sa fie; gospodina acasa - e musai, mai ales daca mama lui este...sau era; si curva in pat. Cam asa arata femeia visurilor oricarui barbat. Nici unul nu spune ca dupa ce a facut pe curva vrea ca femeia sa se transforme in "mami". Sa il ia in brate, ca atat de mult ii placeee! Sa se cuibareasca in bratele ei mici, in timp ce bratele lui mari, in care ea sigur ar vrea sa fie cea cuibarita, imbratiseaza o perna!

Cati dintre ei isi mai aduc aminte ca sa faca cu sosetele murdare sau cu farfuria din care si-au luat cina atunci cand isi gasesc ... "jumatatea"?
Cati dintre ei isi doresc alaturi o femeie puternica? Cu care sa faca lucrurile ca de la egal la egal?
Cati dintre barbati sunt (cu adevarat) mandri ca "femeia lor" castiga mai mult ca ei?
Cati nu considera treburile gospodaresti o responsabilitate obligatorie si exclusiv feminina? Stiu (aproape) sigur ca la nivel declarativ (CEL PUTIN!!!) toti sunt de acord ca o relatie trebuie sa fie un parteneriat cu drepturi si responsabilitati EGALE, ca femeia trebuie ajutata in "job-ul"ei de gospodina. Dar cand vine vorba de aplicarea acestui principiu... sunt toti unanim de acord ca "femeia o face mai bine"! Asa ca, sa faca!

Barbatul si femeia au drepturi egale! Nu si responsabilitati! La capitolul asta femeia clar are mult mai multe decat barbatul! Pentru ca ea poate! Pentru ca ea stie! Pentru ca daca n-ar fi ea, barbatul ar trebui sa se maturizeze. Si nu intotdeauna imposibilul devine posibil. Asta e doar o replica buna de reclama!


luni, 19 aprilie 2010

Femeia si barbatul

Femeia a fost creata din coasta barbatului. Nu din picioarele lui ca sa fie calcata de catre ele! Nu din capul lui ca sa-i fie superioara, ci din mijlocul lui ca sa-i fie egala! Sub bratul lui ca de el sa fie protejata si langa inima lui ca de ea sa fie iubita!

...

miercuri, 14 aprilie 2010

I

"- Vin pe la tine?
- Hmmm, azi? Nu ma simt prea bine. Nu vreau.
- Te rog, vreau doar sa te vad.
- Hai lasa, lasa, stiu cum vrei tu sa ma vezi cand vrei sa ma vezi.
- Te rog!
- Te rog nu ma ruga.
- Ai pe altul azi la tine?
- Poftim? Mi se pare mie sau imi ceri socoteala? Uiti cu cine vorbesti, puiule? Nu sunt nevasta-ta. Azi n-am chef. Scurt.
- Hai, nu te supara. Ne vedem maine?
- Poate... Daca ma simt mai bine. Si stai linistit, nu m-am suparat. Esti chiar simpatic, de altfel. Doar ca nu vreau sa uiti ca noi doi facem sex nu dragoste, iar pe mine ma fuţi nu ma iubesti. Cand ti se face de iubire, du-te la navasta-ta. Sau ai uitat ca e acolo? Si rase copios, inchizandu-i telefonul. "

vineri, 26 martie 2010

Imi place la nebunie...

Ma innebuneste de placere melodia drei Pixie Lott "Cry me out"! Pur si simplu linia melodica o gasesc deliranta! Daca inchid ochii am impresia ca ma invart intr-un dans superb si grav dar atat de tandru si pasional!

http://www.youtube.com/watch?v=wJJBCSKE9vA

Iubesc muzica cum iubesc zambetul copilei cand se trezeste dimineata si stransoarea ei ca o ventuza! In alta viata sigur am avut de-a face cu mediul artistic. Si as putea sa spun ca sigur am fost si barbat! Deci, un barbat sensibil care stia cum sa se poarte cu o femeie! Ca sa ma gasesc acum o ... combinatie de femeie... O combinatie greu de inteles pe alocuri... O combinatie greu de suportat poate... O combinatie mult prea puternica pentru cat pot multi suporta ... Si una poate prea slaba pentru toate cate trebuie sa le faca faţă... O combinatie dulce daca dulce vrei... Una acida daca lasi dulcele sa se strice...

Sunt ... Si mai sunt... Si mai mult de atat sunt... E de ajuns? Sau ţi-e prea mult?

marți, 23 martie 2010

Revolta!

Bai, deci treaba asta cu inaintatu'n varsta e nasoala!!! Ma enerveaza si ma scoate din sarite fratioare! Vreau din nou copil la mama, serios! Ce e taticule cu atatea responsabilitati? Ce e cu atatea griji, ba pentru ziua de maine, ba pentru ziua de poimaine... Te mai uiti in oglinda, iti mai vezi fata, corpul... Se cam deterioreaza cu fiecare an... Te uiti dupa aia la pozele cand ai fost la mare si aveai atat de putini ani si la fel de putina burta! Si iti vine sa o iei rara...

Si hai ca greutatile si grijile le duci, ca Dumnezeu nu iti da mai mult decat stie ca poti duce. Dar ce te faci cu oamenii si relatiile cu ei? Ce te faci cu dezamagirile la care esti expus? Ce te faci cand albul se transforma incet incet in gri si nimic nu mai e asa cum era? Totul se schimba sub privirile tale si te trezesti ca nu mai stii unde esti, cine e cel de langa tine... Cine esti tu!?

Nu mai vreau, gata. Poti sa Te opresti si sa dai timpul inapoi, sa fiu iar copil si singura grija sa fie teza la mate si dragostea puerila pentru prof'. Vrea sa plang doar din cauza asta.

Nu mai vreau sa fiu om mare, mama! :((

duminică, 14 martie 2010

Privire de ansamblu...

Lumea e intr-o mare de probleme. Toti se scalda in probleme diverse si multe nemultumiri. Si asta ii face pe toti egoisti. Dar trecem peste toate si mergem inainte. Mai luam o lingurita de miere si ne spunem ca viata e dulce.

Cand ai plans ultima data? De ce? Pentru cine sau din cauza cui? A meritat?
Stiu ca nu ti-e bine, ca ti-e geu, ca viata apasa prea tare peste umerii tai si ai senzatia ca te-a infrant. Inca respiri? Inseamna ca, din nou, tot tu esti invingator.

Cand te-ai intrebat ultima data de ce nu ti-e bine? Mai ales cu tine. Pot sa iti ofer un raspuns? E plauzibil si atat de logic: pentru ca te minti singur, pe tine, cu buna stiinta, pentru ca nu esti sincer cu tine. Toti o facem dar nu pot spune de ce. Poate pentru ca avem impresia ca nu ne vom prinde cu minciuna, ca fugim de noi si nu ne vom gasi ... cel putin prea curand. Deci, ne mintim ca e bine, ca afara e soare si cantec de pasarele cand de fapt bate vifor si ploua si e urat...

De ce partea goala a paharului e intotdeuna mai vizibila decat partea plina?

...

vineri, 12 martie 2010

Azi

Ce faci? Cum te simti? Ce simti? Esti bine? Cum iti merge? Dragostea?

Intrebari... I le-ai pus astazi? Stii ce face, cum se simte? Ce (mai) simte? Poate ce stiai tu s-a schimbat. Poate astazi lucrurile stau altfel decat ieri...
O asculti cand vorbeste? Cu toata fiinta ta, ai ascultat-o vreodata?

Ti-ai imaginat cum ar fi viata ta fara ea? Pentru un minut, inchide ochii si imagineaza-ti ca cea pe care o iubesti ca pe nici o alta nu mai e! Definitiv! Viata ta e fara ea! Nu iti doresti sa-i fi zis mai mult ce simti? Ce inseamna pentru tine fara sa pretinzi ca stie si ca e de la sine inteles ca e importanta? Doar esti cu ea si nu cu alta!

Ai spus astazi 'te iubesc'? S-ar putea sa fie ultima zi in care ii poti spune asta... Maine poate fi prea tarziu... Maine poate nu mai e ... Nici maine, nici ea ...

joi, 11 martie 2010

Gand...pe tron :))

Intr-o carte "Cu manusi", Mihaela Nicola - pe care am citit-o :D, scria ca o relatie, respectiv cea femeie-barbat, sta in mainile jucause ale femeii.
Atunci vin eu si zic si ma intreb (retoric, ca nu cred ca are cineva raspuns), dupa ce m-am gandit (nu mult neaparat): daca ar exista femeia perfecta pentru barbat? Perfecta ca un tort executat la mare arta pt incantare vizuala si gustativa (deja imi ploua in gura, la naiba!). Barbatului nu i s-ar mai face pofta de o bucatica de cacat si sa calce stramb si sa se ducă sa mănâncă si gurita lui putin?

Hmmmm.... La femeia perfecta ar exista probabil, barbatu' perfect ...

Ganduri... Si set 'intrebare interesanta&raspunsul meu'

A adormit. Singurica, in patut. Ce tare. Asa face mai mereu dupa-amiaza...
Mi-am adus aminte la ce vis am renuntat pe parcurs: sa joc teatru. Cred ca as fi fost buna actrita. Am venit in contact cu o... situatie, informatie, oportunitate (?) si mi-am adus aminte cat de mult imi placea ideea sa fiu actrita.

Ma uit pe geam, afara, si ma intreb nedumerita: suntem in mijloc de decembre sau ar fi trebuit sa vina primavara, cu zumzet de albine, tril de pasarele, salut de soare si pupat de mare ? :)) - l-am citat aici pe Dl Mircea BADEA, cel mai tare din cati exista. Ce-i drept, ca el nu mai e nimeni... Si nu, nu cred ca "In gura presei" e violenta.

Nu cred ca ma pot conforma cu ideea ca lucrurile stau intr-un fel anume si nu se mai poate face nimic pt imbunatatire.
Nu cred ca pot trai tot timpul dezamagita sau cu dezamagirea. Nu vreau, ca de putut poate pot dar refuz! Vehement! Asta ma face inadaptata??! So be it!

Stiu ca nu exista perfectiune, nu sunt si nu cer asa ceva de la nimeni.
Incerc sa accept pe fiecare asa cum e dar cateodata asta se dovedeste a fi atat de greu!!!
Iti spuneam si ieri ca URASC cand imi spuneti, TOTI, "eu te accept asa cum esti. tin cont de ceea ce-ti doresti"!!!! si nu intelegeti ca dc ar fi sa tineti cont de ceea ce-mi doresc mi-ati da macar un mesaj: "te fut cu insistenta ta. nu pot vbi acum. vbim cd imi trece. pa" Serios!!! Toti faceti la fel si eu sunt cea neintelegatoare si ne-maleabila (rigida), careia nu ii pasa decat de linistea propriului creier. Pentru ca linistea creierului meu e sa stiu despre voi, cei la care ma gandesc si pe care ii stresez si deranjez cu mesaje, mess, telefoane. Dar e greu sa te pui in locul celuilalt. O spun si din punctul meu de vedere. Si mie mi-e greu si nu ma gandesc ca atunci cand vreau acel doar un semn mic celalalt tocmai de semnul ala mic pentru mine n-are chef!

E greu cu oamenii! Si daca ar fi usor ar fi mai bine? Nu cred ca am constientiza...

Intrebare interesanta, status de mess la o ... cunostinta: "unde sa ne mai ascundem cand fugim de noi?" Si de noi insine fugim? Sa fugim? Nu cu mine ar trebui sa ma simt bine in primul rand ca apoi sa ma simt bine cu jurul meu?

Eu NU fug de mine, nu cred ca am facut-o niciodata. Nu m-am placut, da! De multe ori, fizic, psihic. Dar am descoperit ca e mai multa liniste la mansarda cand incerc sa ma cunosc mai intai pe mine, sa cer de la mine si apoi de la ceilalti. Sa ma plac eu mai intai pe mine si apoi sa am pretentia ca ceilalti macar sa ma accepte si chiar sa ma placa. Plus ca, raspunsul la acesta intrebare este ca nu ai unde sa te ascunzi de tine! In linistea noptii, cand fug ganduri galopand si te intorci in pozitia de relax preferata nu ramai decat tu cu tine. Fie ca-ti place sau nu...

To be continued... always!

miercuri, 10 martie 2010

...

Am aflat, in nenumarate randuri, ca nu scriu pentru mine. Ba da, scriu pentru mine. Dar ceea ce scriu se pliaza si pentru altii. Le place, si cand scriu, e si asta un gand. Dar nu cel care ma anima.

Cineva mi-a zis ca Ea va fi incantata sa citesca ce a scris mama ei. E ca un jurnal despre ...viata (?). Da, scriu si pentru Ea.
... Tanar si nelinistit ... Revin in alta postare ....

luni, 8 martie 2010

Pentru tine, mama!

E frig afara, bate vantul si la carmangerie nu era deschis. Am vazut ca lunea e inchis...

Mama... Poate fi definita? Exista o definitie generala probabil dar care explica insemnatatea cuvantului "mama", nu a omului "mama".

Astazi este 8 Martie, Terra isi celebreaza si sarbatoreste Femeia, Mama. Astazi mai mult decat in celelalte zile.

Astazi toti suntem copii care ne sunam mamele sa le uram in mod special la multi ani. Astazi ii spunem poezii speciale dedicate ei. Astazi ghioceii au inflorit pentru ea!

Astazi vedem mai mult decat in fiecare zi ca e cea mai frumoasa, cea mai buna. Astazi ne aducem aminte de toate framantarile ei si de cum ne ingrijea cand eram racite. Cum se trezea noaptea la ore fixe sa ne dea pastilele. Astazi ne aducem aminte de toaaaaaaaaate datile cand venea de la serviciu si gasea casa cu susu-n jos de la joaca noastra cu papusile, de-a Gina si de-a Crina. Astazi inchidem ochii si ne amintim de mirosul asternuturilor albe, apretate si calcate si mirosul de curatenie de acasa. Si astazi, ne gandim ca niciodata nu vom manca mancare mai buna ca a ei si ca noua, oricat ne-am stradui, oricata dragoste am pune, nu ne va iesi niciodata ciorba ca a ei.

Astazi, departe de ea imi doresc imbratisarea ei cel mai tare. Stiu ca va fi imbratisata si pentru mine, din partea mea.

Astazi... Astazi ca si ieri, ca si saptamana trecuta, ca si anul trecut, ca in toata viata noastra de pana acum ii spunem ca o iubim. Si ea raspunde: "Si mama va iubeste". Si stim ca asta e singurul adevar sigur din viata noastra. Ca dragostea asta e singura sincera, devotata pana la moarte, altruista si curata. Nimeni nu ne va iubi asa cum o face ea. Nimeni nu se gandeste zilnic la noi asa cum o face ea. Nimeni nu se bucura si nu sufera atat cat o face ea pentru binele sau pentru raul ce ne incearca. NIMENI nu si-ar da sufletul pentru ca noua, copiilor ei, sa ne fie bine.

Mama? Una singura avem in viata, pe viata!

Te iubim de la cer pana la pamant si inapoi la cer! Si iti multumim pentru modelul care ai stiut sa fii intotdeauna. Cand vom fi mari vrem sa fim macar pe jumatate cum esti tu de buna, de rabdatoare, de inteleapta. Macar pe jumatate sa le dam copiilor nostri cat ne-ai dat tu noua si le vom fi dat enorm.

Mama, ai primit nu cinci stele, ci o constelatie intreaga!

Cu dragoste eterna,
Noi, cele doua ale tale.

vineri, 5 martie 2010

Despre astazi si Ea...

Nici astazi nu iese soarele... Si e atat de frig si bate vantul... Atat de... de stat in casa :) S-a terminat cafeaua, la naiba! As bea in continuu cafea, parca-s nebuna! Ei, parca...

Supararea determinata de terminarea cafelei a disparut cand mi-a zambit cu toti dintisorii ei noi! Of, ce ma enerveaza! Nu mai poate omul sa stea suparat :))

As vrea! Multe. Si marunte. Ca maruntisurile fac fericirea. Dar nu toata lumea stie asta...Din pacate. Nu toti sunt constienti de asta. Toti stau in asteptare ca sa fie fericiti: asteapta sa le iasa afacerea; asteapta sa-si cumpere casa; asteapta sa-si schimbe masina; asteapta sa castige la loterie...Fara sa stie ca isi pierd toata viata. Ca viata trece pe langa ei, isi lasa semnele de rigoare si se trezesc idioti la batranete- daca o ajung, si se intreaba ce s-a intamplat? Ieri eram tanar! Acum ma misc robotic. La dracul, am nevoie de cadru ca sa merg!? Si parca ma cam pis pe mine. Sa-mi cumperi, te rog, niste pampers.

Nu stiu sa se bucure de lucrurile mici, aparent nesemnificative, neimportante. Cum sa nu-ti faca placere sa vezi culorile turbate ale florilor? Cum sa nu te bucuri de parfumul teribil al zambilelor? Cum sa nu te bucuri cand miroase a primavara si iti trezeste amintiri din copilarie? Poate n-ai avut o copilarie fericita... Da...

Stare taaaaaaaare ciudata... Cam suparata pe lume, pe viata, pe oameni. Cam dezamagita si dezamagirea e apasatoare si grea si amara ca fierea...Vreau sa stiu pe cine si cand am dezamagit si cum... Inca intrebatoare. Sigur vremea e de vina...

Dar acum toate astea sunt un pic mai putin grele decat ar fi fost fara ea. Fara bucuria mea. Fara responsabilitatea mea pe viata. Fara ea mi-as fi bagat pula si as fi dat in stanga si in dreapta. Fara ea nimic n-ar fi contat, nimic n-ar fi meritat nimic. Jurul meu are noroc, ca ea exista.

Ea m-a facut mult mai buna dar si mult mai rea.
Ea m-a facut sa fiu mult mai altruista dar si mult mai egoista.
Ea ma face sa rad ca nimeni altcineva, zgomotos si din tot sufletul dar si sa plang mult mai grav decat am facut-o vreodata si cu motiv. Sper ca aceste secvente de plans sa fie putine spre inexistente.
Ea... O data cu ea m-am nascut din nou, aceeasi dar noua. Aceeasi dar alta.
Dupa ea, "te iubesc"-ul spus mamei mele are alt inteles. Unul mult mai profund. Unul mult mai mare. Mai puternic. Mai mult decat era inainte.

O Ea te completeaza. O Ea te schimba iremediabil si pentru totdeauna. Eu am o Ea. Altele au un El...

Ei apar in viata noastra si ne schimba. Ei apar in viata noastra si ne invata ce inseamna dragoste adevarata si legaturi vesnice.

Cine nu are nu poate intelege...

marți, 2 martie 2010

Ganduri de primavara...

A venit primavara in sfarsit. Cel putin sper ca a venit.

Soarele de astazi mi-a pus zambetul pe buze si a trezit cheful de viata.
Reluam iesirile zilnice in parc... De data asta altfel, cu alt fel de ... a fi :) Astazi mergem fiecare pe piciorusele lui... Fiecare cu echilibrul lui. Inca monitorizat indeaproape de mami dar incetul cu incetul...

Astazi am rememorat momentele de la inceput. Cand ne-am vazut pentru prima data. Cat de mici eram si fragili, cat de sensibili, cat de nesiguri, cat de framantati, cat de stresati ... Si de atunci am asistat la desfasurarea unui miracol in actiune. Zi de zi. Ceas de ceas. 24 din 24... De atunci nu imi mai poate spune nimeni ca exista ceva mai frumos si mai extraordinar decat sa vezi ce-ai fost si tu o data... Un mic ce a crescut mare ca sa faca unul mic ce va creste mare... Ma mir in fiecare zi. Ma minunez si ma inchin. De ea dar mai mult maretiei Tale! Ma rog altfel si din suflet. Acum cred mai mult ca ma asculti decat credeam inainte. Acum Te rog mai mult sa ma asculti decat Te rugam inainte... Acum daca nu m-ai asculta ar durea mai tare decat m-ar fi durut inainte...

Acum... Acum sunt alta decat am fost vreodata. Ma descopar si ma plac. Cea de astazi a castigat infinit de mult. A si pierdut ... diverse. A facut curatenie in liste, in viata. Cea de astazi e mai puternica decat cea de ieri si mult mai slaba decat cea de maine ... ca sa parafrazez o alta vorba.

Natura este minunata si uimitoare... Dumnezeu este minunat si genial! Ma asigura de asta in fiecare zi! Si pentru asta Ii multumesc.

miercuri, 24 februarie 2010

Femei şi bărbaţi ...

Oricât s-ar propovădui obiectivismul şi sintagma "priveşte problema din punctul celuilalt de vedere" asa ceva nu exista!

Toţi sunt subiectivi. Toţi privesc totul prin sita proprie şi nu se gândesc la efectul asupra celorlalţi! Cel puţin nu conştient, nu atunci când sunt în mijlocul unei situaţii.

Am avut status următoarele (gânduri proprii) : "
Bărbatul e necesar atâta timp cât ii face bine femeii de lângă el. Atunci când începe sa-i facă rău fizic, psihic, verbal el nu mai este Bărbat, deci nu-i mai este necesar femeii!" Următoarea reacţie, a unui bărbat, desigur, a fost : "şi femeia ce e?"Si am zis: "Pune 'Femeia' unde vezi 'Bărbatul' ... Asta este femeia!"
Ideea era ca suna total feminist şi ca nu era corect din punctul de vedere al barbatului. Dar ideea principala e ca nu are cum sa fie altfel.

Femeile vorbesc din punctul lor de vedere, bărbaţii din punctul lor de vedere. Fiecare are un unghi din care vede o situaţie. Si niciodată comun, acelaşi. Oricât s-ar lupta cineva sa-i facă pe unii sa ii înţeleagă pe ceilalţi, nu cred ca se va reuşi.

De vreme ce s-a zis ca femeile sunt de pe Venus si bărbaţii de pe Marte, a stiut ce zice! Implicit inseamna ca vorbim limbi diferite chiar dacă aceeaşi....

Am citit undeva: "Femeia şi bărbatul au drepturi egale. Nu şi roluri egale!" Sunt total de acord.

Si în final, un titlu de carte mai mult decât grăitor: "Why men want sex&women need love" Allan&Barbara PEASE - sunt innebunita dupa cartile lor si cum scriu.

Pe data aviatoare...

vineri, 19 februarie 2010

De n-ar fi fost sa-mi fii

De n-ar fi fost sa-mi vii
In viata de zi cu zi
Mi-ar fi fost pustie
Si fara bucurie.

De n-ar fi fost sa-mi fii
Lumina zi de zi
In bezna as fi trait...
De nu te-as fi cunoscut...

De n-ar fi fost sa te simt,
De nu te-as fi tinut in alint,
De nu te-as fi iubit cum te iubesc
N-as fi stiut ce inseamna sa traiesc...

Dar te-am aflat.
Si zi de zi
Tu imi esti bucuria de a fi!

marți, 16 februarie 2010

Nimic din ce se vede nu e asa cum pare...

Mai mult sau mai putin, toti jucam niste roluri, fiecare pe al lui, principal in piesa lui. Si gasim, de obicei, pe cineva care joaca un rol care ne place si asa se „cupleaza” oamenii. Asta pentru personajele „principale”.


Tot timpul scenariul si decorurile se schimba. Si in functie de schimbarile actorului principal. Regizorul e intotdeauna acelasi, unic si singur.


In distributia piesei de teatru a fiecaruia intra si alte personaje, caractere. Care si ele joaca roluri, la randul lor. Principale in piesele lor de teatru, secundare, dar nu lipsite intotdeauna de importanta, in piesa noastra.


Regizorul, in 99% din cazuri, nu tine cont de dorinta actorului. Cel putin nu dupa ce e distribuit definitiv in piesa respectiva. El schimba scenariul, actorul tebuie intotdeauna sa se adapteze. Alta optiune este indisponibila. Sau disponibila dar indezirabila pentru buna evolutie spirituala.


Din moment ce toti jucam un rol, imi vine o intrebare: asta inseamna ca suntem falsi?


De cate ori ai facut sau zis ceva doar ca sa incanti audienta? Nu neaparat ca nu era ceva in-credibil dar cel putin inflorit, doar asa, sa fie mai... placut?


De cate ori ai fost altfel decat esti de fapt si de ce?


De ce nu suntem consecventi in felul de a fi? De ce atunci cand vezi ca e bine cand esti „asa” nu ramai „asa”?


Desi normale – pana la un punct, urasc schimbarile care imi dau piesa de teatru peste cap!


Urasc schimbarile care in loc sa-mi ridice colturile gurii in zambet, mi le coboara intru tristete!


Urasc cel mai tare cand oamenii considera binele care li se intampla ca si drept al lor si ca pentru asta nu trebuie sa mai faca nimic, o data dobandit!


Urasc tacerea! Aceea apasatoare, care doare pentru ca asa se vrea, sa doara! Si mai tare urasc acel confort in care se simt tacutii bine!

Urasc, bineinteles, cine nu uraste asta, tacerea in doi!


Acum „urasc” e mult si mare si greu. Nu in sensul acela l-am folosit mai sus! Nu inca. E folosit in sensul de „imi displace total pana la dizgratie”.


Inca in perioada intrebarilor multe si de tot felul, despre absolut tot! Si cred ca va dura ceva vreme. Piesa se joaca oricum, cu participarea activa sau pasiva, ea se deruleaza neincetat, fiecare zi trecand fara a se mai intoarce niciodata!


Daca zilele difera intre ele este pentru ca personajul este activ. Gandeste, spune, face – in exact aceasta ordine. Cu alte cuvinte, traieste piesa!


Daca zilele (cel putin) par aceleasi, de cum deschizi ochii dimineata si pana cand pui capul pe perna seara, inseamna ca pe undeva un beculet rosu, de avertizare, este aprins si ceva este in neregula! Inseamna ca personajul este pasiv, adica cel mult gandeste. Si poate gandeste mult, prea mult, si gandurile se aduna ca norii de furtuna. Si ii tot tuna si fulgera! Si nu mai spune, caci si sa spuna si sa spuna degeaba... E mult prea obositor! De facut nu mai vine vorba decat cand e de facut ceva definitiv si irevocabil! E ca la oala de gatit sub presiune: piuie, piuie si daca nu faci ceva sa o iei de pe foc sau sa dai capacul la o parte, sare in explozie, improscand peretii de mancare, mancare ce ar fi fost excelenta daca n-ar fi fost lasata sa se ... gateasca excesiv!... Cu alte cuvinte, personajul traieste piesa dar in virtutea inertiei. Fara placere, fara pasiune, fara vlaga, aparent fara scop. Asa, in doru’ lelii...


Toate piesele de pe scena mare a Teatrului Vietii se deruleaza si se desfasoara sub privirile atente si agere ale Regizorului. Regizor niciodata obosit dar care niciodata nu doarme. Regizor niciodata nervos indiferent de situatie, intotdeauna stapan pe ea. Regizor tacut, din umbra, care urmareste si nu pedepseste. Regizor beat de spectacolul din fata ochilor dar niciodata baut!


Domnule Regizor, auziti piuitul de acum? Sa iau oala de pe foc? Sau sa ridic doar capacul si sa continui sa gatesc excelentul fel de mancare pe care m-am apucat sa il pregatesc? Sunt o bucatareasa buna? Da, stiu. Sa ridic doar capacul? Asa ma gandeam si eu...

joi, 11 februarie 2010

Placeri... I

Placeri ... Carnale, psihice, senzoriale, olfactive, vizuale s.a. ... Toti le avem... cel putin doresc tuturor sa le aiba. Si eu le am. Pe toate. Dar una din ele e pe cat de banala pe atat de ... satisfacatoare. Pe cat de necesara pe atat de ... speciala. Placerea dușului! Placerea pura de a face duș!

E o placere carnala. Spala hainele astea transpirate si murdare din diverse motive... zilnice.
E o placere cred ca mai ales senzoriala. Apa siroind, fierbinte de cele mai multe ori, peste tot si toata pielea... Sa o simt cazand din cer (inchid ochii si asta imi imaginez) peste mine, multa...Pe par, din par pe fata ca o mangaiere si apoi pe tot trupul... Ca mii de mangaieri, ca mii de degete fine care ma ating in acelasi timp... Si ma relaxeaza. As sta asa, sprijinita cu mana de faianta calda si aburita si cu apa siroindu-ma ore in sir... Si gel de dus. Placerea devine olfactiva. Si iar senzoriala cand crema se transforma in spuma, si spuma transforma pielea in topogan... Si pe mine intr-un peste alunecos ... Si iar apa siroind, dezgolindu-ma de spuma... In tot acest timp gandul a zburat. Oriunde, oricum.

Deschid ochii. Dușul s-a terminat. Mi-am dat seama pentru ca am dat robinetul pe apa rece. Sa vitalizez, sa energizez, sa trezesc gandul si sa-l aduc inapoi.

Si tot ce-a fost inainte de duș, mizerie de ganduri apasatoare, negre, neintelegeri, stres, draci, colturile lasate la buze, nervi, stare negativa si transpiratie s-au dus pe scurgere, la vale. Asta e placerea psihica.

Vorbesc despre duș si aceste efecte ale sale in lipsa unei cazi spumoase si superb mirositoare, inconjurata de lumanari parfumate si un pahar de vin sau sampanie... De ce nu, si niste struguri deliciosi? Si, bineinteles, intotdeauna, barbatul. Delicios si el... Doar al meu si numai pentru mine ...

Fan Romania ???? Nu inca...

Vreau sa scriu, vreau sa scriu! Dar despre ce ? Dar despre ce? As scrie despre dragoste, vremea ma ajuta :D E din aia de numarat banii, de dormit sau de facut copii ... Bani n-am, doar sa ma apuc de numarat datorii dar nu vreau sa-mi provoc depresii pe vremea asta :)) De facut copii... La ora asta nu am cu cine din motive obiective :)) Asa ca ... Poate am sa dorm... Nu e idee rea.

Fan Romania. Nu am vrut sa devin fan Romania pe un site de socializare. De ce? Sa fiu nationalista? Nu ma intereseaza. Romania nu ma iubeste, de ce as iubi-o eu pe ea si sa devin fanul ei? Ce imi face mie Romania? Dar ce ma intreb si mai tare este: cine este Romania? Cred ca am o perceptie gresita despre ea. Cred ca confund Romania cu conducatorii ei. Si de asta o urasc. Deci urasc conducerea Romaniei.

Cum sa devin fanul unei tari care nu cred ca are nimic de oferit? In care nu cred?
Ce se intampla in Romania care sa-mi placa? Care sa ma faca sa ma simt mandra ca sunt românca?

A nins, ca e iarna in p...a mea (a se citi "pana" mea!), asa se intampla iarna, ninge! A paralizat toata tara! Tot mah, tot! Nimic nu merge, este haos total! Peste tot e la fel? In toate tarile in care a nins abundent e la fel?

S-a votat din nou, un nou presedinte, teoretic un nou inceput! Dar a iesit tot vechiul presedinte, care ne ura sa traim bine. Cati traim bine? Cati suntem deasupra liniei de plutire pentru o navigare lina? Prin viata adica. Nu multi. Majoritatea nu mai poate scoate capul din cacatul imprumuturilor si datoriilor de tot felul. Si multe din ele si la stat! Multi acum isi pierd slujbele, adica veniturile care sa le asigure painea sau mamaliga de pe o zi pe alta. Sunt efectiv dati afara fara drept de apel. Se fac restructurari! Fara salarii compensatorii, fara somaj! Nimic. Pe partea cealalta nimeni nu angajeaza, cu atat mai mult cu cat varsta celor disponibilizati bate spre 50 de ani. Si sunt dati afara de la stat, din locuri de munca mizere, sunt dati afara cei de jos. Directorii isi tin cururile grase calde pe scaunele de milioane din birourile cocotate! Dau afara prostii de la tarnacop, care munceau.

Se da afara de peste tot: cai ferate, invatamant, administratie! Si cine mai stie din cate alte ramuri. Dau afara si privatii. Unde si cum vom ajunge cu atatia disponibilizati?

Totul e la pamant. Invatamantul e varza. E nenorocire ce se intampla acum aici. Nu pot decat sa zic bogdaproste ca nu sunt elev/student acum! Numai tampenii, numai decizii idioate luate cu carul!

Sanatatea e jale cu J mare! Ti-e si frica sa te imbolnavesti! Mori cu zile din atatea motive ca mi-e si sila sa incep enumerarea! Primul motiv pentru care mori este ca nu ai bani ca sa ingrasi buzunarele majoritatii doctorilor, asistentelor si infirmierelor! De toti ai nevoie in aproape aceeasi masura!

Administratia este de deaparte cel mai nesimtit organ de stat cu care poti sa ai de-a face! Sa te fereasca Dumnezeu sa ai nevoie la primarii si alte agentii! Prostia, dezinteresul si sictirul cu care esti tratat mai ales daca nu ploconesti, te dezgusta pana la icter! Te fac mincinos pe fata, se contrazic singuri si denota si emana prostie la propriu prin toti porii. Foarte multi dintre ei. Dar taci, strangi din dinti si injuri de toate neamurile lor in gand! Pentru ca ai nevoie de nenorocitii care iti spun foarte relaxat si franc in fata, in timp ce alaptezi copilul pe hol, ca de, trebuia sa vii personal, la telefon toate fufele vorbesc cu mamele lor sa nu uite sa ia paine si logic, dai tot timpul de ton ocupat: "Stiti, nu e treaba mea sa ma interesez de dosarul dumneavoastra!" Am zis, in gand, bineinteles, si mai mai sa-mi de-a lacrimile, de-adevaratelea: "Si atunci pentru ce dumnezeii matii de idioata exagerat machiata de parca esti la carnavalul de la Venetia te platesc din buzunarul meu de contribuabil idiot la stat? Sa-ti tii curu' pe scaun si sa fumegi la tigari subtiri si sa bei cafele toata ziua? Futu-ti mortii tai de vita lovita, idioata si proasta pilista care ai ajuns sa lucrezi in interesul meu la stat!" Am zambit amar, mi-am luat raspunsul, mi l-am bagat adanc in ... fund si am plecat! Si e doar un episod. Cate au urmat si cate sunt in derulare doar cei in cauza stiu.

Sa incep sa spun ceva de cei care se ocupa cu RESPECTAREA LEGII??? M-am enervat destul!

Si cu toate astea si cu mult mai multe de atat EU SA DEVIN FAN ROMANIA???????? Nu taticule! Ca si parintii fata de copiii lor, si Romania trebuie sa-mi castige respectul! Trebuie sa ma trateze frumos asa cum fac eu cu ea.

Nu pot fi fanul unei tari care ma imbolnaveste de nervi la gandul ca maine nu am ce pune in farfurie! Unde nu pot sa ma ridic si sa merg drept pentru ca se gaseste unul cu bani care sa ma cocoseze pentru ca e jmecher!

Poate va fi bine si daca stie cineva ce pot sa fac ca sa fie mai bine in Romania sa-mi zica. Dar atata timp cat la varf pute, atunci toata tara asta pute!