Vezi bioritmul tau de astazi


BioritmBioritm

miercuri, 24 februarie 2010

Femei şi bărbaţi ...

Oricât s-ar propovădui obiectivismul şi sintagma "priveşte problema din punctul celuilalt de vedere" asa ceva nu exista!

Toţi sunt subiectivi. Toţi privesc totul prin sita proprie şi nu se gândesc la efectul asupra celorlalţi! Cel puţin nu conştient, nu atunci când sunt în mijlocul unei situaţii.

Am avut status următoarele (gânduri proprii) : "
Bărbatul e necesar atâta timp cât ii face bine femeii de lângă el. Atunci când începe sa-i facă rău fizic, psihic, verbal el nu mai este Bărbat, deci nu-i mai este necesar femeii!" Următoarea reacţie, a unui bărbat, desigur, a fost : "şi femeia ce e?"Si am zis: "Pune 'Femeia' unde vezi 'Bărbatul' ... Asta este femeia!"
Ideea era ca suna total feminist şi ca nu era corect din punctul de vedere al barbatului. Dar ideea principala e ca nu are cum sa fie altfel.

Femeile vorbesc din punctul lor de vedere, bărbaţii din punctul lor de vedere. Fiecare are un unghi din care vede o situaţie. Si niciodată comun, acelaşi. Oricât s-ar lupta cineva sa-i facă pe unii sa ii înţeleagă pe ceilalţi, nu cred ca se va reuşi.

De vreme ce s-a zis ca femeile sunt de pe Venus si bărbaţii de pe Marte, a stiut ce zice! Implicit inseamna ca vorbim limbi diferite chiar dacă aceeaşi....

Am citit undeva: "Femeia şi bărbatul au drepturi egale. Nu şi roluri egale!" Sunt total de acord.

Si în final, un titlu de carte mai mult decât grăitor: "Why men want sex&women need love" Allan&Barbara PEASE - sunt innebunita dupa cartile lor si cum scriu.

Pe data aviatoare...

vineri, 19 februarie 2010

De n-ar fi fost sa-mi fii

De n-ar fi fost sa-mi vii
In viata de zi cu zi
Mi-ar fi fost pustie
Si fara bucurie.

De n-ar fi fost sa-mi fii
Lumina zi de zi
In bezna as fi trait...
De nu te-as fi cunoscut...

De n-ar fi fost sa te simt,
De nu te-as fi tinut in alint,
De nu te-as fi iubit cum te iubesc
N-as fi stiut ce inseamna sa traiesc...

Dar te-am aflat.
Si zi de zi
Tu imi esti bucuria de a fi!

marți, 16 februarie 2010

Nimic din ce se vede nu e asa cum pare...

Mai mult sau mai putin, toti jucam niste roluri, fiecare pe al lui, principal in piesa lui. Si gasim, de obicei, pe cineva care joaca un rol care ne place si asa se „cupleaza” oamenii. Asta pentru personajele „principale”.


Tot timpul scenariul si decorurile se schimba. Si in functie de schimbarile actorului principal. Regizorul e intotdeauna acelasi, unic si singur.


In distributia piesei de teatru a fiecaruia intra si alte personaje, caractere. Care si ele joaca roluri, la randul lor. Principale in piesele lor de teatru, secundare, dar nu lipsite intotdeauna de importanta, in piesa noastra.


Regizorul, in 99% din cazuri, nu tine cont de dorinta actorului. Cel putin nu dupa ce e distribuit definitiv in piesa respectiva. El schimba scenariul, actorul tebuie intotdeauna sa se adapteze. Alta optiune este indisponibila. Sau disponibila dar indezirabila pentru buna evolutie spirituala.


Din moment ce toti jucam un rol, imi vine o intrebare: asta inseamna ca suntem falsi?


De cate ori ai facut sau zis ceva doar ca sa incanti audienta? Nu neaparat ca nu era ceva in-credibil dar cel putin inflorit, doar asa, sa fie mai... placut?


De cate ori ai fost altfel decat esti de fapt si de ce?


De ce nu suntem consecventi in felul de a fi? De ce atunci cand vezi ca e bine cand esti „asa” nu ramai „asa”?


Desi normale – pana la un punct, urasc schimbarile care imi dau piesa de teatru peste cap!


Urasc schimbarile care in loc sa-mi ridice colturile gurii in zambet, mi le coboara intru tristete!


Urasc cel mai tare cand oamenii considera binele care li se intampla ca si drept al lor si ca pentru asta nu trebuie sa mai faca nimic, o data dobandit!


Urasc tacerea! Aceea apasatoare, care doare pentru ca asa se vrea, sa doara! Si mai tare urasc acel confort in care se simt tacutii bine!

Urasc, bineinteles, cine nu uraste asta, tacerea in doi!


Acum „urasc” e mult si mare si greu. Nu in sensul acela l-am folosit mai sus! Nu inca. E folosit in sensul de „imi displace total pana la dizgratie”.


Inca in perioada intrebarilor multe si de tot felul, despre absolut tot! Si cred ca va dura ceva vreme. Piesa se joaca oricum, cu participarea activa sau pasiva, ea se deruleaza neincetat, fiecare zi trecand fara a se mai intoarce niciodata!


Daca zilele difera intre ele este pentru ca personajul este activ. Gandeste, spune, face – in exact aceasta ordine. Cu alte cuvinte, traieste piesa!


Daca zilele (cel putin) par aceleasi, de cum deschizi ochii dimineata si pana cand pui capul pe perna seara, inseamna ca pe undeva un beculet rosu, de avertizare, este aprins si ceva este in neregula! Inseamna ca personajul este pasiv, adica cel mult gandeste. Si poate gandeste mult, prea mult, si gandurile se aduna ca norii de furtuna. Si ii tot tuna si fulgera! Si nu mai spune, caci si sa spuna si sa spuna degeaba... E mult prea obositor! De facut nu mai vine vorba decat cand e de facut ceva definitiv si irevocabil! E ca la oala de gatit sub presiune: piuie, piuie si daca nu faci ceva sa o iei de pe foc sau sa dai capacul la o parte, sare in explozie, improscand peretii de mancare, mancare ce ar fi fost excelenta daca n-ar fi fost lasata sa se ... gateasca excesiv!... Cu alte cuvinte, personajul traieste piesa dar in virtutea inertiei. Fara placere, fara pasiune, fara vlaga, aparent fara scop. Asa, in doru’ lelii...


Toate piesele de pe scena mare a Teatrului Vietii se deruleaza si se desfasoara sub privirile atente si agere ale Regizorului. Regizor niciodata obosit dar care niciodata nu doarme. Regizor niciodata nervos indiferent de situatie, intotdeauna stapan pe ea. Regizor tacut, din umbra, care urmareste si nu pedepseste. Regizor beat de spectacolul din fata ochilor dar niciodata baut!


Domnule Regizor, auziti piuitul de acum? Sa iau oala de pe foc? Sau sa ridic doar capacul si sa continui sa gatesc excelentul fel de mancare pe care m-am apucat sa il pregatesc? Sunt o bucatareasa buna? Da, stiu. Sa ridic doar capacul? Asa ma gandeam si eu...

joi, 11 februarie 2010

Placeri... I

Placeri ... Carnale, psihice, senzoriale, olfactive, vizuale s.a. ... Toti le avem... cel putin doresc tuturor sa le aiba. Si eu le am. Pe toate. Dar una din ele e pe cat de banala pe atat de ... satisfacatoare. Pe cat de necesara pe atat de ... speciala. Placerea dușului! Placerea pura de a face duș!

E o placere carnala. Spala hainele astea transpirate si murdare din diverse motive... zilnice.
E o placere cred ca mai ales senzoriala. Apa siroind, fierbinte de cele mai multe ori, peste tot si toata pielea... Sa o simt cazand din cer (inchid ochii si asta imi imaginez) peste mine, multa...Pe par, din par pe fata ca o mangaiere si apoi pe tot trupul... Ca mii de mangaieri, ca mii de degete fine care ma ating in acelasi timp... Si ma relaxeaza. As sta asa, sprijinita cu mana de faianta calda si aburita si cu apa siroindu-ma ore in sir... Si gel de dus. Placerea devine olfactiva. Si iar senzoriala cand crema se transforma in spuma, si spuma transforma pielea in topogan... Si pe mine intr-un peste alunecos ... Si iar apa siroind, dezgolindu-ma de spuma... In tot acest timp gandul a zburat. Oriunde, oricum.

Deschid ochii. Dușul s-a terminat. Mi-am dat seama pentru ca am dat robinetul pe apa rece. Sa vitalizez, sa energizez, sa trezesc gandul si sa-l aduc inapoi.

Si tot ce-a fost inainte de duș, mizerie de ganduri apasatoare, negre, neintelegeri, stres, draci, colturile lasate la buze, nervi, stare negativa si transpiratie s-au dus pe scurgere, la vale. Asta e placerea psihica.

Vorbesc despre duș si aceste efecte ale sale in lipsa unei cazi spumoase si superb mirositoare, inconjurata de lumanari parfumate si un pahar de vin sau sampanie... De ce nu, si niste struguri deliciosi? Si, bineinteles, intotdeauna, barbatul. Delicios si el... Doar al meu si numai pentru mine ...

Fan Romania ???? Nu inca...

Vreau sa scriu, vreau sa scriu! Dar despre ce ? Dar despre ce? As scrie despre dragoste, vremea ma ajuta :D E din aia de numarat banii, de dormit sau de facut copii ... Bani n-am, doar sa ma apuc de numarat datorii dar nu vreau sa-mi provoc depresii pe vremea asta :)) De facut copii... La ora asta nu am cu cine din motive obiective :)) Asa ca ... Poate am sa dorm... Nu e idee rea.

Fan Romania. Nu am vrut sa devin fan Romania pe un site de socializare. De ce? Sa fiu nationalista? Nu ma intereseaza. Romania nu ma iubeste, de ce as iubi-o eu pe ea si sa devin fanul ei? Ce imi face mie Romania? Dar ce ma intreb si mai tare este: cine este Romania? Cred ca am o perceptie gresita despre ea. Cred ca confund Romania cu conducatorii ei. Si de asta o urasc. Deci urasc conducerea Romaniei.

Cum sa devin fanul unei tari care nu cred ca are nimic de oferit? In care nu cred?
Ce se intampla in Romania care sa-mi placa? Care sa ma faca sa ma simt mandra ca sunt românca?

A nins, ca e iarna in p...a mea (a se citi "pana" mea!), asa se intampla iarna, ninge! A paralizat toata tara! Tot mah, tot! Nimic nu merge, este haos total! Peste tot e la fel? In toate tarile in care a nins abundent e la fel?

S-a votat din nou, un nou presedinte, teoretic un nou inceput! Dar a iesit tot vechiul presedinte, care ne ura sa traim bine. Cati traim bine? Cati suntem deasupra liniei de plutire pentru o navigare lina? Prin viata adica. Nu multi. Majoritatea nu mai poate scoate capul din cacatul imprumuturilor si datoriilor de tot felul. Si multe din ele si la stat! Multi acum isi pierd slujbele, adica veniturile care sa le asigure painea sau mamaliga de pe o zi pe alta. Sunt efectiv dati afara fara drept de apel. Se fac restructurari! Fara salarii compensatorii, fara somaj! Nimic. Pe partea cealalta nimeni nu angajeaza, cu atat mai mult cu cat varsta celor disponibilizati bate spre 50 de ani. Si sunt dati afara de la stat, din locuri de munca mizere, sunt dati afara cei de jos. Directorii isi tin cururile grase calde pe scaunele de milioane din birourile cocotate! Dau afara prostii de la tarnacop, care munceau.

Se da afara de peste tot: cai ferate, invatamant, administratie! Si cine mai stie din cate alte ramuri. Dau afara si privatii. Unde si cum vom ajunge cu atatia disponibilizati?

Totul e la pamant. Invatamantul e varza. E nenorocire ce se intampla acum aici. Nu pot decat sa zic bogdaproste ca nu sunt elev/student acum! Numai tampenii, numai decizii idioate luate cu carul!

Sanatatea e jale cu J mare! Ti-e si frica sa te imbolnavesti! Mori cu zile din atatea motive ca mi-e si sila sa incep enumerarea! Primul motiv pentru care mori este ca nu ai bani ca sa ingrasi buzunarele majoritatii doctorilor, asistentelor si infirmierelor! De toti ai nevoie in aproape aceeasi masura!

Administratia este de deaparte cel mai nesimtit organ de stat cu care poti sa ai de-a face! Sa te fereasca Dumnezeu sa ai nevoie la primarii si alte agentii! Prostia, dezinteresul si sictirul cu care esti tratat mai ales daca nu ploconesti, te dezgusta pana la icter! Te fac mincinos pe fata, se contrazic singuri si denota si emana prostie la propriu prin toti porii. Foarte multi dintre ei. Dar taci, strangi din dinti si injuri de toate neamurile lor in gand! Pentru ca ai nevoie de nenorocitii care iti spun foarte relaxat si franc in fata, in timp ce alaptezi copilul pe hol, ca de, trebuia sa vii personal, la telefon toate fufele vorbesc cu mamele lor sa nu uite sa ia paine si logic, dai tot timpul de ton ocupat: "Stiti, nu e treaba mea sa ma interesez de dosarul dumneavoastra!" Am zis, in gand, bineinteles, si mai mai sa-mi de-a lacrimile, de-adevaratelea: "Si atunci pentru ce dumnezeii matii de idioata exagerat machiata de parca esti la carnavalul de la Venetia te platesc din buzunarul meu de contribuabil idiot la stat? Sa-ti tii curu' pe scaun si sa fumegi la tigari subtiri si sa bei cafele toata ziua? Futu-ti mortii tai de vita lovita, idioata si proasta pilista care ai ajuns sa lucrezi in interesul meu la stat!" Am zambit amar, mi-am luat raspunsul, mi l-am bagat adanc in ... fund si am plecat! Si e doar un episod. Cate au urmat si cate sunt in derulare doar cei in cauza stiu.

Sa incep sa spun ceva de cei care se ocupa cu RESPECTAREA LEGII??? M-am enervat destul!

Si cu toate astea si cu mult mai multe de atat EU SA DEVIN FAN ROMANIA???????? Nu taticule! Ca si parintii fata de copiii lor, si Romania trebuie sa-mi castige respectul! Trebuie sa ma trateze frumos asa cum fac eu cu ea.

Nu pot fi fanul unei tari care ma imbolnaveste de nervi la gandul ca maine nu am ce pune in farfurie! Unde nu pot sa ma ridic si sa merg drept pentru ca se gaseste unul cu bani care sa ma cocoseze pentru ca e jmecher!

Poate va fi bine si daca stie cineva ce pot sa fac ca sa fie mai bine in Romania sa-mi zica. Dar atata timp cat la varf pute, atunci toata tara asta pute!

miercuri, 10 februarie 2010

Completare la "Ora vesela..."

3. Monica Columbeanu pleaca... sau vrea sa plece sa traiasca in SUA! Nici ei nu ii mai place Romania! Ce rau imi pare ca rămânem si fara Moni!

Atat! Dar destul ...

A, si eu reciclez ulei

Uleiul in care prajesc "viata" animala sau vegetala, dupa ce nu il mai folosesc, il reciclez. Adică îl strâng într-un bidon de 5 litri și o sa-l duc la singurul centru din România - noroc ca e în București.

Asta ca exemplu pozitiv pentru știriștii PROTV care în România au găsit-o pe cea care arunca uleiul după ce prăjește un ou la chiuveta! Bine ca au găsit-o pe mamaie în Italia care îl reciclează! Or fi cautat-o mult?

Ora vesela de astazi - bleahhhh

In România se face din căcat bici :)) Ma uit la Măruță, cateodata e interesant si cum nu citesc reviste colorate de aici îmi iau portia de monden. De cele mai multe ori un monden interesant. Dar in seara asta nu mi-a venit sa cred ce a putut sa faca reiting :)

1. Fratele unei cunoscute, un necunoscut, arunca pastila ca Delia Matache se droghează cu cocaina :)) Nu sunt fan Delia. Ascult melodiile ei dar de când am văzut-o la "Serviți, va rog" mi s-a luat și nu îmi mai place. Dar de data asta chiar n-as fi vrut sa fiu in locul ei. Atât penibil, atâta fuga în jurul unei cozi scurte n-am văzut niciodată! Mint, am vazut de atatea ori dezbateri degeaba! Si intra in direct si mama celor doi ca sa zică... nimic. Fara noima toată discuția. Concluzia: nu avea ceva cu cel care a zis ca ea ar priza cocaina, ci avea o problema cu cel care a făcut din asta știre de prima pagina. Oaaaaau!

2. Mihai Albu, "creatorul" de incaltaminte, s-a ofensat ca a zis Laura Trica, designer-croitoreasa- creator de moda, ca o pereche de cizme de dama, creație personala a acestuia, sunt dezastruoase! Si a venit la Măruță sa se ia de viata ei, sa o facă croitoreasa cu intenția clara pentru telespectatorul din mine, de a o jigni, ca și cum aceasta meserie superba este vreo rușine, ca nu are studii de designer și își zice designer aiurea... Etc... Femeia a intrat în direct, i-a enumerat ceva studii și cu nesimțire, "creatorul" ii replica ca nu ieși designer după 6 luni de desen! Ca și cum pentru a "desena" trebuie sa te învețe cineva, nu presupune talent înnăscut! Tocmai el, un creator, ce-i drept cu studii arhitecturale, după cum a avut grija sa scoată bine în evidenta, face astfel de afirmații! Si foarte pornit pe "croitoreasa", ca ce își da ea cu părerea despre creațiile lui, sugerând ca ar fi de necomentat. Ca el nu își da cu părerea atât de vehement despre creațiile nimănui. Pe fata, as completa eu. Adică ea, dacă a fost sincera și și-a dat cu părerea cu glas tare despre ceva ce nu i-a plăcut e de condamnat, dar dacă i-ar fi dat limbi și ar fi ridicat în slavi "creația" ar fi fost super, designer, nu asa! Alta "confruntare" total fără noima.

Astăzi HappyHour mi-a făcut oarecum sila! Nu ma cheama si pe mine Maruta sa dau socoteala despre afirmatia mea?

Of...

luni, 8 februarie 2010

Raspuns pentru pseudo-filosoful

"Frica" de un nou inceput e in noi pentru toate, de la inceputul existentei si va muri odata cu moartea fizica. Si bebelusilor le e mai comod sa stea in fund decat sa inceapa sa mearga in picioare. Le e frica sa nu cada. Dar ar fi bine sa avem fiecare cate un bebelus de la care sa invatam ce inseamna determinarea si hotararea si puterea de a ne ridica atunci cand am cazut. Dorinta de a descoperi tot, incet, usor.
"Frica" de un nou inceput e doar un paravan pentru delasare, pentru obisnuinta in care ne afundam. De ce sa-ti fie frica de un nou inceput? Nu ti-e mai frica de un sfarsit?

"Frica" de singuratate. Oare nu e mult mai grea si apasatoare singuratatea in doi? Tacerea in doi? Lipsa in prezenta? Aici-ul atat de departe? Ce e singuratatea?

Pentru frumosul care a fost odata trebuie sa pleci. Ca sa ai caldura lui atunci cand vei numara ani multi si amintirile placute ti se vor derula in fata ochilor. De dragul frumosului care a fost odata nu stai unde ti-e rau. Asta nu e motiv. Cel mult de dragul frumosului aluia mai speri, caci speranta moare ultima, si mai incerci. Dar nu te agati de frumusetea unui trecut sa traiesti intr-un prezent dureros.

Ceilalti nu iti vor mai plange de mila atunci cand vei inceta tu sa-ti plangi de mila. Ei sunt o oglinda daca vrei. Si te vezi in ea asa cum vrei sa te vezi. Vrei sa te vezi fericit, fa sa fii fericit!

Urmatoarea va avea mult mai putine defecte decat iti imaginezi. Datorita "defectelor" celei care te raneste vei vedea frumusetea urmatoarei. Si da, vei face comparatii, e inevitabil, toti facem. Dar stii care e partea frumoasa? Ca balanta va inclina spre plus. Defectele intr-un cuplu trebuie sa se completeze, nu sa se anuleze. Tu esti linistit si ea zurlie? E bine asa. Tie iti place miezul painii si ei coaja? E superb. Defectele ne aduc aminte ca suntem oameni si nu trebuie sa fim condamnati pentru ele, ci iubiti. Defectele noastre trebuiesc iubite de parteneri, nu hulite. Cel mult sa incerce sa corecteze, dar asta doar cu acordul nostru.

Doare? Fericirea nu doare. In momentul in care doare e semn ca nu e bine. Fericirea te face sa razi. De cate ori nu doare mai intai pentru ca apoi sa fie bine? Ce doare mai tare: ca te-ai nascut sau ca nu esti iubit? Ca te-ai nascut e o certitudine, sa fii iubit e certitudinea pe care trebuie sa ne-o cautam, sa ne-o facem noi. De aceea ne-am nascut.

Raspunsurile mele la motivele tale.

Nu avem nici un motiv pentru care sa acceptam de buna voie sa fim nefericiti!

Inca un "De ce?" - astazi, despre dragoste...

A incetat ninsoarea. A ramas doar frigul de rigoare si vantul care face si mai mult frig... In casa, cu ea. Draga de ea... As vrea sa fiu ca ea... Fara griji, probleme de tot felul... Sa ma joc, sa fiu hranita si sa aiba cineva grija permanenta de mine ... Cat de rau poate fi? Dar iarasi ma intreb ca o fi rau sa nu pot zice ce ma doare, ce nu-mi place... Hm... Toate sunt cu dus si intors. Nimic nu este doar bine sau doar rau. Intotdeauna sunt in combinatie binele cu raul, placerea cu durerea, frumosul cu uratul, muzica cu linistea...

Intrebari. Omul e o fiinta care isi pune multe intrebari. Tot timpul. Sigur. Toti isi pun intrebari de tot felul. Nu exista NIMENI care sa nu aiba propriul set de intrebari. Fiind Om, imi pun intrebari. Si in ultimul timp ma simt o mare intrebare eu insami!

De exemplu: astazi vorbesc cu un amic si imi spune despre el, relatia lui defectuoasa dar in care isi mai pune, inca o data, increderea ca va fi bine (pentru a cata oara!?) si va mai da o sansa. Relatiei. Nu vrea sa admita, nu poate sa admita ca a esuat. Relatia. Desi in relatie sunt intotdeauna doi si daca nu merge e vina amandurora. Si intrebarea care mi-o pun: de ce? Bineinteles, ce alta intrebare as fi putut sa-mi pun, nu?

Ce ne face sa rămânem într-o relatie care vedem clar ca nu merge? Din simplul motiv ca nu ne face fericiti, ca nu ne implineste, nu ne da linistea in suflet. De ce ramanem agatati de speranta ca va fi bine, intotdeauna cu "de data asta"?

De ce nu poti renunta atunci cand te face sa plangi cel mai tare si cand doare cel mai rau?
Dragostea este frumoasa, dragostea nu te face sa plangi, dragostea nu te agita... Dragostea nu da impresia ca te incurca, ca te limiteaza.
Dragostea nu te jigneste, in nici un fel, cu nici un cuvant, cu nici o privire, cu nici un gest, niciodata!
Dragostea este guvernata de respect.
Dragostea este sprijin cand iti este rau, nu calau.
Dragostea se bucura pentru reusita ta, nu te invidiaza!
Dragostea te urmeaza oriunde, te urmareste, te simte, te vrea asa cum esti...
Dragostea plange de fericirea intalnirii, nu de nefericirea ei...
Dragostea nu urla. Si nici nu vorbeste in soapte. Decat daca doarme copilul...
Dragostea nu te lasa singur atunci cand ai nevoie cel mai mult, cand e cel mai important pentru tine sa fie acolo...
Dragostea nu te face sa-ti plangi de mila cand te vezi in ochii celorlalti... Si dragostea nu ii face pe ceilalti sa-ti spuna ca "asta nu e dragoste"!

Dragostea te face sa infloresti.
Dragostea ti se citeste pe fata, pe trup. Cand esti iubit mergi drept si razi la soare si ii dai buna ziua, fericit ca l-ai vazut si astazi.
Dragostea iti instaleaza linistea in suflet. Pacea interioara.
Dragsotea te contempla.
Dragostea e uimita de tine si ca te-a intalnit.
Dragostea iti pune pe buze cel mai suav si dulce sarut, te imbratiseaza pe dinafara si pe dinauntru, te cuprinde ca intr-un cocon.
Dragostea te apropie ce mai mult de tine. Te defineste, nu te decimeaza. Te completeaza, nu te secatuieste. Si te lipeste daca esti rupt.

De ce nu stii toate astea atunci cand dragostea nu ti le ofera? Acestea si multe altele. De ce stai si iti irosesti timpul cu ceva ce nu e dragoste? Sau cel putin nu intelegi cum poate sa fie ceea ce ai tu dragoste cand nu faci decat sa suferi si sa plangi...

Si in dragoste, ca in viata in general, exista o balanta. Pe un taler ai binele si bunele, pe un taler ai raul si relele. Si cred ca e dragoste atunci cand talerul cu bine si bune e (mult) mai greu decat celalalt taler... Altfel... nu cred ca e dragoste. Ce e? Sta fiecare si se gandeste.

Ca e sau nu dragoste, in situatiile sentimentale e cel mai greu de luat decizii sanatoase, rationale. Pentru ca dragostea, bineinteles, o stie toata lumea, nu prea are multe in comun cu ratiunea. De aceea nu iubim cu creierul. De aceea dragostea e mai grea decat orice alt sentiment pe care il putem avea...

vineri, 5 februarie 2010

Ideea de dimineata si ...pauza de inspiratie

Deci, atat de tare ce sunt plicti ca ma doare :(( Si mai mult ma doare ca as vrea sa scriu ceva dar nu imi vine nici o idee.

Astazi dimineata ma uitam foarte atent la lumina lumanarii. La jocul ei, la culoarea ei, galbenul acela atat de perfect, atat de frumos, atat de preferat. Era hipnotizant dansul falcarii. Atat de sensibil la orice adiere, cat de mica. Aveam impresia celui mai lin vals... Era atat de curata lumina jucausa! Tot timpul tinzand catre Lumina Creatoare!In cei 15mm de lumina vedeam ceva frumos. Poate un pic de perfectiune... Ea nu plange niciodata, pare tot timpul vesela! Cum sa nu fie cand are o misiune atat de importanta: luminarea tuturor, adica a celor vii si a celor trecuti in nefiinta.... Mai ales a lor...

Ca si slujitor al lui Dumnezeu, focul cred ca e foarte cedincios. Trebuie sa fie din moment ce a fost ales ca lumina lina pentru toti. Ce misiune mareata: sa fii lumina lumii! Lumii intregi!

Si e intotdeauna curata! Flacara nu se murdareste. Cu nimic. Niciodata. Si nimic nu o poate atinge. Poate si pentru ca frige!?


Asta e ideea de astazi dimineata. Acum e pauza. Pauza de inspiratie....

marți, 2 februarie 2010

Raspuns pentru Anonim la <"Normal" vs. Gay>

Pai, in principiu nu ma refer la teribilisti. Acestia au doar o dereglare de valori. Si nu cred ca poti trai gay doar pt o deceptie in dragoste. Asta denota numai un caracter slab, care nu stie sa-si asume responsabilitatea pentru propriile greseli. Ce-ar fi ca bolnavii de cancer sa se sinucida? Nu. Trebuie intotdeauna sa alegi sa lupti. Orice ar fi.

Si nu e vba de permisivitate, e vba de acceptarea oamenilor asa cum sunt. M-am pus in fata situatiei in care copilul meu ar fi gay/ lesbiana. E vba de fericirea copilului. Si e vba de dragostea mea de parinte care nu e in nici un fel decimata daca inclinatiile sexuale ale copilului sunt altele. Nu l-as iubi la fel daca ar avea SIDA? Ba da, la fel sau chiar mai mult. In situatiile speciale are nevoie de mai multa dragoste decat oricand. Nu de respingere si neacceptare! E ca si cum parintii de fete ar tine la virginitatea fiicelor lor pana la moarte. Ori, cand dai nastere la o fata, te gandesti si la aspectul ca intr-un final cineva isi va baga p..a in munca ta :)) CA sa o spun pe sleau...

Totul face parte din viata! Si viata nu trebuie analizata, judecata, selectionata, gandita! VIATA TREBUIE TRAITA! La maxim! Si daca vrea sa si-o traiasca la maxim gay, atunci asa sa fie! Numai sa fie fericit si impacat cu sine!!!

luni, 1 februarie 2010

Viata bate filmul ... intotdeauna!

Titlu mult prea ... mult pentru ce urmeaza sa scriu.

Unele filme, telenovele, sunt inspirate din viata. Niciodata invers. Daca despre ou-gaina nu se stie care a fost la inceput, despre telenovela-viata stiu sigur ca mai intai a fost viata si apoi telenovela.

In acest context:
Si imparatii plang. Si imparatii iubesc: puternic, statornic, total dependent. In fata durerii (sufletesti) si imparatii sunt slabi. Si imparatii sunt oameni! Fara sa fi avut vreodata vreo indoiala despre acest aspect.

In fata lui Dumnezeu absolut toti suntem egali! Eu cred ca si in fata durerii suntem la fel egali! Si fiecare suntem goi in fata propriilor constiinte ... Atunci cand ne vom afla in fata ei. Goi, fara idei si ganduri ascunse. Fara egoism. Fara rautate. Fara nimic pamantesc sau carnal. Numai noi insine si oglinda cea mai revelatoare: constiinta! In fata ei vom da, atunci, socoteala pentru tot ce am facut sau n-am facut cat am fost umbra pamantului...