Fara titlu...

Hm...din nou pe aici...dupa mult timp. Nu stiu ce sa zic. Sunt multe dar nu as putea sa ma detasez de subiectivismul care ma incearca si sa insir viata mea aici...Nu ma incanta.

Dar... Cu fiecare zi care trece ne schimbam. Cu fiecare eveniment trait, cu fiecare situatie rezolvata sau nu, cu fiecare criza depasita sau nu si cu fiecare pas...ne schimbam. Cand esti singur cuc, merge. Ceilalti sunt mult prea coplesiti de propriile schimbari ca sa o observe pe a ta.

Ce ne facem cand suntem doi, impreuna, si fiecare se schimba, nu mai e la fel ca atunci cand ne-am cunoscut!? Cheia, daca mi se permite aceasta formulare, este acceptarea. Celuilalt si in primul rand a ta ca s-a/te-ai schimbat! Comunicarea felului in care te afecteaza schimbarea e la fel de importanta! Constientizarea celuilalt de propria scimbare e importanta!

Eu una sunt ... marcata de aspectul schimbarilor. Nu credeam ca voi fi la fel o viata-ntreaga dar... E ciudat sa ma vad acum si stiindu-ma cum eram inainte. Sunt fericita, de altfel, de schimbari. Ma bucur de mine, asa, in fiecare zi si ma bucur ca m-am schimbat. Chiar daca am mai pierdut cate ceva pe drum. Poate ceva din inocenta, din doza de romantism, din doza de optimism, visare... Acum cred ca primeaza rationalul, realismul... Un pic trist dar nu destul cat sa strice.

E frumoasa schimbarea... Si o vad in fiecare zi...

Din ciclul Romania, tara mea...

Din pacate situatia e sumbra. Nu numai in invatamanat, ci peste tot in tara asta : administratie, politie, pana si biserica... s-a dus dracului. Si nimeni (de la inaltul nivel) nu face nimic. Am ajuns insa sa ma intreb ce se mai poate face? Am ajuns sa ma gandesc la ideea de a fi "cotropiti"de o CIVILIZATIE (americana,germana,chineza) si ... CIVILIZATI! Nu stiu daca NOI mai putem face ceva pentru noi si tara asta.
Ma uitam pe Discovery la un documentar cum au construit un mic LasVegas in Macau, un orasel mic din Japonia cred. Nici macar n-au avut pamant unde sa construiasca si au facut si pamantul. O enormitate, o monstruozitate de proiect. Si singurul meu gand era ca la noi in tara n-am fost in stare sa facem macar o autostrda functionala!
Am stagnat din crestere ca natie, ca porumbul pe timp de seceta. Si stagnam asa de 20 de ani! Ca sa vezi pana unde s-a ajuns cu gluma:

"D-zeu se hotaraste sa creeze lumea. Il ia pe Sf.Petru cu el si incepe:
- Pai...sa facem globul...asa, punem niste continente pe el, aici punem un desert saharian, mai la nord o Mare Mediterana, niste Alpi, o Campie Panonica...Un pic mai la est hai sa punem niste Carpati cu zacaminte aurifere, niste dealuri roditoare cu vii selecte, campii manoase, o Delta a Dunarii, o Mare Neagra...
- Doamne, il intrerupe Sf. Petru, nu ti se pare ca ai cam exagerat? In alte parti ai pus doar cate una din fiecare, pe cand aici ai pus din ce-i mai bun!
- Nu-i nimic, sa vezi ce popor o sa le dau !"

Am ras cand am vazut bancul si l-am citit dar a fost un ras amar, mai mult o grimasa provocata de un adevar crunt! Suntem condusi de incompetenti. Si noi suntem de vina, pentru ca noi i-am ales!

Tot despre ei ...

Pot sa suport un barbat scuipand seminte pe strada sau cu gulerul patat, care ragaie zgomotos dupa masa si isi lasa sosetele pe dos cand se descalta... Daca e fidel, m-as duce pana in Iad si inapoi pentru el. Dar daca mi-a calcat stramb ... Il trimit singur ... in Iad !

...

Barbatii sunt toti la fel. Cu exceptia catorva caracteristici care ii mai deosebesc foarte putin, toti sunt facuti din acelasi aluat!
Nu exista barbatul perfect...decat in mintea bolnava a femeilor!Perfectibili da - cum suntem toti, dar departe de perfectiune. Prea departe, mai degraba asta ar fi problema. Ce ma enerveaza si nu inteleg este de ce pretindem ca suntem ... perfecti? Si aici ma refer la ambele sexe.
Nu exista relatii perfecte. Nici nu cred ca isi doreste cineva asa ceva ... dar...

Si inca ceva ...

Cand iti dai seama ca NIMIC din viata ta nu e intamplator? Ca totul este legat de un fir invizibil dar perceptibil la nivel psihic. Trebuie doar sa te opresti pentru un moment si sa te gandesti la cum s-au petrecut lucrurile si unde ai ajuns in momentul prezent! Cred ca toti pot face asta! Poate fi numita retrospetiva!? Sau mai bine introspectie?

Atunci ai toate sansele ca totul sa ti se para ciudat! Si sa constientizezi ca orice ai face tu lucrurile, cel putin par, a fi prestabilite: locul unde te nasti, cresti, scoala la care inveti, examenele – luate sau picate, oamenii intalniti ... Mai ales oamenii intalniti! Intamplarile prin care treci si care atunci ti se par asa fara noima, lipsite de sens. Atunci te intrebi DE CE? DE CE tu? Apoi, cand privesti inapoi vezi motivul/motivele pentru care s-au intamplat ATUNCI lucrurile asa ...

Dar pentru cati e o consolare gandul ca la un momentdat, nu cel prezent, lucrurile vor capata sens? Cati dintre noi ne putem detasa atunci cand situatiile in care suntem sunt de neinteles, zicandu-ne noua insine ca totul se intampla cu un motiv, chiar daca atunci nu vezi care e, ba dimpotriva?

Ca in multe alte situatii din viata, singura calitate care trebuie folosita, dezvoltata, aplicata este RABDAREA! Dintr-un motiv fericit am invatat ca rabdarea este raspunsul si solutia in multe situatii. Pierde-o si esti pierdut!!!

Si inca ceva ce trebuie sa realizam: IERI e trecut, MAINE astazi nu exista, deci ACUM este singurul care conteaza! Acum fa ce vrei sa faci, acum iubeste, acum plimba-te, acum pleaca fara sa te uiti inapoi, acum incepe daca vrei sa incepi ceva! Nu este nici un moment mai potrivit ca ACUM!

Traieste clipa! Traieste ACUM!