Vezi bioritmul tau de astazi


BioritmBioritm

luni, 6 septembrie 2010

Tot despre fericire... - completare

Stiu ca acest blog este citit. Nu de multi dar cati sunt ma conving de inteligenta lor de fiecare data cand mai scriu cate ceva. Si stiu ca e vorba de oameni inteligenti pentru ca acestia isi pun intrebari. Si imi pun si mie intrebari, cer "lamuriri" suplimentare si, nu in ultima instanta, ma inspira pentru "mai mult". Iubesc astfel de oameni si compania lor. Mi-ar placea sa fac un fel de adunare in care sa bem ceai/cafea/suc (natural, ca e in trend dar si sanatos)/bere/vin bun, rontaim ceva si sa vorbim: despre fericire, despre viata, despre bine si rau, despre elevare spirituala, dragoste si iubire si cate si mai cate astfel de subiecte... Poate o data si-o data...

Am scris anterior despre fericire. Pareri absolut personale, trecute prin prisma propriilor trairi, experiente. Si cum niciodata un cap nu e mai bun decat doua la un loc, am lasat aspecte neatinse. Aditza mi-a pus intrebarile corecte, pentru el si pentru mine, si m-am gandit la raspunsuri. Corecte si valabile pentru mine. Si pentru el, o data ce le-am enuntat.

Curios, nu stiu daca de raspunsul meu la intrebare sau pur si simplu, m-a intreaba: cum masori fericirea? M-am simtit ca un jucator de tenis caruia i s-a ridicat mingea la fileu. Raspunsul mi-a venit mai spontan decat "da"-ul din fata ofiterului starii civile! Si ambele raspunsuri sunt date din convingere.

"Instrumentul" cu care masori fericirea este inima! Cum? Inauntrul tau, independent de carne, se petrece ceva ce, pur si simplu, nu poti exprima in cuvinte! Ai impresia ca explodezi si vorba aia "nu-ti mai incapi in piele de fericire" incepe sa capete un cu totul alt sens, simti ca o traiesti la propriu! Gura, ochii, tot trupul il simti ca te strange si ai vrea sa te eliberezi, sa poti cuprinde toata lumea si sa urli cat de fericit esti!!! Cata fericire ti-a provocat o situatie, un om, ceva, cineva! Sunt norocoasa sa pot scrie asa ceva. Pentru ca o scriu din experienta ce mi-a fost ingaduita a o trai! Alaturi de oameni iubiti, adorati.

Fericirea se inrudeste indeaproape cu aceea multumire sufleteasca pe care o simti cand se intampla ceva bine sau faci bine neconditionat si din suflet.

Si fericirea este sinonima cu iubirea?
Nu.
De ce? iubirea nu poate sa te faca fericit?
Fericirea este legata si de iubire dar nu e acelasi lucru. Cred ca fericirea rezulta (si) din iubire. Dar nu neaparat intotdeauna este valabil. Stim cu totii ca iubirile neimpartasite sau care au loc in relatii dificile nu te umplu tocmai de fericire. Dar in cazurile fericite, fericirea este rezultatul iubirii.
Banuiesc ca din fericire nu poti suferi!?
Nu. Fericirea nu presupune VREUN FEL DE SUFERINTA! Cand esti fericit nu suferi! Atunci, in momentul acela in care toata lumea e a ta, nu suferi. Nu ai cum. Ar fi ca si cum ai fi orb si ai vedea in acelsi timp! Asta e la fel de imposibil ca a fi fericit si a suferi in acelasi timp.

Un alt gand exprimat a fost ca oamenii se gandesc la fericire si la ce este ea pana la varsta de 20 de ani. Ca dupa aia ... "vine valu', imi ia calu'" si alte ganduri cotropesc mintea: cat o sa castig, unde o sa stau, ce-o sa conduc si cu ce platesc ratele la banca, ce le dau la copii sa manance maine, cu ce ma imbrac, o fi suficient numarul de perechi de pantofi si cel de posete, cu ce asortez oja, etc etc etc. Eu cred ca oamenii se gandesc numai la fericire sau aspecte ale ei, tot timpul. Si la cum si la ce sa faca sa fie mai fericiti. Si se intreaba despre ea. Si isi si raspund prin prisma trairilor lor. Poate ne prindem in inotul prin valurile vietii si uitam sa ne oprim si sa ne intrebam, sa cautam. Dar la un moment dat vine o vreme cand o facem. Si niciodata nu e prea tarziu pentru ca e exact cum trebuie sa fie, cand trebuie sa fie. Fiecare se opreste cand ii e dat sa se opreasca pentru a se intreba. Ritmul fiecaruia e diferit, drept urmare, momentul intrebarilor, al soul searching-ului, cum zic americanii, este diferit. Si ce bine ca e diferit!

La fericire nu te gandesti neaparat cand pierzi ceva, pe cineva. Nu, nu cred. Atunci vezi doar cat de nefericit esti! Cat de nedreapta este viata cu tine si cum nu iti da sansa fericirii. Sau ai crezut ca o ai si, uite, o pierzi! La fericire te gandesti cand iti revii din covalescenta pierderii. Cand te uiti in oglinda si incepi sa te revezi pe tine! Cand iti dai seama ca te-ai uitat tu pe tine, ai uitat de tine si ca existi acolo, inauntrul tau si pentru tine, nu numai pentru celalalt! Cand se ridica perdeaua si incepi sa vezi soarele... din nou. Pentru ca soarele inseamna fericire!

Suntem norocosi pentru ca ne nastem cu dreptul la fericire! Toti! Pe parcursul vietii depinde de noi sa ni-l exercitam, sa ni-l dorim, sa ni-l invocam si sa ni-l aparam!