Deci, atat de tare ce sunt plicti ca ma doare :(( Si mai mult ma doare ca as vrea sa scriu ceva dar nu imi vine nici o idee.
Astazi dimineata ma uitam foarte atent la lumina lumanarii. La jocul ei, la culoarea ei, galbenul acela atat de perfect, atat de frumos, atat de preferat. Era hipnotizant dansul falcarii. Atat de sensibil la orice adiere, cat de mica. Aveam impresia celui mai lin vals... Era atat de curata lumina jucausa! Tot timpul tinzand catre Lumina Creatoare!In cei 15mm de lumina vedeam ceva frumos. Poate un pic de perfectiune... Ea nu plange niciodata, pare tot timpul vesela! Cum sa nu fie cand are o misiune atat de importanta: luminarea tuturor, adica a celor vii si a celor trecuti in nefiinta.... Mai ales a lor...
Ca si slujitor al lui Dumnezeu, focul cred ca e foarte cedincios. Trebuie sa fie din moment ce a fost ales ca lumina lina pentru toti. Ce misiune mareata: sa fii lumina lumii! Lumii intregi!
Si e intotdeauna curata! Flacara nu se murdareste. Cu nimic. Niciodata. Si nimic nu o poate atinge. Poate si pentru ca frige!?
Asta e ideea de astazi dimineata. Acum e pauza. Pauza de inspiratie....
vineri, 5 februarie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
