Citeam pe un alt blog un comentariu intrebator: "oare toamna inseamna intotdeauna tristete? Oare ne gandim numai la plecari si despartiri? " ... Si ma gandeam ce inseamna toamna pentru mine... ce insemna odata, demult si nu foarte demult ...
Dintotdeauna mi-a placut toamna, culorile ei, mirosul ei ca al unei femei mature care nu isi schimba parfumul si cand apare, dupa parfum o recunosti. Toamna zic: "Miroase a toamna" si nici un miros nu mi se pare mai frumos... Ploile ei ... ce e mai frumos decat sa aud ploaia in dimineata de sambata sau duminica, la tara, cand, in timpul somnului de la ora 6:00 am, se intoarce pe cealalta parte si ma ia in brate? Involuntar, inconstient poate ... Sau poate stie ca sunt acolo? N-a vrut sa-mi spuna....
Toamna cand se culeg strugurii si dau cea mai haioasa dintre bauturi: mustul. Cand se face focul in soba si miroase pentru prima data in an a foc de lemne... Cu gemul de mere si magiunul de prune cu miez de nuca... Doamne, ce n-as da sa fiu iar copil la bunica acasa!!! Simt mirosul acelor vremuri si acum si probabil il voi simti toata viata.
Toamna era la inceput de viata prima zi de scoala, cand bunicul m-a dus de mana in clasa intai si aveam carti de la scoala ... Asta era acum ... mult timp, destul de mult. Mi-era atat de draga mustata lui. Si plecam acasa prin parc si adunam castane si frunze de castan... Si ne dadeam in topogan si totul nu era decat strigate de copii ...
Toamna nu e despartire ... Cel putin nu una definitiva. Ce pleaca toamna intotdeauna vine inapoi primavara, mai frumos... Mai matur, mai incarcat cu o floare in buchetul vietii dar asta nu e din cauza toamnei, ci a timpului .... Randunelele pleaca toamna dar numai ca sa se intoarca primavara inapoi...
Toamna e atat de frumoasa!!! De ruginie... De plina de crizanteme colorate ... Ce bine ca a venit si toamna asta!
