Vezi bioritmul tau de astazi


BioritmBioritm

duminică, 20 noiembrie 2011

In the night...

In the night, the air has another smell than during the day. Another spirit, another thought! Night comes along with the darkness, the blindness for the ones who have daylight vision. Night brings silence on the air but torment in the soul, in the spirit, in between of the four walls of the billions of rooms of the human world and on the streets and corners. It puts imagination to work and spirit to walk. Dreams to rise and sweat of bodies. Colors become one and give the first voice to the sound…

In the night they discover each other fully, they touch differently, eyes wide opened and yet seeing nothing. Lips feel, touch, desire, bite! Fingers are rambling on each other’s bodies like wild horses on open field. Breath becomes faster! Desire becomes higher! The feeling of belonging disappears and all there is left is One: one desire in one embrace, at once for just one and last time! A desire that big that it feels like an ache, only an ache that provides pleasure and lust! Felt like never before, feeling like it will never come again to be felt! Her nails on his skin feel like grabs of life of a dying man’s wish. His strong and yet gentle embrace felt like an air-taking diving. Her skin’s scent drives him crazy as his breakthrough takes her higher then ever, were she only dreamed to get. They fall together embraced and mad with pleasure. Her nails are now wandering on her own sweaty skin, eyes wide shut, smiling sweet, guilty and sinful and mind so far away that only his soft lips encountering her fingers bring her back, next to him, taking her closer, pulling her next to his skin … They fall asleep naked as an unvoiced tic-tac brings the hateful morning through the window …

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Hello, is there anyone anymore?

Did it ever happen to you to forget that you are alive? To forget about you and how you really actually are, what you really actually like? To wake up sometimes and realize that too many days passed without you saying hi to yourself, without knowing that there, inside you there is a someone who is frozen… YOU!!!

sâmbătă, 12 noiembrie 2011

Aberatii ... (?)

Sa scriu sau sa nu scriu? Asta e intrebarea. Mi-e dor sa nu fac nimic... fara sa ma rup acum facand ceva. Mi-e dor, cateodata, de lipsa de responsabilitate. Mi-e dor de "jeo manfu-ul" acela caracteristic "fecioriei", cand nimic nu are sens parca dar e bine asa. Acum da, totul are sens, se vede si o directie, dar vai, asta presupune responsabilitate! Si maturitate! Si altruism! Si conlucrare! Si colaborare! Si multe, multe alte chestii de oameni mari! Chestiile de oameni mari, pe langa faptul ca sunt serioase, sunt si apasatoare. Pentru chestiile de oameni mari iti trebuie umeri ca sa le poti duce. Cred ca de aceea nu ramanem copii in structura fizica si crestem si ne "spetim": ca sa putem duce chestiile de oameni mari in spate! Totul este important, totul afecteaza jurul tau, deciziile tale nu trebuie sa mai fie asa, in doru' lellii! Inainte de a face/zice ceva trebuie sa te gandesti la consecinte! Asta e o chestie generala, de altfel, asa ar trebui sa lucreze toate mintile, de oameni mari sau mai putin mari. Dar parca intr-o situatie e mai importanta aceasta gandire decat in alte situatii...

In afara acestor idei (poate stupide, da' asa mi-au venit de repede ca as fi rupt tastaura scriindu-le) a venit toamna, alta toamna, deja la jumatate si intruna din zilele foarte recent trecute imi mirosea a iarna. Iarna lui 2011. Am 29 de ierni pe aici. Acum, iernile din urma, de la inceput, imi par ATAT de departe. Tin minte ca ma intrebam, copil fiind, "o sa ajung eu 29 de ani???Oau...Cum va fi?" Acum nu ma mai intreb nimic. Viitorul e tare ciudat si abia cand devine trecut realizez ca e bine. E frig. E seara. Vine noaptea, cand Soarele doarme, apoi ziua, cand Luna doarme. Si totul e o succesiune de neoprit de zile care se aduna ca nisipul in partea de jos a clepsidrei. Cand lucrurile sunt de cacat dar zicem "viata merge inainte" ea chiar merge. Si stateam si ma gandeam ca asta e singura cale de urmat si sansa pe care o avem sa evoluam. Ce-ar fi fost sa fi putut sa dam timpul inapoi pentru toate cacaturile? Te certi cu iubitu', da timpul un pic inapoi si nu mai zi ce-ai zis sau nu mai fa ce-ai facut. Trebuia sa predai proiectul dar nu l-ai terminat; da timpul un pic inapoi si nu te mai du la petrecerea aia plicticoasa si stai si fa proiectul. Stii ca ti se apropie ceasul despartirii. Dai timpul inapoi sa faci TOT ce n-ai facut? Este logica viata. Atat. Cine a creat-o, cine a inventat-o a fost un "creier" foarte ... vizionar. Destept lucru viata asta... asa cum e ea ...

Aberatii ...