Afara o alta zi de toamna. E 12jumate dupa-amiaza si metroul e asa liber. Opreste... nici nu mai stiu la ce statie, atat m-a bulversat, si o vad intrand pe usile vagonului. Cu castile in urechi, ma face sa ma intreb ce-o fi ascultand. Si imi las mintea sa-si imagineze... E imbracata intr-o hăinuţă scurta de stofa si ... dresuri. Ma uit, fara sa ma vada ca ma uit, si incerc sa imi dau seama daca are fusta... Si iar imi las mintea sa-si imagineze... Cu o degajare ce n-am mai vazut de mult la o femeie isi lasa parul prins de clama sa cada pe spate. Ma uit la ea cum si-l aranjeaza uitandu-se in geamul usii. Machiata discret, e toata o aparitie discreta si ma intreb cum de mi-a sarit in ochi... Si uitandu-ma la ea bine, fara sa ma mai intereseze daca vede ca ma uit, imi dau seama: ochii! Ochii ei sunt superbi! Expresivi si jucausi, cu gene lungi, rimelate artistic... Cum as fi putut sa nu observ ochii astia? O cunosc, vine pe la shop-ul unde lucrez si cumpara ceaiuri si alte chestii naturiste, aromate... Dar niciodata nu am observat ochii astia!... Nu m-a observat ca ma uit ca boul la ea, era pierduta cu privirea undeva departe. As fi dat un banut pentru gandul ei dar...
A coborat o data cu mine, la aceeasi statie. A urcat treptele repede, doua cate doua si s-a pierdut in multimea de picaturi si oameni de afara... Dar ochii aia...
luni, 18 octombrie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
