duminică, 5 septembrie 2010

Despre fericire

God, I love happy endings!!!Damn it, I really love happy endings...in movies.
As opri filmul la momentul când popa spune: "I now pronounce you husband and wife! You may kiss the bride!" Si ma gândesc ca au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi!

De ce imi plac? De aia! Pentru ca viata asta, reala, are un singur "end" si nimic pe parcursul ei nu-mi da certitudinea ca va fi unul "happy". Pentru ca viata ma pune la multe incercari! Pentru ca viata e lunga, sau cel putin pare, atunci cand ma gandesc la cum va fi sfârşitul si daca el va fi fericit!

Nu m-am dat in vânt pentru filmele de groază niciodată! Consider ca viata e suficient presărată cu episoade ... mai puţin fericite cat să le mai vad şi in filme. O comedie siropoasa, romantica m-a binedispus întotdeauna si întotdeauna o va face.

Iubesc la nebunie sfarsitul telenovelelor! Binele si dreptatea inving intotdeauna raul si injustitia, raii sunt pedepsiti sau morti si toata lumea e fericita mai ales pentru fericirea personajelor principale, care au luptat pentru dragostea lor... bla bla bla. Iar cei doi se iubesc, o vor face toată viata si vor trai fericiţi pana la adânci bătrâneţi!

Cred ca e visul fiecăruia din noi: fericirea! Măcar pentru cateva momente sa simţim ce înseamnă ceea ce se ascunde in spatele acestui cuvânt! Ce este fericirea suprema? Nu cred ca in calitatea de OM vom putea vreodată sa percepem! Ne sunt date sa traim momente de fericire, relativitatea fiind mai degraba caracteristica fericirii umane. Notiunea de fericire este proprie si diferita pentru fiecare din noi. Si ce inseamna fericirea unuia poate insemna dezastrul altuia!

...adeseori o himera, părând de neatins. Uneori o straina, părând de neintalnit. Alteori episodica si intotdeauna episoadele sunt mult prea scurte ca sa ne satisfaca nevoia de fericire. Pentru ca fericirea este o nevoie primordiala a omului. Fara ea si speranta ca intr-o buna zi va veni la fiecare, viata nu prea are sens.

Traim si traiesc pentru fericire si pentru clipele ei. Cu speranţă, întotdeauna asteptand-o cum aşteaptă fecioarele printul la poarta Palatului cu candelele aprinse. Ca si ele, trebuie sa fim pregatiti pentru fericire: sa o recunoastem atunci cand o vedem; sa stim cum sa o pastram atunci cand o intalnim; cum sa adunam momentele fericite si sa facem din ele pătură de amintiri care ne va incalzi sufletul in anii din urma...

Fericirea este necesara a fi gasita in tot ceea ce inseamna viata de zi cu zi. Fericirea nu se asteapta, ea se traieste! In fiecare zi, asa cum vine, sub diferitele ei aspecte...