Fara titlu...

Hm...din nou pe aici...dupa mult timp. Nu stiu ce sa zic. Sunt multe dar nu as putea sa ma detasez de subiectivismul care ma incearca si sa insir viata mea aici...Nu ma incanta.

Dar... Cu fiecare zi care trece ne schimbam. Cu fiecare eveniment trait, cu fiecare situatie rezolvata sau nu, cu fiecare criza depasita sau nu si cu fiecare pas...ne schimbam. Cand esti singur cuc, merge. Ceilalti sunt mult prea coplesiti de propriile schimbari ca sa o observe pe a ta.

Ce ne facem cand suntem doi, impreuna, si fiecare se schimba, nu mai e la fel ca atunci cand ne-am cunoscut!? Cheia, daca mi se permite aceasta formulare, este acceptarea. Celuilalt si in primul rand a ta ca s-a/te-ai schimbat! Comunicarea felului in care te afecteaza schimbarea e la fel de importanta! Constientizarea celuilalt de propria scimbare e importanta!

Eu una sunt ... marcata de aspectul schimbarilor. Nu credeam ca voi fi la fel o viata-ntreaga dar... E ciudat sa ma vad acum si stiindu-ma cum eram inainte. Sunt fericita, de altfel, de schimbari. Ma bucur de mine, asa, in fiecare zi si ma bucur ca m-am schimbat. Chiar daca am mai pierdut cate ceva pe drum. Poate ceva din inocenta, din doza de romantism, din doza de optimism, visare... Acum cred ca primeaza rationalul, realismul... Un pic trist dar nu destul cat sa strice.

E frumoasa schimbarea... Si o vad in fiecare zi...