Aberatii ... (?)

Sa scriu sau sa nu scriu? Asta e intrebarea. Mi-e dor sa nu fac nimic... fara sa ma rup acum facand ceva. Mi-e dor, cateodata, de lipsa de responsabilitate. Mi-e dor de "jeo manfu-ul" acela caracteristic "fecioriei", cand nimic nu are sens parca dar e bine asa. Acum da, totul are sens, se vede si o directie, dar vai, asta presupune responsabilitate! Si maturitate! Si altruism! Si conlucrare! Si colaborare! Si multe, multe alte chestii de oameni mari! Chestiile de oameni mari, pe langa faptul ca sunt serioase, sunt si apasatoare. Pentru chestiile de oameni mari iti trebuie umeri ca sa le poti duce. Cred ca de aceea nu ramanem copii in structura fizica si crestem si ne "spetim": ca sa putem duce chestiile de oameni mari in spate! Totul este important, totul afecteaza jurul tau, deciziile tale nu trebuie sa mai fie asa, in doru' lellii! Inainte de a face/zice ceva trebuie sa te gandesti la consecinte! Asta e o chestie generala, de altfel, asa ar trebui sa lucreze toate mintile, de oameni mari sau mai putin mari. Dar parca intr-o situatie e mai importanta aceasta gandire decat in alte situatii...

In afara acestor idei (poate stupide, da' asa mi-au venit de repede ca as fi rupt tastaura scriindu-le) a venit toamna, alta toamna, deja la jumatate si intruna din zilele foarte recent trecute imi mirosea a iarna. Iarna lui 2011. Am 29 de ierni pe aici. Acum, iernile din urma, de la inceput, imi par ATAT de departe. Tin minte ca ma intrebam, copil fiind, "o sa ajung eu 29 de ani???Oau...Cum va fi?" Acum nu ma mai intreb nimic. Viitorul e tare ciudat si abia cand devine trecut realizez ca e bine. E frig. E seara. Vine noaptea, cand Soarele doarme, apoi ziua, cand Luna doarme. Si totul e o succesiune de neoprit de zile care se aduna ca nisipul in partea de jos a clepsidrei. Cand lucrurile sunt de cacat dar zicem "viata merge inainte" ea chiar merge. Si stateam si ma gandeam ca asta e singura cale de urmat si sansa pe care o avem sa evoluam. Ce-ar fi fost sa fi putut sa dam timpul inapoi pentru toate cacaturile? Te certi cu iubitu', da timpul un pic inapoi si nu mai zi ce-ai zis sau nu mai fa ce-ai facut. Trebuia sa predai proiectul dar nu l-ai terminat; da timpul un pic inapoi si nu te mai du la petrecerea aia plicticoasa si stai si fa proiectul. Stii ca ti se apropie ceasul despartirii. Dai timpul inapoi sa faci TOT ce n-ai facut? Este logica viata. Atat. Cine a creat-o, cine a inventat-o a fost un "creier" foarte ... vizionar. Destept lucru viata asta... asa cum e ea ...

Aberatii ...