Vezi bioritmul tau de astazi


BioritmBioritm

marți, 9 decembrie 2008

...ganduri...

Vine Craciunul ... Mai e pana atunci dar se apropie, cu fiecare zi mai mult. E o stare anume care parca ... parca ii cuprinde pe toti ... Sau pe majoritatea... Multe puncte de suspensie... Am observat ca folosesc destul de des aceasta punctuatie ... Revenind la Craciun, pot sa spun ca e perioada mea preferata. Imi place iarna, frigul, zapada ce insoteste anotimpul. Abia astept sa ajung acasa de Craciun. In anul asta asa special, asa plin de bucurii, fericire... Cel mai frumos an din viata mea ... Da, pot sa spun asta. Din suflet. Atatea lucruri pentru care trebuie sa fiu recunoscatoare! Cine a zis ca nu aduce anul ce-aduce ceasul ... a stiut ce zice.

MULTUMESC ... Cui? Oricui ma aude cand zic asta. Multumesc Lui in cea mai mare parte, bineinteles. Lui, adica acelei forte divine care face si desface tot si toate. Care nu lasa nimic la voia intamplarii, care le stie pe toate ...

Nu cred in liberul arbitru foarte mult, poate chiar deloc. Chiar cred ca nu suntem in stare sa ne guvernam propriile vieti... Chiar atunci cand ne aflam la rascruce, drumul pe care il alegem este, cred, dinainte prestabilit. De El. Sau nu? Ma contrazic putin pe mine, nimik nou in asta :)) Si asta pentru ca exista evolutia spiritului care trebuie sa iaba loc pe parcursul vietilor ;)

Cum am ajuns la asta de la Craciun? Atat de usor! :))

vineri, 5 decembrie 2008

Mos Nicolae ...

In seara de 5 spre 6 Decembrie se zice ca vine pe la ferestre Mos Nicolae. Se uita sa vada care copii sunt cuminti si dorm si le lasa in ghetute dulciuri si cadouri mici. Dar tot el este cel care ii pedepseste pe cei care au facut nazbatii si n-au fost ascultatori. Pentru ei are pregatite nuieluse pe care le lasa in ghete...

Asta era povestea cand eram mica... Ce s-a intamplat intre timp? Intre timp am plecat de acasa si de cele mai multe ori nu eram cu ai mei, care stiu eu ca erau intermediarii lui Mos Niculae, deci in dimineata de 6 Decembrie ghetutele mele erau goale. Mos Niculae n-a aflat intre timp ca mi-am schimbat adresa dar ca tot fata cuminte am ramas :D....

Mai in gluma mai in serios, mi-e dor. De Mos Niculae, de dimineata de 6 Decembrie petrecuta acasa, de atmosfera acestei sarbatori. De sarmalele de post, pestele prajit si pilaful facut la bunica, de gutuile coapte in cuptorul sobei cu lemne, de pregatirea pentru hramul bisericii din sat ... Mi-e dor acum sa fiu copil din nou. Drept pentru care si acum mai sper ca Mosul imi va lasa si mie ceva, acolo in ghetute, si acum la varsta asta ...

Ma gandesc serios si abia astept sa imi vad copii. Sa traiesc prin bucuria lor frumusetea acestor sarbatori, de fapt, a tuturor sarbatorilor care aveau si o altfel de semnificatie in afara de cea religioasa. Semnificatia sufleteasca.

Mos Nicolae, sa nu uiti sa vii si pe la mine...

joi, 4 decembrie 2008

...continuarea

Da, dupa cum ziceam. Este stresant sa nu te poti folosi de tine in mod normal, natural. Si asta mi se intampla atunci cand sufar diverse mici accidente, casnice sau nu. Si atunci ma gandesc la ceilalti: care nu au o mana, un picior, un deget; carora le lipsesc simturi sau care ... pur si simplu, din pacate au probleme. Si ma intreb: de ce au ajuns asa? Raspunsul nu il am niciodata, sunt oameni straini, pe care nu ii cunosc dar pe care ii vad pe strada ... Si imi dau seama cat poate sa le fie de greu!!! Si cata suferinta le pot cauza aceste lipsuri :( Si as vrea sa am o putere sa fac totul sa fie bine, toti sa fie sanatosi, problemele sa se atenueze pana la disparitie ... As vrea sa am o putere prin care sa fac din mizerie curatenie, din suferinta fericire, din plans un zambet cald, ura in dragoste ...

Vorbea la un momentdat cineva de conceptul de schimbare a lumii, bineinteles, in mai bine, in mai frumos, in mai fericita! Iar altcineva de schimbare a atitudinii generatiilor urmatoare, sa le crestem in afara prejudecatilor si mizeriilor actuale, existente atat de pregnant in peisajul romanesc mai ales! Vreau sa cred ca toate aceste schimbari sunt posibile si tind sa cred ca sunt. Daaaaaaar sufar de un scepticism care nu imi permite sa fiu foarte optimista. Din pacate. Nu pot decat sa sper ca e o ... faza prin care trec. Eram caracterizata, poate inca sunt dar am uitat ca sunt, de o stare vesnica de optimism, ca totul va fi bine, ca cineva acolo sus ne iubeste si ne va lumina calea spre bine. Dar asta pare a se fi intamplat atat de demult, cand eram mult mai inocenta, cand nu era atata informatie si atatea stiri zilnice cu nenorociri .... Cand aproape totul mi se parea o gluma, usor de facut, prea putin complicat ...

Ma intreb: cum m-am schimbat? Cand? A fost de azi pe maine sau s-a intamplat atat de natural si normal incat nici nu mi-am dat seama? Si imi si raspund singura la aceste intrebari, si stiu si ce m-a schimbat, si cand, si de ce ... Imi doresc cateodata sa redevin copil, sub protectia si ocrotirea parintilor, sa am iar zile fara griji sau responsabilitati majore, sa ma cert iar cu sor'mea cine spala vasele duminica dupa masa de pranz si sa o pacalesc iar sa le spele ea :)) Astazi nu ne mai permitem sa ne certam. Deloc! Timpul e prea scurt. Nu are rost, suntem, cica, oameni maturi care se inteleg altfel, care comunica... Si e bine asa ... Si imi zic ca ceea ce sunt, cum sunt acum e bine. Si pentru asta le multumesc celor care au contribuit la dezvoltarea, schimbarea asta a mea, transformarea asta ... Parca sunt la decernarea premiilor Oscar, incep cu multumiri :))

Ma transform pe zi ce trece mai mult, pe propriu, fizic :D si psihic. Totul parca se transforma in jurul meu ... Si iarasi e bine. Cat tine de mine transformarile pe care le pot eu influenta vor fi in bine, in ideea de respect pentru mine si pentru ceilalti ...

marți, 2 decembrie 2008

...

"Friptura" din postul anterios s-a terminat intr-o rana urata ce a necesitat pansament si imobilizarea individuala a celor 2 degete afectate de la mana stanga :)) Bine ca e stanga. Ma simt, astfel, putin handicapata... Ma enerveaza la culme cand nu ma pot folosi de mine la intreaga capacitate, cu toate functiile in ordine...

TO BE CONTINUED...

joi, 27 noiembrie 2008

Intrebarea zilei: "Pentru ce?"

M-am fript ieri cu ulei la 2 degete facand snitele. Acum am 2 basici de mare frumusete ...

Pentru ce? Intrebarea zilei de azi este : „Pentru ce?” La asta as vrea neste raspunsuri dar ... Cui sa le cer? Sa mai pun totusi intrebarile? Ce rost are? Ma descarc eu ... Cacat... Exact ...
Care este scopul zbaterii noastre pe cacatul asta de planeta pe cale de disparitie? Ne zbatem inca dinainte sa vedem lumina zilei. Si provocam senzatii extraordinare mamelor noastre. Si ele zambesc si se bucura si sunt atat de fericite sa ne simta acolo, inauntru, dand la o parte toate organele, dezordonand ordinea, ca sa ne facem loc, sa crestem prin grija lor deosebita la ce mananca, la ce fac, cu ce creme se dau, ce medicamente iau ... Si apoi venim pe lume si, pana ajungem sa ne purtam de grija singuri, ii necajim pe parinti cu grija ce ne-o poarta. Tot timpul alerti, tot timpul in priza si in criza. Atenti la ce facem, la ce mancam, la ce creme folosim, la ce medicamente luam, ce prieteni avem, ce locuri frecventam ...

Si ajungem si la momentul cand ne luam fraiele vietii in propriile maini ca sa ii mai scutim si pe ei de griji, ca de ajuns cat ne-au cautat in coarne – parerea noastra, oricum ei nu inceteaza vreodata la a-si face griji, oricat de independenti am fi!!! Si, ca in povestile considerate normale – ca oricum s-a distorsionat in asa hal lumea asta incat nu mai stii ce e normal si ce nu, gasesti broasca cea urata, o saruti, se transforma in print/printesa, te casatoresti, faci copii – deci devii la randul tau un crizat, atent la ce face copilul TAU, la ce mananca,la ce creme foloseste etc., si traiesti fericit/a pana la adanci batraneti! Toti vor zice: „Cacat, asta chiar e cliseu de poveste, viata reala nu e asa!!!”

Partea proasta in toata povestea este ca ... viata reala nu e chiar asa! In viata reala te frigi la degete cand faci snitele, cu ulei fierbinte si doare! Ca draq! In viata reala gasirea printului/printesei nu echivaleaza SUB NICI O FORMA cu fericirea vesnica, linistita si pasnica din povesti! Povestile ne zic doar ca printul si printesa s-au intalnit! Nu si cum a decurs viata lor pana la adanci batraneti! Exista toate sansele ca ajungerea la adancile batraneti sa aiba loc, si in acele momente ei sa fie fericiti! Dar de ce nu s-a deranjat nimeni sa continue poveste si sa ne descrie si viata de pana la batraneti? Cand printesa spala, gatea, crestea copii, se certa cu printul ca nu mai au destui arginti etc ... Aaaaa, asa e, printesele nu faceau asa ceva. De ce? Ca ele aveau slujitori, servitori!

Povestea s-a transformat astazi in cu totul ... alta poveste! „Printesele” sunt proprii lor servitori si ai celor de care au grija. Nu au servitori, iar motivele de cearta cu „printul” sunt atat de diverse si stupide adesea incat ... A ajunge la adanci batraneti e o provocare pe care sa o accepti sau nu, de la viata! Fara macar sa stii ca vei ajunge acolo! Faci cancer mamar sau de ovare la 30 si ceva de ani si aia esti! Sanse acum ai, ca partea buna a erei noastre este ca stiinta s-a dezvoltat in favoarea noastra, a sanatatii noastre.

Astazi povestea nu mai aceeasi nici macar cu cea a "printeselor" de acum 20 de ani. Astazi totul e atat de schimbat incat te sperie cateodata sa te mai gandesti la adancile batraneti! Astazi tot ce TREBUIE sa faci este SA TRAIESTI CLIPA pentru ca, sa-mi bag picioarele, asta e singurul lucru care e intradevar al nostru: Clipa! Asta amagindu-ne putin, ca si Clipa asta ne-o da ghemul ala invizibil care se deruleaza totdeauna inainte, niciodata inapoi, intotdeauna spre imbatranirea noastra ... Astazi la moda este egoismul, starea de bine a propriului Eu! Daca Eu-lui nu ii este bine, ce fac printesele si printii zilelor noastre? Fug. Spre a cauta o stare de mai bine pentru Eul lor. O stare de mai bine intr-o alta relatie, intr-un alt oras, intr-un alt job! Este egoism? Sau putem sa punem intrebarea de ce nu mai lupta nimeni pentru a razbate? Impotriva unui sef nenorocit sau pur si simplu rautacios, impotriva terminarii unei relatii zicand „nu se mai poate” ... Ce e mai rau? Ce e mai bine? Sau ce e mai usor pentru Eul meu? Cred ca mai degraba asa se pune intrebarea!

E complicat raspunsul la astfel de intrebari ... cred. Cred ca poate face subiectul unei nopti albe de filozofeala cu prietenii, la un pahar de orice, dupa preferinte ... dar cred ca alcoolul va avea cei mai multi adepti intr-o astfel de seara.

Viata, cateodata, e multa si copleseste, si te face sa iti pui intrebari care adesea iti raman fara raspuns, cel putin pe moment. A-i face fata o fi scopul? A-i arata ca, na futu-ti pe ma’ta de viata, nu ma las si merg mai departe?! Daca ai noroc – deja aceasta capacitate de a procrea tine de noroc, fluturii, loviturile gingase, blande de pe dinauntru ale fiintei care te va criza mai tarziu, visele tinand-ul in brate ... toate astea iti pot raspunde la intrebari. Fara sa vorbeasca ...

A nu renunta fara o lupta strasnica inainte, acesta cred ca este raspunsul de multe ori. Chiar daca din lupta iesi zdrente-zdrente stii ca ai facut tot ce puteai TU face dar ... nu s-a putut mai mult. Si atunci ii cauti Eu-lui tau starea de mai bine ...

joi, 20 noiembrie 2008

That special kind of friend ...

Am descoperit un lucru care ma enerveaza.
Sunt genul de persoana care ARE NEVOIE sa fie in contact tot timpul cu prietenii si cunoscutii. Asa si asta e ideea mea de ... prietenie (?). Datorita diferitelor situatii in care ne arunca viata, nu tot timpul acest contact este posibil (telefonic, mess, mail). Si sun si nu mi se raspunde; las offline si nu mi se raspunde si bineinteles, mail sau mesaj, si nu mi se raspunde... Si ce fac atunci? Ma enervez, ma supar - pe mine ca insist (si imi promit si-mi jur de fiecare data ca nu mai insist, ca-mi bag picioarele si sa sune daca vor sa stie de viata mea) si pe prieteni ca nu raspund, incep si fac scenarii despre ce s-ar fi putut intampla, de ce nu raspund, or fi patit ceva, am facut eu ceva (desi, cred ca atunci cand fac cate ceva stiu si mai cred ca am invatat sa si zic "imi pare rau, iarta-ma") etc etc ...
Ieri, dupa incercari chinuite, contact cu chiu si vai, abia-abia am reusit sa ne vedem, eu si ea, prietena mea veche si atat de draga, R. Am mancat la mine, am inceput cu povestirile noastre dintotdeauna, a fumat, am baut o cafea, am plecat la "Maria" sa mananc amanadina la care tanjeam de deja 3 zile si am mancat si cate o prajitura. Apoi am plecat din Aviatiei pana la Gara de Nord pe jos, vorbind, discutand, confesand, aberand... Si ce bine a fost! Ca si cum toata acea lipsa pe care am resimtit-o legat de prezenta ei in viata mea n-ar fi existat vreodata! Toti nervii mei si supararea...Unde au disparut? In conversatie, in impartasirea starii de spirit una alteia, in pasii rataciti in frigul amortitor (?) al serii, care cand a venit? Si de ce? Ca trebuie sa ne despartim acum: ea sa mearga la ea, o astepta in masina sa o duca acasa; eu sa merg la mine sa il astept cu prajiturile luate la pachet pt el, bineinteles...

Ca vor veni, probabil si alte zile in care nu-mi va raspunde la telefon sau mess, cred ca de asta sunt sigura. Intotdeauna sper sa ma insel si sa ne auzim macar o data pe saptamana... Dar ma scoate din sarite sa stiu, asta este lucrul care ma enerveaza atat de tare (si ma bucura in acelasi timp, intratat incat nu stiu care sentiment e mai puternic: bucuria asta a revederii in ciuda absentei sau supararea pe care mi-o provoaca absenta) ca atunci cand ne vom vedea totul va fi ca si cum nimik nu s-ar fi intamplat, fara sa cauzeze acest aspect vreun stres sau vreo angoasa pe fundal, undeva in spate, vreo adunatura de suparare care ca izbucneasca ulterior.
Ma enervezi, R. Stii, nu? Dar ma bucur ca viata mea te are si pe tine... asa cum esti :P Si oricum, nu cred ca te-as mai iubi daca ai fi altfel.

Nu toti oamenii sunt la fel, deci nici prieteniile dintre ei nu se aseamana. Fiecare iti aduce ceva in viata, cand se termina si pleaca iti ia ceva din ea fara a inlocui cu altceva ... La anii mei ... vai, cum a sunat asta, de parca as fi vreo babaciune :)), am pe cine suna la 3 a.m. sa-i zic ca mi-e rau sau, mai bine, ca-s fericita ... Dar cine mai suna sa impartaseasca fericirea? Si la 3 dimineata? Cine s-ar putea bucura de fericirea ta la o ora atat de dulce de somn? Mai mult ca sigur termini injurat ...

Cred ca asta este definitia acelui ... special kind of friend ... Deparatarea, despartirea, lipsa ... toate se topesc atunci cand se revad si isi pot povesti viata in episoade "Cum, nu ti-am zis? ..."

Te iubesc, R.

marți, 7 octombrie 2008

Niciodata nu e prea toamna ....



Citeam pe un alt blog un comentariu intrebator: "oare toamna inseamna intotdeauna tristete? Oare ne gandim numai la plecari si despartiri? " ... Si ma gandeam ce inseamna toamna pentru mine... ce insemna odata, demult si nu foarte demult ...

Dintotdeauna mi-a placut toamna, culorile ei, mirosul ei ca al unei femei mature care nu isi schimba parfumul si cand apare, dupa parfum o recunosti. Toamna zic: "Miroase a toamna" si nici un miros nu mi se pare mai frumos... Ploile ei ... ce e mai frumos decat sa aud ploaia in dimineata de sambata sau duminica, la tara, cand, in timpul somnului de la ora 6:00 am, se intoarce pe cealalta parte si ma ia in brate? Involuntar, inconstient poate ... Sau poate stie ca sunt acolo? N-a vrut sa-mi spuna....

Toamna cand se culeg strugurii si dau cea mai haioasa dintre bauturi: mustul. Cand se face focul in soba si miroase pentru prima data in an a foc de lemne... Cu gemul de mere si magiunul de prune cu miez de nuca... Doamne, ce n-as da sa fiu iar copil la bunica acasa!!! Simt mirosul acelor vremuri si acum si probabil il voi simti toata viata.

Toamna era la inceput de viata prima zi de scoala, cand bunicul m-a dus de mana in clasa intai si aveam carti de la scoala ... Asta era acum ... mult timp, destul de mult. Mi-era atat de draga mustata lui. Si plecam acasa prin parc si adunam castane si frunze de castan... Si ne dadeam in topogan si totul nu era decat strigate de copii ...

Toamna nu e despartire ... Cel putin nu una definitiva. Ce pleaca toamna intotdeauna vine inapoi primavara, mai frumos... Mai matur, mai incarcat cu o floare in buchetul vietii dar asta nu e din cauza toamnei, ci a timpului .... Randunelele pleaca toamna dar numai ca sa se intoarca primavara inapoi...

Toamna e atat de frumoasa!!! De ruginie... De plina de crizanteme colorate ... Ce bine ca a venit si toamna asta!

joi, 28 august 2008

Viata in viata


Sa-mi fi venit inspiratia? Sau pur si simplu cred ca nu am mai scris de mult si ....


Si se indreapta de spate. Nu poate sta prea mult cocosata deasupra tastaturii .... Nu isi mai permite. Cartofi, morcovi si un piept de pui fierb in bucatarie pe aragaz. Il asteapta maine cu salata boeuf si ... lapti cu melci ... Moldoveanca lui...


Viitorul pare departe si il simte atat de aproape totusi. Atat de prezent. E bine, isi zice, Doamne ajuta ca viitorul sa fie plin de atata fericire pe cat e prezentul. Si inca, cata urmeaza a veni. Astazi s-a relaxat, si-a luat un stres de pe suflet si de acum isi va vedea mai linistita de viata din viata ei.


Acum isi doreste farami de fericire ... pentru ceilalti, zicand convinsa ca daca fiecare ar avea o farama macar de fericire din fericirea ei ... si ele ar fi atat de fericite, le-ar fi atat de bine! Se roaga pentru ele multele ... Si e atat de fericita ca sunt multe, ca un copil cu multe jucarii.


In boxe e radioul ascultat si acasa unde miroase frumos a mancare si curatenie, combinatie ciudata dar pe care n-o simte decat la mama. Si e liniste si tarziu. Dar atat de devreme. Are impresia ca abia s-a nascut. Parca s-a nascut ... a cata oara? Si sufletul e calm si se anunta senin in continuare. Si daca ploua ce? Lasa sa si ploua. Nimic nu e mai placut si mai frumos decat soarele de dupa ploaie. Stie ca va rasari intotdeauna si ca ploile sunt doar din acelea razletele de vara, oricat de iarna ar fi afara vremea.


A da, zambeste ... E sigur un gand cu noua iubire din viata ei care i-a asternut zambetul pe buze ... Si inca ce va mai fi ... Alta iubire ... Si IUBIREA care e de ceva timp prin preajma ei ca un scut protector ce ii da siguranta. Nu e de mult dar are impresia vesniciei. Si asta ii place.



Viata in viata ... si zambeste ...




joi, 5 iunie 2008

Corporatiile si Multinationalele

Am primit un alt mail pe care il consider bun de pus pe mail. Precizez ca textul nu este al meu, sa zicem ca citez. E adevarat ce zice si sper sa nu fie aplicabil la prea multi. Ar fi pacat.

"Noi astia care visam mii si mii de euro salariu, noi astia care avem mii de euro, dar ne-am mai dori 1.000 in plus, noi astia care am terminat o facultate din 2000 incoace, noi astia care renuntam la facultate pentru job, noi astia licentiati, masterizati si doctorati pe banda rulanta, noi astia care lucram la o multinationala, noi astia care avem telefoane mai scumpe decat tot salariul parintilor - pe 2 luni, noi astia care nu mai avem timp in afara jobului, noi astia, corporatistii in devenire si in general,… suntem toti o generatie de ratati.

Suntem ofticati din orice, suntem morocanosi, posaci si ne punem picaturi cand avem ochii rosii. Ne enerveaza cei care sunt la fel de suparati ca noi, ne enerveaza si cei diferiti. Injuram mult, dar suntem credinciosi.
Salvam Rosia, Vama, natura si tot ce mai e de salvat printr-un mail sau o plimbare intr-un weekend cu masina pana acolo.
Ne pasa de tot ce e "eco", de viitorul copiilor si al omenirii, dar avem becuri aprinse non-stop si un motor de 2.0 litri la masina.
Lucram in nestire, visam promovari si un bonus la salariu, dormim putin, fumam, bem cafele si energizante de ne zapacim creierii, dam banii pe prostii, pe jucarii care sa ne dea inca putin timp, pe mese proaste in restaurante costisitoare, dar aproape de job.
Ne cumparam masini mai scumpe decat ne-am putea permite doar pentru iluzia apartenentei la o clasa sociala creata artificial, ne imbracam cu haine idioate, incomode, care nici nu ne stau bine - la fel ca toti cei din jurul nostru.
Ne cumparam apartamente fara sa le vedem in nu-stiu-ce-complex ca-o-conserva la cativa kilometri de oras. Platim rate 50 de ani de acum incolo.
Dormim putin, ne doare capul, ne tremura mainile, ne promitem ca vom avea mai mult timp pentru noi, ca vom face mai multa miscare, ca vom sta mai putin in fata calculatorului, ca vom merge intr-o zi pe jos.
Ne place jobul pe care il avem, corporatia e mama si tatal nostru, corporatia tine loc de familie, de prieteni, de iubiti, de amanti, de tot, ne da bani pentru tot ce vrem sa cumparam si asta e tot ce conteaza. Nu stim alte reguli in afara corporatiei, nu ne intereseaza altceva, nu vrem altceva. Ne simtim impliniti. Nu stim altceva in oras decat drumul spre job, inapoi spre pat si vreo 2 cluburi. Nu vizitam nimic decat in team building....
Pentru ce? Ca sa ajungem niste legume terminate la nici 40 de ani? Ca sa ne facem scrum inca inainte de a incepe sa ardem? Pentru a ajunge intr-un pod imaginat al unei ierarhii sociale? Ce o sa raspunda copiii nostri, stiind ca toata viata nu am facut altceva decat sa ne gandim cum sa platim rate, cand vor fi intrebati ce suntem noi? Niste ratati … "

Poate ca da, poate ca nu. Fiecare isi are motivele lui sa faca sau intr-un fel sau altul. Doar daca ne-am opri un minut si sa ne punem o serie de intrebari cu rol evaluator ... Sa stim unde ne indreptam si cu ce pret ... Si de ce? Si pentru ce ?

"A trai" a devenit a munci mai mult de 8 ore/zi, a te vedea cu prietena (ul) / sotia (ul) dimineata si seara intre spalatul pe dinti ... a manca ce apuci, nesanatos, cat de nesanatos posibil, a nu vizita dr-ul decat dupa ce lesini pe strada gandindu-te la ce ai maine de facut la serviciu. Facut copii? Nu se mai pune problema. Cand? La serviciu avem cel mult restaurant nu si sala de dormit.

Multumesc ca nu sunt in aceasta categorie. Multumesc ca stiu sa mai pun si frana si oricat ar suferi proiectele multinationalei pot sa ii zic "je m'en fou". Multumesc pentru ca stiu ca sanatatea e ceva ce trebuie pazit ca cea mai de pret comoara.

Cui multumesc? Nu stiu dar o fac. Nu strica niciodata nici un multumesc.

luni, 26 mai 2008

Ce avem?

Maturam acum cateva minute prin casa ... Si m-a trecut asa o ... idee ... Cunoscuta, de altfel ... Sunt sigura ca nu am inventat-o eu ... I only wish ... Suna cam ceva de genul ... You don't have to think about what you don't have but what you have now matters and makes a difference ... Poate parea idioata sau stupida - oricum cred ca fac parte din aceeasi familie de adjective - ideea, banal acest gand al meu ... Dar e atat de ... contemporan (?!!) Toti ne spunem: "Ce bine ar fi daca as castiga o masina ... Audi A8 de la pachele de tigari (deci hai sa fumam mai mult, poate ne izbeste norocul ...)" Dar ce-a actuala ce are? Vrem alte telefoane, mai fitzoase; alte LCD-uri mai bune; alte frigidere mai mari - in care sa ne racorim vara - altele, si altele, si altele ... Cand nu avem decat prezentul si atat. Clipa, cum spunea cineva odata ... Si atat ...

luni, 12 mai 2008

Balada posesorului de Logan

Avand in vedere ca aici lucrez, la Logan ... Balada posesorului de Logan - preluata de pe un mail primit prin mass-message ... As adauga, a posesorului de Logan care nu stie ca conduca :))

Tu, cel ce spinteci zarea in limuzina-ti alba,
Tu, care la oglinda iti pui cd-uri salba,
Tu, ce te-ai smuls din Dacie sa-ti iei semetz Logan,
Si parca ai coroana cand stai dupa volan,
Te crezi atat de tare incat te pishi pe toti,
Pe toti ce-ti ies in cale i-ai nivela sub roti.
Sa stai pe banda-a doua, acolo-i locul tau,
Iar cel ce-ti "sta in coasta" e doar un mare bou.
Sa nu il lasi, bashtane, ca sa te depaseasca,
Ca el n-avea nimica atunci cand tu-aveai basca.
Si ca sa nu se vada luxosul interior,
Sa-ti pui si geamuri negre, desi tu esti un chior!
Dar sa nu uiti de spoiler, sa mature soseaua,
Sa treci rapid, ca vantul, sa-ti fluturea perdeaua,
Perdeaua de matase ce-o ai in dreapta-fatza,
Ce-ascunde a sotiei-tzi mirabila mustaza.
Esti realizat pe viata, conduci de-acum Logan,
Masina nu-i de vina ca tu esti un tzaran.


Loganul, de altfel, e o masina OK, iar cei care au sa o posede sanatosi. Este criticat condusul, care putea fi, foarte bine, exercitat, la volanul unui BMW clasa7, de catre o piticanie lucrata la sala dar diforma, cracanat de aveai impresia ca a fost crescut cu picioarele legate in jurul rotund al unui butoi de vin de 10deca, cu lant de 1,234 g aur made in Turqia la gat, insotit de o pipita lunga, slaba de o bate vantul, care iti da absoluta impresie de rupere spre descompunere in mers ... Sa nu uitam mijlocelul si bustul la vedere ... E un "must" ... Toata aceasta faza cu BMW am vazut-o derulandu-se in fata mea in parcarea de la Cora Lujerului. Invidia din mine :))

Banc :)

Intr-un teatru, un ins statea intins pe trei scaune. Plasatoarea vine la el si ii explica:
- Domnule, nu aveti voie sa ocupati decat un singur loc...Individul nici nu se misca. Domnule, insista plasatoarea, nu puteti ocupa decat un loc, va rog sa eliberati celelalte doua locuri. Din nou, nici o miscare. Plasatoarea il cheama pe directorul teatrului si-i explica situatia. I se adreseaza si directorul:
- Domnule, va rog frumos, eliberati celelalte doua locuri. Vazand ca nu obtine nici un raspuns, directorul cheama un politist.
- Cum te numesti, cetatene?Il ia tare politistul pe individ.
- Vasile, raspunde cu vocea stinsa tipul.
- Aha, si de unde esti?
- De la balcon, raspunde individul cu durere in glas.

luni, 28 aprilie 2008

Hristos a inviat !

Hristos a Inviat :) Lumina, liniste, impliniri viitoare, sanatate, fericire si bucurii dulci, mici si multe :)
Ma bucur de sarbatoare acasa, la mama, departe de comercialul acestei sarbatori. In Moldova mea draga, la tara. Aici se simte tot altfel, pe deplin. Aici e Paste!

luni, 14 aprilie 2008

N-am timp :)

La naiba, fir-ar, ca nu am timp :) Sa scriu pe blog ... Nu ca regret ca nu am timp de asta. Timpul il petrec in o mie unul feluri satisfacatoare, fericite, familie, serviciu, drumuri in sus si jos, alegeri si decizii, sa le luam conservatoare sau haioase, sa fie alba sau crem ... Dar as vrea sa mai scriu si pe aici. Probabil nu am avut nimik de zis, asa mai special. Probabil ...

Vine Pastele ... Paste fericit :)

joi, 13 martie 2008

Mica publicitate :))

Vand magar model CC, an fabricatie 2000, gri metalizat, copite magneziu, dublu climatoriu, urecki reglabile, incalzire, linie audio ihhhaahaa, cu servo, bici in 6 trepte, consum 6 paie % pret 35000$, posibil leasing, sms pana nu moare...

marți, 11 martie 2008

Sa mai radem putin

Boul: Iti aduci aminte la pascut cand eu am vrut si tu n-ai vrut, am insistat si te-am rugat si mi-ai cedat ....Vaco...

Vaca: Iti aduci aminte la pascut cand tu ai vrut si eu n-am vrut si m-ai rugat si-ai insistat si ti-am cedat, si mi-a placut si-as mai fi vrut, da' tu n-ai mai putut ...Boule...

Ca tot vorbeam de creierul femeii ... :)))

Extra tare ... Parerea mea :D

luni, 10 martie 2008

Pretul creierului

A se lua aminte :))

In spital se afla un pacient grav bolnav. Rudele se adunasera in sala de asteptari, iar, in final, intra un medic obosit si abatut. "Imi pare rau ca trebuie sa va dau o veste proasta," spuse privind fetele ingrijorate "singura speranta pt. ruda d-voastra este transplantul de creier. Este inca experimental, riscant si din punct de vedere economic intru totul pe seama d-voastra." Rudele ramasesera asezate, ascultand vestile proaste. In sfarsit, unul intreba: "Ca sa stim, cat costa un transplant de creier?" "Depinde," raspunse medicul " 5.000 euro e creierul de barbat, 200 euro cel de femeie." Se lasa o lunga perioada de linsite, timp in care barbatii din sala incercau sa nu rada si evitau privirile femeilor, chiar daca unii zambeau. In final, curiozitatea il impinse pe unul sa intrebe: "Dle. doctor, de ce aceasta diferenta de pret?" Medicul zambi la aceasta intrebare atat de inocenta si raspunse: "Cele femeiesti costa mai putin pt. ca sunt singurele creiere folosite, celelalte sunt ca si noi."


:)) No offence guys :D

marți, 4 martie 2008

Sanatate: minte si trup

Esti ceea ce mananci - asadar: mananca sanatos!

O intuitie uimitoare a generatiilor trecute este acum confirmata de stiintele nutritioniste. Acestea au aratat ca ceea ce s-a numit candva doctrina semnaturilor era in mod uimitor foarte corect. Acum, aceasta afirma ca mancarea integrala are un tipar care se aseamana cu un organ din corp sau cu o functie fiziologica si ca acest tipar actioneaza ca un semnal sau ca un semn, in functie de beneficiul pe care mancarea il ofera consumatorului. Iata doar o scurta lista de exemple de semnaturi ale hranei integrale.
*O felie de morcov se aseamana cu ochiul uman. Pupila, irisul si liniile radiale arata exact ca ochiul uman… si, da, stiinta demonstreaza acum ca morcovii maresc considerabil fluxul sanguine catre ochi si functia acestora.
*O rosie are patru compartimente si este rosie. Inima este rosie si are patru camere. Toate studiile arata ca rosiile sunt intr-adevar hrana pura pentru inima si sange.
*Strugurii atarna in ciorchine, care are forma unei inimi. Fiecare bobita arata ca o celula a sangelui si toate cercetarile de astazi arata ca strugurii sunt, de asemenea, o hrana revitalizanta substantiala pentru inima si sange.
*O nuca arata ca un mic creier, cu o emisfera dreapta si una stanga: creierul mare deasupra si cerebelul din partea de jos. Chiar si incretiturile sau cutele unui miez de nuca arata ca neocortexul. Si acum stim ca nucile ne ajuta sa ne dezvoltam peste trei duzini de transmitatori neuronali care ajuta la functionarea creierului.
*Boabele de fasole chiar vindeca si ajuta la mentinerea functieirinichilor si, da, arata exact ca si rinichii umani.
*Telina, rubarba si alte legume arata exact ca oasele. Aceste alimente tintesc in mod special duritatea oaselor. Oasele sunt 23% sodiu, iar aceste alimente au 23% sodiu. Daca nu avem destul sodiu in alimentatie, organismul si-l extrage din oase, facandu-le friabile.Aceste alimente completeaza nevoile scheletului corpului nostru.
*Vinetele, fructele de avocado si perele tintesc catre sanatatea si buna functionare a uterului si cervixului femeii – si arata exact ca aceste organe. Cercetarile de astazi arata ca, atunci cand o femeie mananca un avocado pe saptamana, acesta ii echilibreaza hormonii, o scapa de kilogramele in plus in urma nasterii si previne cancerul cervical. Si cata coincidenta sa fie asta?… Ii ia exact noua luni unui avocado sa se dezvolte de la nivelul de floare pana la cel de fruct copt. Sunt peste 14 000 de constituenti chimici fotolitici de nutritie in fiecare dintre aceste plante (stiinta moderna a studiat si numit doar 141 dintre ei).
*Smochinele sunt pline de seminte si atarna doua cate doua atunci cand cresc. Smochinele cresc motilitatea spermei masculine si sporesc numarul de spermatozoizi, astfel incat trateaza sterilitatea masculina. Asa ca .... :D
*Cartofii dulci arata ca pancreasul si chiar echilibreaza indexul glicemic la diabetici.
*Maslinele participa la sanatatea si buna functionare a ovarelor.
*Grapefruitul, portocalele si alte citrice arata exact ca si glandele mamare ale femeii si contribuie la sanatatea sanilor si la miscarea limfei inspre si dinspre sani.
*Ceapa arata ca celulele corpului. Cercetarile de astazi demonstreaza ca ceapa ajuta la curatarea deseurilor din toate celulele organismului. Ceapa provoaca lacrimile care spala straturile epiteliale ale ochilor.

Mancati sanatos ca sa ... traiti bine :))) Fara nici o aluzie. Incerc apoliticul :)

luni, 3 martie 2008

Despre femei ... si altele

Femeile sunt precum merele neculese. Cele mai bune sunt in varful pomului. Majoritatea barbatilor nu vor sa se intinda dupa cele bune fiindca se tem sa nu cada si sa se raneasca. Prefera, in schimb, merele cazute pe jos, care nu sunt la fel de bune, dar usor de luat. Merele din varful pomului se gandesc ca este ceva in neregula cu ele, cand, de fapt, sunt extraordinare.Trebuie numai sa astepte sa apara barbatul potrivit, care sa fie suficient de curajos sa urce pana in varful pomului.

Barbatii sunt precum un vin bun. Incep prin a fi struguri si depinde de femei daca reusesc sa stoarca toata pleava din ei pana cand acestia sa se transforme in ceva acceptabil pentru cina.

O femeie modeleaza un barbat din fiu in 20 de ani, in timp ce alta il prosteste in 20 de secunde.

Femeia si hainele se aleg la lumina zilei.

Curajul la barbati nu e asa de rar cum se crede, dovada cit de multi se insoara.

Dragostea e oarba, dar casatoria reda vederea.

Sexul este pretul pe care femeile il platesc pentru casnicie. Casnicia este pretul pe care barbatii il platesc pentru sex.

Numai fetele cuminti isi tin un jurnal. Fetele rele... n-au timp.

Daca vrei ca sotia sa te asculte cind vorbesti, vorbeste cu alta femeie. O sa fie numai ochi si urechi.

- Exista vreo diferenta intre un mort care a fumat si unul care n-a fumat ?
- Exista: mortul care n-a fumat e mai sanatos.

Today ...

"Nimic nu este intr-un fel anume. Starea ta de spirit creaza realitatea"