Vezi bioritmul tau de astazi


BioritmBioritm

vineri, 3 iunie 2016

Jurnal de călătorie - 1

Scene, capitole, etape... Succesiuni, incursiuni, călătorii.
Pentru orice călătorie îți faci bagaje. De toate felurile.
În unele pleci cu valize pline de haine. În altele îți iei bocceluța cu oleacă de apă și niște speranțe, îți faci cruce cu limba-n ceru’ gurii și cu Dumnezeu înainte.
Pe drum te întâlnești cu tot felul de oameni, situații... Fiecare îți dă ceva, te îmbogățește cu ceva. A, și sfaturi, te întâlnești mai ales cu sfaturi. Unele îți sună, altele nu-ți spun nimic... Și îndemnuri. Astea îmi plac.
„În română, cum obișnuiai să scrii”... Na poftim unu’ bun, un îndemn adică... Și cum sună asta: „cum OBIȘNUIAI să scrii”. OBIȘNUIAM. Trecut. Acum nu mai obișnuiesc să scriu. Și dacă resuscitez această...plăcere? Unde a fost o dată foc...
Etape de viață. Perioade când obișnuim una. Apoi nu o mai obișnuim pe aia și obișnuim pe ailaltă... Alegem. Sau cel puțin asta credem că facem. Și a nu face nicio alegere este tot o alegere până la urmă, nu? Și e tot bine și așa.
Ce-am făcut cât timp nu am obișnuit să scriu? Păi am obișnuit să citesc... Să ascult. Să caut. Să caut să înțeleg. Să înțeleg. Să observ. Să descopăr. Pe mine, pe alții, pe ceilalți. Să privesc. Să mă minunez. Într-o lume în care nimic nu mai stârnește mirarea eu am găsit să mă minunez. De tot. Pentru că totul și în toate este minune. M-am ocupat cu viața din care obișnuința de a scrie a fost absenta dar nu uitată... Nu de tot. Nu poți uita atât de mult de tine. Poți să vrei să uiți și să ai impresia ca îți și iese... Dar reușești doar să te minți un pic. Așa și eu. Dar e ȘI ASTA o alegere. Atât.
Așa că acum, ca temă e drept, aleg să scriu. Din nou. Despre Astăzi. Fără dată. Ieri a fost un Astăzi minunat. Plin. Ca și Astăzi. Ca și Acum.
Zâmbesc.
Fericire. Din aia din lucruri mici. Atât de mici încât riscă să treacă neobservate. Și asta din cauza lucrurilor mari pe care le căutăm la orizont.
Fericirea din Orice. Din norii ultimelor zile. Sunt atât de pufoși, albi...atunci când nu ascund tunete și fulgere și lumina și luna.
Fericirea din oameni. Frumoși toți.
Din vise.
- Da domnișoară, cu ce să fie buchetul?
Doamnă sau domnișoară? Atitudine. Și o să știi cu care din ele vorbești.
- Păi să puneți, vă rog, așa:
Optimism.
Energie.
Încredere.
Determinare.
Pasiune. Emoție dar, vă rog, din aia bună.
Calm. Pace. Niște ZEN dacă aveți chiar dacă e mai scump un pic, plătesc.
Și nu uitați, vă rog, Curiozitate. Din aia de copil să fie, e cea mai bună.
Fier.
Catifea.
Înveliți-le, vă rog, în Sete.
- De orice? De Viață, de Frumos? Avem de toate felurile și pentru toate gusturile.
- Da, da vă rog, pentru Orice, să fie cuprinzător. Mulțumesc.
- Iată-l. Poftiți. Mergeți undeva, îl dăruiți? Cu ce ocazie?
- Cu ocazia niciunei ocazii. Ocazia lui Acum. Dacă nu Acum atunci când? Și da, plec...într-o călătorie... De fapt, nu plec undeva anume... Doar...continui...să merg... Și e pentru mine buchetul.
- Frumos. Drum bun...în continuare.
- Mulțumesc.
 Stări la buchet. Și pe ce câmp frumos sunt toate! Și ce grădinar de treabă! Câteodată neîndemânatic. Uituc. Repezit. Emoționat... Atent. Cunoaște florile. Pare că nu chiar pe toate dar învață. Recunoaște buruienile. Îngrijește grădina frumos. Cam încet dar ritmul lui e al lui. Și e bine așa. 

Iubire. Aia trează. Frumoasă. Liberă. Aia care dând, primește, se înmulțește. Iubirea-izvor.

Alo da. Ce spui? E târziu? Nu nu, stai pe pace. Este bine. Abia începe. Ce zici? Continuă? Da da, așa e. Ai dreptate, continuă. Ne vedem acolo, cum am stabilit, da? Pa. 

Niciun comentariu: