"Frica" de un nou inceput e in noi pentru toate, de la inceputul existentei si va muri odata cu moartea fizica. Si bebelusilor le e mai comod sa stea in fund decat sa inceapa sa mearga in picioare. Le e frica sa nu cada. Dar ar fi bine sa avem fiecare cate un bebelus de la care sa invatam ce inseamna determinarea si hotararea si puterea de a ne ridica atunci cand am cazut. Dorinta de a descoperi tot, incet, usor.
"Frica" de un nou inceput e doar un paravan pentru delasare, pentru obisnuinta in care ne afundam. De ce sa-ti fie frica de un nou inceput? Nu ti-e mai frica de un sfarsit?
"Frica" de singuratate. Oare nu e mult mai grea si apasatoare singuratatea in doi? Tacerea in doi? Lipsa in prezenta? Aici-ul atat de departe? Ce e singuratatea?
Pentru frumosul care a fost odata trebuie sa pleci. Ca sa ai caldura lui atunci cand vei numara ani multi si amintirile placute ti se vor derula in fata ochilor. De dragul frumosului care a fost odata nu stai unde ti-e rau. Asta nu e motiv. Cel mult de dragul frumosului aluia mai speri, caci speranta moare ultima, si mai incerci. Dar nu te agati de frumusetea unui trecut sa traiesti intr-un prezent dureros.
Ceilalti nu iti vor mai plange de mila atunci cand vei inceta tu sa-ti plangi de mila. Ei sunt o oglinda daca vrei. Si te vezi in ea asa cum vrei sa te vezi. Vrei sa te vezi fericit, fa sa fii fericit!
Urmatoarea va avea mult mai putine defecte decat iti imaginezi. Datorita "defectelor" celei care te raneste vei vedea frumusetea urmatoarei. Si da, vei face comparatii, e inevitabil, toti facem. Dar stii care e partea frumoasa? Ca balanta va inclina spre plus. Defectele intr-un cuplu trebuie sa se completeze, nu sa se anuleze. Tu esti linistit si ea zurlie? E bine asa. Tie iti place miezul painii si ei coaja? E superb. Defectele ne aduc aminte ca suntem oameni si nu trebuie sa fim condamnati pentru ele, ci iubiti. Defectele noastre trebuiesc iubite de parteneri, nu hulite. Cel mult sa incerce sa corecteze, dar asta doar cu acordul nostru.
Doare? Fericirea nu doare. In momentul in care doare e semn ca nu e bine. Fericirea te face sa razi. De cate ori nu doare mai intai pentru ca apoi sa fie bine? Ce doare mai tare: ca te-ai nascut sau ca nu esti iubit? Ca te-ai nascut e o certitudine, sa fii iubit e certitudinea pe care trebuie sa ne-o cautam, sa ne-o facem noi. De aceea ne-am nascut.
Raspunsurile mele la motivele tale.
Nu avem nici un motiv pentru care sa acceptam de buna voie sa fim nefericiti!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
oh si cum e asta cu: tu esti linistit si ea zurlie
la mine e tocmai invers, ramane de vazut daca ne vom compelta sau nu. da! ei ii place coaja, mie-mi palce miezul
incearca sa-mi corecteze defectele pentru ca o las. ii tai avantul cand incearca sa corecteze ceva ce eu nu vreau. la un moment voi trage linie. care va fi totalul.. nu pot stii acum. inca masor.cantaresc.
perceptia motivelor difera de la om la om. cert e ca atunci cand esti n situatia respectiva nu gandesti cum o faci acum la rece.
Asta da, cd esti in foc nu poate sa-ti fie racoare doar pentru ca iti imaginezi :)
Lectii. La asta se reduce viata. Si cred ca daca invatam din ele ce trebuie, riscam sa gresim mai putin "data viitoare" si ajungem sa gandim la rece. Dupa ce inveti sa dansezi, dansul nu ti se mai pare o corvoada.
Trimiteți un comentariu