Urmele tale pe nisip...

Viata e ca o carare pentru fiecare. Nedefinita, poate doar trasata in linii mari, punctual. Cel mult trasata. Si fiecare merge pe drumul lui, pe cararea lui si o batatoreste si devine drum. Si la un moment dat drumurile astea multe ale fiecaruia din noi se intersecteaza cu alte drumuri, ale altora... Aici intalnim dilema: sa o iau pe drumul meu, sa mi-l batatoresc singur si sa-mi fac propriile urme pe nisip sau sa merg pe o carare deja batatorita? Pe efecte deja cauzate? Pe caractere deja formate? Pe obiceiuri deja intelenite pana la inlemnire? Pe amintiri poate inca vii, poate inca dureroase. Pe rani poate inca sangerande, neinchise macar, nu zic tratate!

Sa o iau prin soarele arzator spre Meca mea sau sa ma adapostesc la umbra de salcii si sa merg pe cararea vizibila deja? Ce daca a mai fost cineva pe acolo? Dar stii ce s-a intamplat cu acel Calator? A ajuns pe cararea aceea la Meca lui? Si daca da, e cararea lui. Nimic nu iti garanteaza ca si tu vei ajunge pe acolo, Acolo. Umbra salciilor e ademenitoare intr-o zi torida dar poate fi periculoasa.

Fa-ti propiile urme pe nisip! Urmeaza propriul tau drum, oricat de necunoscut ti-ar parea. Totul e o necunoscuta la inceput. Nu te-ai nascut mergand si totusi o faci cu atata normalitate! Mai stii cat de greu ti-a fost sa inveti mersul biped? Faptul ca acum ti-e mai greu si mergi de-a busilea nu inseamna ca nu vei invata niciodata sa mergi.

Spune ce ai de spus tare si raspicat daca este crezul tau.
Sustine-ti punctul de vedere atunci cand vrei ceva si ai grija mare cu ceea ce numesti compromis. Ceea ce acum iti pare bun/bine de facut s-a putea sa se dovedeasca in timp nu chiar asa bun/bine.
Gandeste inainte de a actiona. Dar nu foarte mult ca se pierde din spontaneitate si din frumusete.
Fii tu insuti! Cat poti de mult. Nu uita de diplomatie dar nu intratat incat sa uiti de tine. Daca cineva te place, fa-i placerea sa te cunoasca exact asa cum esti. Tu nu te vei pierde printre timp si nici ceilalti nu vor avea dezamagirea sa placa pe cineva pe care realizeaza ca, de fapt, nu-l cunosc.

Ia aminte la experienta celorlalti si invata din lectiile lor de viata. Un profesor la facultate ne spunea: "Oamenii destepti invata din experienta altora. Prostii invata din propria experienta!"

Asculta-ti mama cand zice: "Mama eu am fost ca tine, tu n-ai fost ca mine; asculta ce-ti zic!" Ascult-o, ca stie ce zice. Si nu te invata de rau pentru singurul si simplul motiv ca e unica fiinta din viata ta care nu iti vrea raul!
Daca mamei tale nu ii place de prietena ta/pritenul tau, nu ea e de vina. Instinctul nu o inseala si stie ca nu e pentru tine.

Asculta-ti intotdeauna vocea interioara si fa ce-ti dicteaza. E calauza ta pentru un Drum fara batai de cap... prea multe.

Fa lucrurile la timpul lor. Nici un moment nu e mai bun ca acesta, Acum, pentru a face exact ce vrei. Maine poate nu e prea tarziu dar nu mai are acelasi farmec. Si Maine este timpul pentru altceva.

Realizeaza importanta pe care o ai pentru cei din viata ta, din jurul tau! Te va invata sa nu fii egoist! Daca esti necesar lumii din jurul tau inseamna ca trebuie sa ai grija de tine ca sa ai grija de ceilalti. Fara tine, lumea lor ar fi mult mai goala! Mai urata! Mai grea si mai gri. Daca existenta ta da culoare vietilor celor din jurul tau atunci viata ta este si va fi plina de culoare, de armonie.

Nu fa rau intentionat. Dar nu sta deoparte cand stii si poti sa faci bine! E mai mare raul asta decat daca ai fi facut efectiv rau.

Pretuieste viata! Inseamna lumina si caldura soarelui, florile pamantului, zambetul copilului, ploaia care spala tot, culoarea frunzelor toamna, frumusetea troienelor iarna, briza marii vara si mirosul de trezire la viata din primavara!!! Totul trebuie pretuit pentru ca sunt darurile Lui nepretuite pentru noi...