Ganduri... Si set 'intrebare interesanta&raspunsul meu'

A adormit. Singurica, in patut. Ce tare. Asa face mai mereu dupa-amiaza...
Mi-am adus aminte la ce vis am renuntat pe parcurs: sa joc teatru. Cred ca as fi fost buna actrita. Am venit in contact cu o... situatie, informatie, oportunitate (?) si mi-am adus aminte cat de mult imi placea ideea sa fiu actrita.

Ma uit pe geam, afara, si ma intreb nedumerita: suntem in mijloc de decembre sau ar fi trebuit sa vina primavara, cu zumzet de albine, tril de pasarele, salut de soare si pupat de mare ? :)) - l-am citat aici pe Dl Mircea BADEA, cel mai tare din cati exista. Ce-i drept, ca el nu mai e nimeni... Si nu, nu cred ca "In gura presei" e violenta.

Nu cred ca ma pot conforma cu ideea ca lucrurile stau intr-un fel anume si nu se mai poate face nimic pt imbunatatire.
Nu cred ca pot trai tot timpul dezamagita sau cu dezamagirea. Nu vreau, ca de putut poate pot dar refuz! Vehement! Asta ma face inadaptata??! So be it!

Stiu ca nu exista perfectiune, nu sunt si nu cer asa ceva de la nimeni.
Incerc sa accept pe fiecare asa cum e dar cateodata asta se dovedeste a fi atat de greu!!!
Iti spuneam si ieri ca URASC cand imi spuneti, TOTI, "eu te accept asa cum esti. tin cont de ceea ce-ti doresti"!!!! si nu intelegeti ca dc ar fi sa tineti cont de ceea ce-mi doresc mi-ati da macar un mesaj: "te fut cu insistenta ta. nu pot vbi acum. vbim cd imi trece. pa" Serios!!! Toti faceti la fel si eu sunt cea neintelegatoare si ne-maleabila (rigida), careia nu ii pasa decat de linistea propriului creier. Pentru ca linistea creierului meu e sa stiu despre voi, cei la care ma gandesc si pe care ii stresez si deranjez cu mesaje, mess, telefoane. Dar e greu sa te pui in locul celuilalt. O spun si din punctul meu de vedere. Si mie mi-e greu si nu ma gandesc ca atunci cand vreau acel doar un semn mic celalalt tocmai de semnul ala mic pentru mine n-are chef!

E greu cu oamenii! Si daca ar fi usor ar fi mai bine? Nu cred ca am constientiza...

Intrebare interesanta, status de mess la o ... cunostinta: "unde sa ne mai ascundem cand fugim de noi?" Si de noi insine fugim? Sa fugim? Nu cu mine ar trebui sa ma simt bine in primul rand ca apoi sa ma simt bine cu jurul meu?

Eu NU fug de mine, nu cred ca am facut-o niciodata. Nu m-am placut, da! De multe ori, fizic, psihic. Dar am descoperit ca e mai multa liniste la mansarda cand incerc sa ma cunosc mai intai pe mine, sa cer de la mine si apoi de la ceilalti. Sa ma plac eu mai intai pe mine si apoi sa am pretentia ca ceilalti macar sa ma accepte si chiar sa ma placa. Plus ca, raspunsul la acesta intrebare este ca nu ai unde sa te ascunzi de tine! In linistea noptii, cand fug ganduri galopand si te intorci in pozitia de relax preferata nu ramai decat tu cu tine. Fie ca-ti place sau nu...

To be continued... always!