Bineinteles ca nu exista asa ceva ca prieteniile pe viata. Este normal ca oamenii sa vina si sa plece din viata ta. Daca vin inseamna ca aveai nevoie - tu de ei sau ei de tine; daca pleaca inseamna ca rolul lor a fost atat cat a fost nevoie sa fie.
Prietenii, ca si noi fiecare, sunt corabii. Unele vin langa noi in portul in care ne aflam in acel moment al vietii, apoi pleaca. Apoi plecam noi poate de langa o alta corabie. Porturile sunt pentru asa ceva si porturile astea sunt incercarile vietii fiecaruia... Asa cum ne pleaca noua "prietenii", asa si noi, "prieteni" la randul nostru plecam de langa altii care ne considera prieteni.
Nu exista dragoste vesnica, prietenie vesnica, viata vesnica. Totul este trecator, schimbator. Oamenilor trebuie sa le atribuim rolul lor. Ca le vedem influenta, aportul sufletesc - si poate nu numai din acel moment, bine. Daca nu in acel moment, vine momentul cd vedem si atunci intelegem.
Si NICIODATA nu pleaca unul fara apara altul. Asa cum NICIODATA nu ti se inchide o usa fara sa ti se deschida o fereastra
Prieteni de unica folosinta? Da. Daca mananci dintr-o farfurie de plastic, cu tacamuri de plastic pe care le arunci dupa ce ai terminat nu inseamna ca nu te-ai saturat! Nu? Contraziceti-ma!
Am scris acest comentariu la o postare a lui Radu F Constantinescu despre prietenii de unica folosinta. Si mi s-a parut prea tare sa nu il pun pe blogu' meu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu