Inca o data. Inca un an. Ziua in care se constientizeaza Mamele, Femeile. In rest, ele exista. Dar astazi...
Multumiri, ganduri, zambete. Ale mele pentru ele, ale lor pentru mine. Ale noastre pentru El, ca ne-a intalnit pe unii cu ceilalti, ca lumea are mersul pe care il are.
Dorinte de pace in suflet, de fericire sau macar de momente de fericire si de sanatate pentru vesmintele astea efemere si perisabile carora le zicem trupuri.
Si spectacol. Astazi cel mai mult, in afara de frumusetea zilei, imi place sa observ barbatii. Sau pe unii din ei. Respectiv pe cei care daruiesc flori. Astazi toti par sa redevina acei copii de la mamele lor de acasa, usor stanjeniti de florile alea multe, abia asteptand sa scape desi as tinde sa am convingerea ca o fac cu drag (cred ca au ales fiecare floare gandindu-se la fiecare femeie careia ii va reveni), stangaci cand le daruiesc si isi pierd cuvintele, si atat de fericiti cand vad si pe altii in situatia lor. Sunt adorabili, sunt admirabili.
La multi ani, Femeie! In mainile tale gingase sta caminul Lumii. Cu ele mangai, cu ele certi. Cu ele rupi si tot cu ele carpesti la loc. In ele stau fericirea si tristetea in acelasi timp, de ele depinde insasi Viata. Cu mainile tale te joci si tot cu ele muncesti. Mainile iti sunt sarutate de copil si cavaler cu acelasi respect si devotament, cu multumire si fericire ca au avut norocul sa fie ocrotiti de ele.
La multi ani, Mama!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu