Tactica si strategie – Mario Benedetti
Tactica mea este sa te privesc,
Sa invat cum esti,
Sa te iubesc cum esti.
Tactica mea este sa iti vorbesc
Si sa te ascult,
Sa construiesc din cuvinte
O punte indestructibila.
Tactica mea este sa raman in amintirea ta,
Nu stiu cum
Si nici sub ce pretext
Dar sa raman in tine.
Tactica mea este sa fiu sincer
Si sa stiu ca esti sincera
Si ca nu ne vindem unul altuia iluzii,
Pentru ca intre noi doi sa nu fie perdea, nici abis.
Strategia mea, in schimb,
Este mai profunda si mai simpla:
Strategia mea este ca, intr-o zi oarecare,
Nu stiu cum,
Nici sub ce pretext
Sa ai, in sfarsit, nevoie de mine.
sâmbătă, 17 martie 2012
marți, 13 martie 2012
Gand despre dragoste...
Dragostea care rasare in suflet si nu infloreste, nu are timp sa te dezamageasca. Motiv pentru care ii vei purta bobocul florii in suflet vesnic…
White flag...
White flag...
joi, 8 martie 2012
8 Martie 2012
Inca o data. Inca un an. Ziua in care se constientizeaza Mamele, Femeile. In rest, ele exista. Dar astazi...
Multumiri, ganduri, zambete. Ale mele pentru ele, ale lor pentru mine. Ale noastre pentru El, ca ne-a intalnit pe unii cu ceilalti, ca lumea are mersul pe care il are.
Dorinte de pace in suflet, de fericire sau macar de momente de fericire si de sanatate pentru vesmintele astea efemere si perisabile carora le zicem trupuri.
Si spectacol. Astazi cel mai mult, in afara de frumusetea zilei, imi place sa observ barbatii. Sau pe unii din ei. Respectiv pe cei care daruiesc flori. Astazi toti par sa redevina acei copii de la mamele lor de acasa, usor stanjeniti de florile alea multe, abia asteptand sa scape desi as tinde sa am convingerea ca o fac cu drag (cred ca au ales fiecare floare gandindu-se la fiecare femeie careia ii va reveni), stangaci cand le daruiesc si isi pierd cuvintele, si atat de fericiti cand vad si pe altii in situatia lor. Sunt adorabili, sunt admirabili.
La multi ani, Femeie! In mainile tale gingase sta caminul Lumii. Cu ele mangai, cu ele certi. Cu ele rupi si tot cu ele carpesti la loc. In ele stau fericirea si tristetea in acelasi timp, de ele depinde insasi Viata. Cu mainile tale te joci si tot cu ele muncesti. Mainile iti sunt sarutate de copil si cavaler cu acelasi respect si devotament, cu multumire si fericire ca au avut norocul sa fie ocrotiti de ele.
La multi ani, Mama!
Multumiri, ganduri, zambete. Ale mele pentru ele, ale lor pentru mine. Ale noastre pentru El, ca ne-a intalnit pe unii cu ceilalti, ca lumea are mersul pe care il are.
Dorinte de pace in suflet, de fericire sau macar de momente de fericire si de sanatate pentru vesmintele astea efemere si perisabile carora le zicem trupuri.
Si spectacol. Astazi cel mai mult, in afara de frumusetea zilei, imi place sa observ barbatii. Sau pe unii din ei. Respectiv pe cei care daruiesc flori. Astazi toti par sa redevina acei copii de la mamele lor de acasa, usor stanjeniti de florile alea multe, abia asteptand sa scape desi as tinde sa am convingerea ca o fac cu drag (cred ca au ales fiecare floare gandindu-se la fiecare femeie careia ii va reveni), stangaci cand le daruiesc si isi pierd cuvintele, si atat de fericiti cand vad si pe altii in situatia lor. Sunt adorabili, sunt admirabili.
La multi ani, Femeie! In mainile tale gingase sta caminul Lumii. Cu ele mangai, cu ele certi. Cu ele rupi si tot cu ele carpesti la loc. In ele stau fericirea si tristetea in acelasi timp, de ele depinde insasi Viata. Cu mainile tale te joci si tot cu ele muncesti. Mainile iti sunt sarutate de copil si cavaler cu acelasi respect si devotament, cu multumire si fericire ca au avut norocul sa fie ocrotiti de ele.
La multi ani, Mama!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
