........................................................................................................................................................................
Afara ninge, e un frig de te taie la oase si iti ingheata sufletul. Dar ea e fericita si iubeste pana si frigul acesta de care, de altfel, se bucura asa cum nu a mai putut sa o faca demult. Mii de ganduri ii zboara prin cap ca fluturii intr-un lan cu flori. Si isi iubeste si gandurile acelea multe... Pe unele le cearta, pe unele le accepta, pe altele le ocroteste ca pe comori prea-pretioase. Traieste fiecare respiratie fix ca si cum ar fi ultima, fiecare privire sau zambet sau prezenta. Simte oamenii din jur si se bucura cand oamenii n-o simt. Desi acum poate le-ar lumina un pic intunericul personal daca ar simti-o, emaneaza lumina. Desi acum poate le-ar descreti fruntile cu zambetul ei luminos. Poate acum le-ar alunga din demonii urati care ii bantuie pe fiecare cu energia ei miraculoasa. E absolut convinsa ca poate sa faca toate aceste lucruri si mai multe de atat. Asculta muzica sufletului ei si mai ca, acum, ii vine sa danseze de fericire. Ceilalti nu vad dar ea chiar danseaza. Vibreaza frumos, fix ca si corzile unui Stradivarius bine acordat... Pare ca a uitat de realitatea ei dar o las sa creada ca a uitat, ca realitatea e starea asta a ei de acum, de bine si fericire... Nu stie ca ar putea fi, dar are schelete in dulap pe care trebuie sa le scoata si sa le alunge. Acum vad ca nu are chef de curatenie si o las in pace. E ocupata cu bucuria momentului. Din astfel de momente isi iau oamenii energia si motivatia de a merge mai departe. Puterea de tine capul sus stiind ca daca il pleaca oricum sabia il taie asa ca macar sa se chinuie si sabia un pic.
........................................................................................................................................................................
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu