Bai, deci treaba asta cu inaintatu'n varsta e nasoala!!! Ma enerveaza si ma scoate din sarite fratioare! Vreau din nou copil la mama, serios! Ce e taticule cu atatea responsabilitati? Ce e cu atatea griji, ba pentru ziua de maine, ba pentru ziua de poimaine... Te mai uiti in oglinda, iti mai vezi fata, corpul... Se cam deterioreaza cu fiecare an... Te uiti dupa aia la pozele cand ai fost la mare si aveai atat de putini ani si la fel de putina burta! Si iti vine sa o iei rara...
Si hai ca greutatile si grijile le duci, ca Dumnezeu nu iti da mai mult decat stie ca poti duce. Dar ce te faci cu oamenii si relatiile cu ei? Ce te faci cu dezamagirile la care esti expus? Ce te faci cand albul se transforma incet incet in gri si nimic nu mai e asa cum era? Totul se schimba sub privirile tale si te trezesti ca nu mai stii unde esti, cine e cel de langa tine... Cine esti tu!?
Nu mai vreau, gata. Poti sa Te opresti si sa dai timpul inapoi, sa fiu iar copil si singura grija sa fie teza la mate si dragostea puerila pentru prof'. Vrea sa plang doar din cauza asta.
Nu mai vreau sa fiu om mare, mama! :((
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
e o varsta la care incepi sa te uiti inapoi, sa vezi ce-ai facut in viata ta. si faci statistici. cu lucruri bune, lucruri rele. si cand sunt prea multe goluri e cel mai greu. atunci parca ai vrea sa dai timpul inapoi. sa faci ce n-ai facut. sau sa faci altfel anumite lucruri.
nimic din toate astea. sunt de parere ca lucrurile sunt asa cum trebuie sa fie.
e vorba de greutatea vietii de ... om mare, cateodata, ca te mai copleseste si te face sa iti doresti sa fii copil la mama iar... dar astfel de momente trec pentru ca viata nu ne asteapta sa regretam nimic. si mergem mai departe.
Trimiteți un comentariu