Cine?... Dumnezeu...

Cum poti multumi indeajuns Divinitatii pentru ce iti da, mai ales bun, in viata ? Cu ce cantareste El maretia, cantitatea de multumire pe care i-o aduci ? In multimea de rugaciuni pe care le faci ?De cruci cand treci pe langa ... casele Lui ? Cred ca e mai mult la nivel de vibratie emotionala pe care El o simte atunci cand o ai... Cand ti se umple sufletul de drag de cineva sau de bucuria realizarii a ceva atat de important pentru tine. Emotie atat de mare incat iti vine sa plangi si atunci, daca iti aduci aminte ca pasii ti-au fost calauziti de El spre izbanda ta, Ii multumesti ! Din tot sufletul cu care te bucuri, din toata inima care vibreaza atunci cand te uiti la cel pe care il iubesti, care ti-e drag, pentru care esti fericit ca e in viata ta !

Dumnezeu nu citeste ziarul, nici carti – el i-a luminat pe toti care le-au scris, nici bloguri, nici mail-uri, nici jurnale... Dumnezeu ne citeste sufletele, pe toate... Mai clar si mai citet decat scrie in ele. Citeste fiecare zbucium, fiecare suferinta, numara fiecare lacrima a fiecaruia. Pe acestea le aduna ca un cautator de comori dar le alege ca un Neghinita pe cele amare de cele stralucitoare, izvorate din fericire si nu din durere. Si le face sirag si ni le va da cand vom fi... in fata Lui... Asa il vad eu pe El.
Romanul mai zice ca Dumnezeu nu bea rachiu si nici nu bate cu parul... Dar si ca pana la Dumnezeu te mananca sfintii... Acestea au sens in contexte...

Cine este Dumnezeu ? Sau nu asa se intreaba ? Nu asta este intrebarea corecta? Oare Dumnezeu nu il definim (desi este de nedefinit si infinit) fiecare... dupa felul si asemanarea noastra ? Entitatea poate fi definita, se poate descrie ? Cine sunt Eu? Pot spune? Ma pot defini ca entitate? Pot sa ma “adjectivez” cum sunt dar cine sunt....

Dumnezeu este aerul in care existam, copacul sub care ne ascundem de soare, pasarea care ne trezeste cu tril fermecator dimineata acolo unde Dumnezeu este pajistea cu flori minunate care se zareste de la fereastra camerei ... Dumnezeu este cerul pe care rasar in fiecare seara si palesc in fiecare dimineata doar pentru a rasari din nou seara stele, luna... Dumnezeu este soarele zilei... Dumnezeu sunt ochii mamei care-si priveste puiul dormind si plange de fericire... Dumnezeu este bratul iubitei pe care capul sufletului tau si-a gasit odihna ce-o credeai ratacita si de negasit... Dumnezeu ? El e Atat incat nu Il poti cuprinde cu gandul, cu privirea... Poate cu sufletul, dupa ce nu ai ramas decat atat : suflet, spirit, pur in fata propriei tale constiinte care e mai dreapta decat orice alta judecata. In fata Constiintei tale nu ai cum sa te ascunzi, sa te feresti, sa mimezi, sa minti !!! Acolo esti la fel de gol pe cat te simti. Acolo, in fata Constiintei, poti sa raspunzi Cine esti ! Acolo vei gasi raspunsuri ce aici par imposibil de dat... Sa fie Dumnezeu constiinta ? .............. .... ... ...