...continuarea

Da, dupa cum ziceam. Este stresant sa nu te poti folosi de tine in mod normal, natural. Si asta mi se intampla atunci cand sufar diverse mici accidente, casnice sau nu. Si atunci ma gandesc la ceilalti: care nu au o mana, un picior, un deget; carora le lipsesc simturi sau care ... pur si simplu, din pacate au probleme. Si ma intreb: de ce au ajuns asa? Raspunsul nu il am niciodata, sunt oameni straini, pe care nu ii cunosc dar pe care ii vad pe strada ... Si imi dau seama cat poate sa le fie de greu!!! Si cata suferinta le pot cauza aceste lipsuri :( Si as vrea sa am o putere sa fac totul sa fie bine, toti sa fie sanatosi, problemele sa se atenueze pana la disparitie ... As vrea sa am o putere prin care sa fac din mizerie curatenie, din suferinta fericire, din plans un zambet cald, ura in dragoste ...

Vorbea la un momentdat cineva de conceptul de schimbare a lumii, bineinteles, in mai bine, in mai frumos, in mai fericita! Iar altcineva de schimbare a atitudinii generatiilor urmatoare, sa le crestem in afara prejudecatilor si mizeriilor actuale, existente atat de pregnant in peisajul romanesc mai ales! Vreau sa cred ca toate aceste schimbari sunt posibile si tind sa cred ca sunt. Daaaaaaar sufar de un scepticism care nu imi permite sa fiu foarte optimista. Din pacate. Nu pot decat sa sper ca e o ... faza prin care trec. Eram caracterizata, poate inca sunt dar am uitat ca sunt, de o stare vesnica de optimism, ca totul va fi bine, ca cineva acolo sus ne iubeste si ne va lumina calea spre bine. Dar asta pare a se fi intamplat atat de demult, cand eram mult mai inocenta, cand nu era atata informatie si atatea stiri zilnice cu nenorociri .... Cand aproape totul mi se parea o gluma, usor de facut, prea putin complicat ...

Ma intreb: cum m-am schimbat? Cand? A fost de azi pe maine sau s-a intamplat atat de natural si normal incat nici nu mi-am dat seama? Si imi si raspund singura la aceste intrebari, si stiu si ce m-a schimbat, si cand, si de ce ... Imi doresc cateodata sa redevin copil, sub protectia si ocrotirea parintilor, sa am iar zile fara griji sau responsabilitati majore, sa ma cert iar cu sor'mea cine spala vasele duminica dupa masa de pranz si sa o pacalesc iar sa le spele ea :)) Astazi nu ne mai permitem sa ne certam. Deloc! Timpul e prea scurt. Nu are rost, suntem, cica, oameni maturi care se inteleg altfel, care comunica... Si e bine asa ... Si imi zic ca ceea ce sunt, cum sunt acum e bine. Si pentru asta le multumesc celor care au contribuit la dezvoltarea, schimbarea asta a mea, transformarea asta ... Parca sunt la decernarea premiilor Oscar, incep cu multumiri :))

Ma transform pe zi ce trece mai mult, pe propriu, fizic :D si psihic. Totul parca se transforma in jurul meu ... Si iarasi e bine. Cat tine de mine transformarile pe care le pot eu influenta vor fi in bine, in ideea de respect pentru mine si pentru ceilalti ...