Despre astazi si Ea...

Nici astazi nu iese soarele... Si e atat de frig si bate vantul... Atat de... de stat in casa :) S-a terminat cafeaua, la naiba! As bea in continuu cafea, parca-s nebuna! Ei, parca...

Supararea determinata de terminarea cafelei a disparut cand mi-a zambit cu toti dintisorii ei noi! Of, ce ma enerveaza! Nu mai poate omul sa stea suparat :))

As vrea! Multe. Si marunte. Ca maruntisurile fac fericirea. Dar nu toata lumea stie asta...Din pacate. Nu toti sunt constienti de asta. Toti stau in asteptare ca sa fie fericiti: asteapta sa le iasa afacerea; asteapta sa-si cumpere casa; asteapta sa-si schimbe masina; asteapta sa castige la loterie...Fara sa stie ca isi pierd toata viata. Ca viata trece pe langa ei, isi lasa semnele de rigoare si se trezesc idioti la batranete- daca o ajung, si se intreaba ce s-a intamplat? Ieri eram tanar! Acum ma misc robotic. La dracul, am nevoie de cadru ca sa merg!? Si parca ma cam pis pe mine. Sa-mi cumperi, te rog, niste pampers.

Nu stiu sa se bucure de lucrurile mici, aparent nesemnificative, neimportante. Cum sa nu-ti faca placere sa vezi culorile turbate ale florilor? Cum sa nu te bucuri de parfumul teribil al zambilelor? Cum sa nu te bucuri cand miroase a primavara si iti trezeste amintiri din copilarie? Poate n-ai avut o copilarie fericita... Da...

Stare taaaaaaaare ciudata... Cam suparata pe lume, pe viata, pe oameni. Cam dezamagita si dezamagirea e apasatoare si grea si amara ca fierea...Vreau sa stiu pe cine si cand am dezamagit si cum... Inca intrebatoare. Sigur vremea e de vina...

Dar acum toate astea sunt un pic mai putin grele decat ar fi fost fara ea. Fara bucuria mea. Fara responsabilitatea mea pe viata. Fara ea mi-as fi bagat pula si as fi dat in stanga si in dreapta. Fara ea nimic n-ar fi contat, nimic n-ar fi meritat nimic. Jurul meu are noroc, ca ea exista.

Ea m-a facut mult mai buna dar si mult mai rea.
Ea m-a facut sa fiu mult mai altruista dar si mult mai egoista.
Ea ma face sa rad ca nimeni altcineva, zgomotos si din tot sufletul dar si sa plang mult mai grav decat am facut-o vreodata si cu motiv. Sper ca aceste secvente de plans sa fie putine spre inexistente.
Ea... O data cu ea m-am nascut din nou, aceeasi dar noua. Aceeasi dar alta.
Dupa ea, "te iubesc"-ul spus mamei mele are alt inteles. Unul mult mai profund. Unul mult mai mare. Mai puternic. Mai mult decat era inainte.

O Ea te completeaza. O Ea te schimba iremediabil si pentru totdeauna. Eu am o Ea. Altele au un El...

Ei apar in viata noastra si ne schimba. Ei apar in viata noastra si ne invata ce inseamna dragoste adevarata si legaturi vesnice.

Cine nu are nu poate intelege...

Ganduri de primavara...

A venit primavara in sfarsit. Cel putin sper ca a venit.

Soarele de astazi mi-a pus zambetul pe buze si a trezit cheful de viata.
Reluam iesirile zilnice in parc... De data asta altfel, cu alt fel de ... a fi :) Astazi mergem fiecare pe piciorusele lui... Fiecare cu echilibrul lui. Inca monitorizat indeaproape de mami dar incetul cu incetul...

Astazi am rememorat momentele de la inceput. Cand ne-am vazut pentru prima data. Cat de mici eram si fragili, cat de sensibili, cat de nesiguri, cat de framantati, cat de stresati ... Si de atunci am asistat la desfasurarea unui miracol in actiune. Zi de zi. Ceas de ceas. 24 din 24... De atunci nu imi mai poate spune nimeni ca exista ceva mai frumos si mai extraordinar decat sa vezi ce-ai fost si tu o data... Un mic ce a crescut mare ca sa faca unul mic ce va creste mare... Ma mir in fiecare zi. Ma minunez si ma inchin. De ea dar mai mult maretiei Tale! Ma rog altfel si din suflet. Acum cred mai mult ca ma asculti decat credeam inainte. Acum Te rog mai mult sa ma asculti decat Te rugam inainte... Acum daca nu m-ai asculta ar durea mai tare decat m-ar fi durut inainte...

Acum... Acum sunt alta decat am fost vreodata. Ma descopar si ma plac. Cea de astazi a castigat infinit de mult. A si pierdut ... diverse. A facut curatenie in liste, in viata. Cea de astazi e mai puternica decat cea de ieri si mult mai slaba decat cea de maine ... ca sa parafrazez o alta vorba.

Natura este minunata si uimitoare... Dumnezeu este minunat si genial! Ma asigura de asta in fiecare zi! Si pentru asta Ii multumesc.

Femei şi bărbaţi ...

Oricât s-ar propovădui obiectivismul şi sintagma "priveşte problema din punctul celuilalt de vedere" asa ceva nu exista!

Toţi sunt subiectivi. Toţi privesc totul prin sita proprie şi nu se gândesc la efectul asupra celorlalţi! Cel puţin nu conştient, nu atunci când sunt în mijlocul unei situaţii.

Am avut status următoarele (gânduri proprii) : "Bărbatul e necesar atâta timp cât ii face bine femeii de lângă el. Atunci când începe sa-i facă rău fizic, psihic, verbal el nu mai este Bărbat, deci nu-i mai este necesar femeii!" Următoarea reacţie, a unui bărbat, desigur, a fost : "şi femeia ce e?"Si am zis: "Pune 'Femeia' unde vezi 'Bărbatul' ... Asta este femeia!"
Ideea era ca suna total feminist şi ca nu era corect din punctul de vedere al barbatului. Dar ideea principala e ca nu are cum sa fie altfel.

Femeile vorbesc din punctul lor de vedere, bărbaţii din punctul lor de vedere. Fiecare are un unghi din care vede o situaţie. Si niciodată comun, acelaşi. Oricât s-ar lupta cineva sa-i facă pe unii sa ii înţeleagă pe ceilalţi, nu cred ca se va reuşi.

De vreme ce s-a zis ca femeile sunt de pe Venus si bărbaţii de pe Marte, a stiut ce zice! Implicit inseamna ca vorbim limbi diferite chiar dacă aceeaşi....

Am citit undeva: "Femeia şi bărbatul au drepturi egale. Nu şi roluri egale!" Sunt total de acord.

Si în final, un titlu de carte mai mult decât grăitor: "Why men want sex&women need love" Allan&Barbara PEASE - sunt innebunita dupa cartile lor si cum scriu.

Pe data aviatoare...

De n-ar fi fost sa-mi fii

De n-ar fi fost sa-mi vii
In viata de zi cu zi
Mi-ar fi fost pustie
Si fara bucurie.

De n-ar fi fost sa-mi fii
Lumina zi de zi
In bezna as fi trait...
De nu te-as fi cunoscut...

De n-ar fi fost sa te simt,
De nu te-as fi tinut in alint,
De nu te-as fi iubit cum te iubesc
N-as fi stiut ce inseamna sa traiesc...

Dar te-am aflat.
Si zi de zi
Tu imi esti bucuria de a fi!

Nimic din ce se vede nu e asa cum pare...

Mai mult sau mai putin, toti jucam niste roluri, fiecare pe al lui, principal in piesa lui. Si gasim, de obicei, pe cineva care joaca un rol care ne place si asa se „cupleaza” oamenii. Asta pentru personajele „principale”.

Tot timpul scenariul si decorurile se schimba. Si in functie de schimbarile actorului principal. Regizorul e intotdeauna acelasi, unic si singur.

In distributia piesei de teatru a fiecaruia intra si alte personaje, caractere. Care si ele joaca roluri, la randul lor. Principale in piesele lor de teatru, secundare, dar nu lipsite intotdeauna de importanta, in piesa noastra.

Regizorul, in 99% din cazuri, nu tine cont de dorinta actorului. Cel putin nu dupa ce e distribuit definitiv in piesa respectiva. El schimba scenariul, actorul tebuie intotdeauna sa se adapteze. Alta optiune este indisponibila. Sau disponibila dar indezirabila pentru buna evolutie spirituala.

Din moment ce toti jucam un rol, imi vine o intrebare: asta inseamna ca suntem falsi?

De cate ori ai facut sau zis ceva doar ca sa incanti audienta? Nu neaparat ca nu era ceva in-credibil dar cel putin inflorit, doar asa, sa fie mai... placut?

De cate ori ai fost altfel decat esti de fapt si de ce?

De ce nu suntem consecventi in felul de a fi? De ce atunci cand vezi ca e bine cand esti „asa” nu ramai „asa”?

Desi normale – pana la un punct, urasc schimbarile care imi dau piesa de teatru peste cap!

Urasc schimbarile care in loc sa-mi ridice colturile gurii in zambet, mi le coboara intru tristete!

Urasc cel mai tare cand oamenii considera binele care li se intampla ca si drept al lor si ca pentru asta nu trebuie sa mai faca nimic, o data dobandit!

Urasc tacerea! Aceea apasatoare, care doare pentru ca asa se vrea, sa doara! Si mai tare urasc acel confort in care se simt tacutii bine!

Urasc, bineinteles, cine nu uraste asta, tacerea in doi!

Acum „urasc” e mult si mare si greu. Nu in sensul acela l-am folosit mai sus! Nu inca. E folosit in sensul de „imi displace total pana la dizgratie”.

Inca in perioada intrebarilor multe si de tot felul, despre absolut tot! Si cred ca va dura ceva vreme. Piesa se joaca oricum, cu participarea activa sau pasiva, ea se deruleaza neincetat, fiecare zi trecand fara a se mai intoarce niciodata!

Daca zilele difera intre ele este pentru ca personajul este activ. Gandeste, spune, face – in exact aceasta ordine. Cu alte cuvinte, traieste piesa!

Daca zilele (cel putin) par aceleasi, de cum deschizi ochii dimineata si pana cand pui capul pe perna seara, inseamna ca pe undeva un beculet rosu, de avertizare, este aprins si ceva este in neregula! Inseamna ca personajul este pasiv, adica cel mult gandeste. Si poate gandeste mult, prea mult, si gandurile se aduna ca norii de furtuna. Si ii tot tuna si fulgera! Si nu mai spune, caci si sa spuna si sa spuna degeaba... E mult prea obositor! De facut nu mai vine vorba decat cand e de facut ceva definitiv si irevocabil! E ca la oala de gatit sub presiune: piuie, piuie si daca nu faci ceva sa o iei de pe foc sau sa dai capacul la o parte, sare in explozie, improscand peretii de mancare, mancare ce ar fi fost excelenta daca n-ar fi fost lasata sa se ... gateasca excesiv!... Cu alte cuvinte, personajul traieste piesa dar in virtutea inertiei. Fara placere, fara pasiune, fara vlaga, aparent fara scop. Asa, in doru’ lelii...

Toate piesele de pe scena mare a Teatrului Vietii se deruleaza si se desfasoara sub privirile atente si agere ale Regizorului. Regizor niciodata obosit dar care niciodata nu doarme. Regizor niciodata nervos indiferent de situatie, intotdeauna stapan pe ea. Regizor tacut, din umbra, care urmareste si nu pedepseste. Regizor beat de spectacolul din fata ochilor dar niciodata baut!

Domnule Regizor, auziti piuitul de acum? Sa iau oala de pe foc? Sau sa ridic doar capacul si sa continui sa gatesc excelentul fel de mancare pe care m-am apucat sa il pregatesc? Sunt o bucatareasa buna? Da, stiu. Sa ridic doar capacul? Asa ma gandeam si eu...