Incep cu deci:
Deci, am acces la net dupa o perioada de absenta a sa din vietisoara mea... Si aseara aveam idei si vroiam sa scriu dar acum, in fata calculatorului, imi zboara ideile si ramane gol in capul meu... Si pozitia de scris e cam incomoda... Gata, am rezolvat pozitia... de scris...
Vroiam sa scriu despre viata... Iar... Despre rolul nostru la trecerea prin ea... Despre a aduna si a scadea ceea ce trebuie din ea... Ce adunam? Ce scadem? Ce e bine si bun, ce e rau si rau? Ce merita sacrificiu? De ce si de cine ne atasam? Si e bine in a ne atasa? Pana unde merge atasamentul?
Cat de constient esti ca esti singur si depinzi NUMAI de tine pentru tine? Singur te nasti. Singur cresti - ajutat de ingerii parinti, daca ii ai. Singur te schimbi pe parcursul vietii - in bine sau in rau, tras de circumstante sau nu. Si aici ma refer la acele schimbari pe care le faci TU cu tine insuti, constient, pentru ca asa vrei. "A vrea" e verbul guvernant. Singur mori.
Daca nu ai vointa nu faci nimic, nu ai si nu vei avea nimic, esti nimic! In momentul cand esti dependent de ceva/cineva atunci evolutia spirituala este impiedicata... Asa zice cineva... Tind sa cred in asta.
Dependenta nu da cu plus... niciodata!
Dependenta te leaga! Te face vulnerabil! Nu iti permite intotdeauna sa iei decizii intelepte! Dependenta te orbeste!
Dependenta te face ne-Om!
Dependenta iti strica tot ce ai mai frumos in tine si in afara ta!
Dependenta este ce poti sa faci mai rau cu viata ta!
Care sunt valorile care iti guverneaza viata?
Cand te-ai intrebat ultima oara ce e cu adevarat important pentru tine si ce faci ca sa ai ce e important langa tine mereu?
Cum poti pune atata pret pe efemeritate? Cum poti gandi sa strangi bani care nu iti mai sunt necesari pentru ca deja ai suficienti? De ce nu te gandesti ca nu iei nimic cu tine pe lumea cealalta? N-ai fost niciodata la o inmormantare? N-ai vazut ca te baga in pamant intr-o cutie? Si atat!!!!! Ca pe orice amarat! Singura diferenta o poate face cutia: a ta are manere, nenorocitule! Nu iei cu tine, Acolo, nici masina bengoasa, nici cele 10 case inutile, ca stai tot intr-o bucatarie pustie, ca de cand te-ai inavutit te-au cam parasit prietenii, cunostintele, rudele, din cele mai diverse motive... Nu iei nici conturile bancare pline - trebuie facuta aceasta precizare...
Acolo nu conteaza nimic din cele pe care pui pret Aici!!! Cand te-ai gandit ultima data la asta?
Cand ai ajutat ultima data pe cineva? Cand ai vorbit frumos ultima data cu cineva? Cand ai zis multumesc din toata inima cuiva care te-a ajutat, fara sa consideri ca era de datoria lui sa te ajute chiar daca era? Cand ai dat ultima data din "bucata ta de paine" si ti-a zis cineva bogdaproste? Si cel mai mult: cand ai zis ultima data "iarta-ma" atunci cand ai gresit? Asta presupune in prealabil - daca n-ai lighean - sa consideri ca mai si gresesti si ca nu esti perfectul si a-toate-stiutorul care te consideri!
Am avea destul pentru toti si fiecare, daca nu ar fi unii care considera mereu ca nu au suficient necesar! Si aduna in surplus si in detrimentul celorlalti.
Cat de bogat esti psihic? Cat de frumos traiesti? Cat de intelept vrei sa imbatranesti? Cum vrei sa mori? Cat de demn? Si cat de important e pentru tine sa mori demn? Te-ai gandit vreodata la asta? NU? Poti incepe acum...
marți, 29 iunie 2010
miercuri, 26 mai 2010
De astazi sunt mult mai pustie...
Vorba "Nu stii ce ai pana nu pierzi" e ... intotdeauna actuala. Dar nu ne dam seama decat atunci cand... pierdem. Pe cineva... ceva...
Astazi de dimineata, devreme, am pierdut pe cineva... Fizic. Asteptam dar nu stiam clipa cand El va decide ca a stat destul printre noi... Asteptam dar nu stiam ca momentul cand va fi sa plece definitiv va durea asa... Pentru ca doare. Si nu vreau sa-mi imaginez macar cum va fi cand voi trece si eu prin ce trece mama acum.
Aveam trei luni cand a inceput viata noastra in doi.. sau in doua. Acum cand stiu ce inseamna copil stiu mai bine ce-a insemnat pentru ea sa i se puna i brate o mogaldeata de trei luni si sa i se zica "creste-o, ca eu trebuie sa merg la serviciu". Si nu avea pampers, nu avea lapte praf, nici apa calda sau chiar rece curenta, creme de corp pentru bebelusi si nici...multe alte comoditati. Dar avea ceva ce ii priposea: o dragoste imensa pentru mogaldeata aia, prima din sirul ce avea sa vina de nepoti, stranepoti.
Si timpul a trecut, si eu si ceilalti care au venit dupa mine i-ai crescut, sanatosi si plini de viata. Si timpul a mai trecut un pic si tu... ai imbatranit, desi nu iti tradai anii niciodata. Si hainele grele ale batranetii te-au impovarat usor, usor.
Dar dorinţa de a trai pentru copiii tai a fost mai mare decat greutatea batranetii. Pana cand Cel de Sus a zis: destul! Copiii sunt mari, nepotii la fel. Exemplul pe care a trebuit sa-l dai despre cum trebuie traita viata l-ai dat. Ai facut pentru ei tot ce se putea omeneste, iar ei stiu asta. Acum e randul tau... Acum trebuie sa mergi tu mai departe... Departe de ei dar atat de aproape cat te vor ţine! Ai trait alaturi de ei atata timp. Acum e timpul sa-i veghezi din alte sfere. E timpul sa mearga singuri pe acest drum... plin de straini si intuneric in care tu le-ai fost lumina... E timpul sa-si aprinda facliile, candelele, propriile lor lumini! Daca au invatat de la tine cum.
Despartirile sunt grele cand cel de care te desparti e in viata. Stii ca sunt sanse cat de mici ca la un moment dat sa-l mai intalnesti. Dar cand te desparti definitiv de cineva prin moarte? Cand nu il mai vezi pentru ca viata isi urmeaza necrutator dar atat de normal cursul? Cand stii ca acolo nu te va mai astepta acel cineva niciodata cu nerabdare sa te imbratiseze, sa te pupe, sa se bucure de tine? Cum asa? Cat de grea e despartirea asta? Cand, de fapt, te desparti de o bucata din sufletul tau pe care o ia cand pleaca in Calatorie cea Mare!
Nu te voi mai vedea niciodata! Nimic nu mi te poate aduce inapoi! Si nimeni! Imi raman amintiri calde pentru ca asta mi-ai dat. Aminitirea calda a copilariei unde vei fi intotdeauna icoana sfanta peste care praful uitarii nu se va asterne niciodata!
Ne va fi dor de tine, stii? Stii, cum sa nu stii? De asta nici n-ai vrut sa pleci atunci, demult si te-ai luptat cu boala pentru viata ta ca sa fii alaturi de noi, copiii tai! Ai tras de tine cat ai putut de mult ca sa fii aici. Daca nu eram noi te-ai fi dus bucuroasa demult! La iubitul tau care te-a asteptat atat!
Acum sunteti impreuna si noi fara voi, iubitii mei bunici. Ne-ati pustiit casa copilariei, sufletele, vietile... Ne-a ramas dragostea voastra si amintirile.
Sarut mana, bunica. Sarut mana bunicule. V-am adorat si va vom iubi vesnic, oriunde ati fi!
Astazi de dimineata, devreme, am pierdut pe cineva... Fizic. Asteptam dar nu stiam clipa cand El va decide ca a stat destul printre noi... Asteptam dar nu stiam ca momentul cand va fi sa plece definitiv va durea asa... Pentru ca doare. Si nu vreau sa-mi imaginez macar cum va fi cand voi trece si eu prin ce trece mama acum.
Aveam trei luni cand a inceput viata noastra in doi.. sau in doua. Acum cand stiu ce inseamna copil stiu mai bine ce-a insemnat pentru ea sa i se puna i brate o mogaldeata de trei luni si sa i se zica "creste-o, ca eu trebuie sa merg la serviciu". Si nu avea pampers, nu avea lapte praf, nici apa calda sau chiar rece curenta, creme de corp pentru bebelusi si nici...multe alte comoditati. Dar avea ceva ce ii priposea: o dragoste imensa pentru mogaldeata aia, prima din sirul ce avea sa vina de nepoti, stranepoti.
Si timpul a trecut, si eu si ceilalti care au venit dupa mine i-ai crescut, sanatosi si plini de viata. Si timpul a mai trecut un pic si tu... ai imbatranit, desi nu iti tradai anii niciodata. Si hainele grele ale batranetii te-au impovarat usor, usor.
Dar dorinţa de a trai pentru copiii tai a fost mai mare decat greutatea batranetii. Pana cand Cel de Sus a zis: destul! Copiii sunt mari, nepotii la fel. Exemplul pe care a trebuit sa-l dai despre cum trebuie traita viata l-ai dat. Ai facut pentru ei tot ce se putea omeneste, iar ei stiu asta. Acum e randul tau... Acum trebuie sa mergi tu mai departe... Departe de ei dar atat de aproape cat te vor ţine! Ai trait alaturi de ei atata timp. Acum e timpul sa-i veghezi din alte sfere. E timpul sa mearga singuri pe acest drum... plin de straini si intuneric in care tu le-ai fost lumina... E timpul sa-si aprinda facliile, candelele, propriile lor lumini! Daca au invatat de la tine cum.
Despartirile sunt grele cand cel de care te desparti e in viata. Stii ca sunt sanse cat de mici ca la un moment dat sa-l mai intalnesti. Dar cand te desparti definitiv de cineva prin moarte? Cand nu il mai vezi pentru ca viata isi urmeaza necrutator dar atat de normal cursul? Cand stii ca acolo nu te va mai astepta acel cineva niciodata cu nerabdare sa te imbratiseze, sa te pupe, sa se bucure de tine? Cum asa? Cat de grea e despartirea asta? Cand, de fapt, te desparti de o bucata din sufletul tau pe care o ia cand pleaca in Calatorie cea Mare!
Nu te voi mai vedea niciodata! Nimic nu mi te poate aduce inapoi! Si nimeni! Imi raman amintiri calde pentru ca asta mi-ai dat. Aminitirea calda a copilariei unde vei fi intotdeauna icoana sfanta peste care praful uitarii nu se va asterne niciodata!
Ne va fi dor de tine, stii? Stii, cum sa nu stii? De asta nici n-ai vrut sa pleci atunci, demult si te-ai luptat cu boala pentru viata ta ca sa fii alaturi de noi, copiii tai! Ai tras de tine cat ai putut de mult ca sa fii aici. Daca nu eram noi te-ai fi dus bucuroasa demult! La iubitul tau care te-a asteptat atat!
Acum sunteti impreuna si noi fara voi, iubitii mei bunici. Ne-ati pustiit casa copilariei, sufletele, vietile... Ne-a ramas dragostea voastra si amintirile.
Sarut mana, bunica. Sarut mana bunicule. V-am adorat si va vom iubi vesnic, oriunde ati fi!
sâmbătă, 22 mai 2010
O parere despre inselat
Am fost tentata prin a incepe ca e o moda. Mi-am dat seama ca de fapt e o boala care se raspandeste tot mai pregnant in vietile oamenilor... Desi nici de asta nu sunt convinsa... ca ar fi o boala...
Toata lumea in ziua de azi divorteaza! Si nu, nu spun ca e o moda. Dar divortul a devenit ceva...la indemana. E mai comod decat sa stai si sa incerci sa fei bine, sa asculti, sa mai taci poate, sa incerci sa intelegi, sa accepti ca gresesti, sa zici "imi pare rau"... Am vazut astazi emisiunea "Ne vedem la TVR". Extraordinar de interesanta tema acesteia: "Cum sa-ti tii barbatul acasa" - de ce nu face nimeni emisiune despre "cum sa-ti tii femeia acasa?" Poate pentru ca femeia e mai acasa decat sunt barbatii... Na, ca imi raspund singura la intrebari.
Pareri peste pareri, ale unor oameni cu experienta intrale casniciei, adica seriosi nu jucarie, cu cate 30->34 de ani de convietuire. Toate acele casnicii au supravietuit. Si mi s-a parut genul de situatie dupa razboi multi viteji se arata... Explic: ei au depasit toate hopurile, toate greutatile, toate situatiile de rahat si au ajuns aici. Nimeni nu a fost acolo cand poate au fost si ei aproape de divort... Sunt norocosii.
Cum sa-ti tii barbatul acasa? Cu mancare, cu specularea punctelor slabe, ba ca un corp frumos care iti serveste mancarea preferata e si mai eficace... Barbatii au strigat in cor ca femeile ar trebui sa mai taca... sau sa taca mai des. Dar daca i-ai propune vreo unuia sa se insoare cu o muta nu i-ar conveni!
Au avut si un caz supus parerii multimii: o femeie a fost inselata de barbatul iubit cu cea mai buna prietena a ei, dupa ce a nascut gemeni, el, chipurile simtindu-se dat la o parte, pe locul doi-trei. Dupa un an de placere cu "prietena", care l-a parasit pentru unul mai avut, se intoarce spasit la nevasta, sa-l ierte si sa se impace. Macar de dragul copiilor, ca de dragul lor el nu si-a putut tine scula in pantaloni. Majoritatea, cu care am fost de acord, i-a spus ei sa isi vada de treaba si de viata fara el si ca cei mici nu sunt motiv de impacare.
Si am stat si ma gandeam daca, Doamne fereste pana se nimereste, as fi eu in locul ei... Ce-as face? Nu e prima data sau singura in care m-am gandit la o situatie de genul. Teoretic am fost inselata la un moment dat in viata mea. Practic cica nu. Nu ca ar mai conta. Dar atunci cand a fost vorba ca a fost cu alta ceva s-a rupt iremediabil si pentru totdeauna. Nimic, niciodata n-a mai fost la fel. Increderea s-a dus pentru totdeauna si suspiciunea era mereu prezenta, nenorocindu-mi sufletul, viata, relatia. Desi am mers mai departe impreuna dupa despartiri dureroase si impacari furtunoase, acea relatie s-a rupt. Din multe alte motive dar s-a inteles ce am vrut sa zic.
Peste asta n-as putea trece. De asta m-am convins multumita ... sau datorita experientei anterioare. Cum zicea cineva, pot sa iert dar nu pot sa uit. Poate daca as plati cu aceeasi moneda, desi ... nu ma face mai buna decat el, iar eu vreau sa fiu mai buna.
Ideea de impacare de dragul copiilor iarasi mi se pare asa o prostie incat nu stiu de ce o invoca atat de multi! Tatal copiilor este cel care a inselat? Este cel care a tradat? NU! Cel care ma inseala nu este tatal copiilor mei, desi am copii cu el. El este increderea mea, este sprijinul meu, este prietenul meu, iubitul meu, amantul, caminul, dragostea, siguranta mea, sunt bratele in care ma simt bine si femeie, este singurul si cel mai sigur "Da" al meu. Este viata mea cu aminitri calde si frumoase. Tatal copiilor mei? Devine dupa ce este toate astea si mai multe. Copii ne vor spune cand vor creste "v-am cerut noi sa va impacati? v-am cerut noi sa va faceti viata un calvar si o data cu viata voastra pe a noastra? noi v-am fi preferat separati si fericiti decat impreuna si nenorociti!"
Cand inseli, nu inseli si gata, hai sa ne iertam si mergem mai departe, pana la urmatoare "inselare". Cand inseli, o faci constient ca tot ce ai poti pierde. O faci la adresa a tot ce inseamna omul de langa tine! Camin, casa, sotie, prietena, confidenta, refugiu... Barbatul se scoate cu scuza ca e din gena poligam. Femeia nu stiu cum si cu ce se scoate... Se descurca si ea, de asta sunt sigura...
...to be continued...
Toata lumea in ziua de azi divorteaza! Si nu, nu spun ca e o moda. Dar divortul a devenit ceva...la indemana. E mai comod decat sa stai si sa incerci sa fei bine, sa asculti, sa mai taci poate, sa incerci sa intelegi, sa accepti ca gresesti, sa zici "imi pare rau"... Am vazut astazi emisiunea "Ne vedem la TVR". Extraordinar de interesanta tema acesteia: "Cum sa-ti tii barbatul acasa" - de ce nu face nimeni emisiune despre "cum sa-ti tii femeia acasa?" Poate pentru ca femeia e mai acasa decat sunt barbatii... Na, ca imi raspund singura la intrebari.
Pareri peste pareri, ale unor oameni cu experienta intrale casniciei, adica seriosi nu jucarie, cu cate 30->34 de ani de convietuire. Toate acele casnicii au supravietuit. Si mi s-a parut genul de situatie dupa razboi multi viteji se arata... Explic: ei au depasit toate hopurile, toate greutatile, toate situatiile de rahat si au ajuns aici. Nimeni nu a fost acolo cand poate au fost si ei aproape de divort... Sunt norocosii.
Cum sa-ti tii barbatul acasa? Cu mancare, cu specularea punctelor slabe, ba ca un corp frumos care iti serveste mancarea preferata e si mai eficace... Barbatii au strigat in cor ca femeile ar trebui sa mai taca... sau sa taca mai des. Dar daca i-ai propune vreo unuia sa se insoare cu o muta nu i-ar conveni!
Au avut si un caz supus parerii multimii: o femeie a fost inselata de barbatul iubit cu cea mai buna prietena a ei, dupa ce a nascut gemeni, el, chipurile simtindu-se dat la o parte, pe locul doi-trei. Dupa un an de placere cu "prietena", care l-a parasit pentru unul mai avut, se intoarce spasit la nevasta, sa-l ierte si sa se impace. Macar de dragul copiilor, ca de dragul lor el nu si-a putut tine scula in pantaloni. Majoritatea, cu care am fost de acord, i-a spus ei sa isi vada de treaba si de viata fara el si ca cei mici nu sunt motiv de impacare.
Si am stat si ma gandeam daca, Doamne fereste pana se nimereste, as fi eu in locul ei... Ce-as face? Nu e prima data sau singura in care m-am gandit la o situatie de genul. Teoretic am fost inselata la un moment dat in viata mea. Practic cica nu. Nu ca ar mai conta. Dar atunci cand a fost vorba ca a fost cu alta ceva s-a rupt iremediabil si pentru totdeauna. Nimic, niciodata n-a mai fost la fel. Increderea s-a dus pentru totdeauna si suspiciunea era mereu prezenta, nenorocindu-mi sufletul, viata, relatia. Desi am mers mai departe impreuna dupa despartiri dureroase si impacari furtunoase, acea relatie s-a rupt. Din multe alte motive dar s-a inteles ce am vrut sa zic.
Peste asta n-as putea trece. De asta m-am convins multumita ... sau datorita experientei anterioare. Cum zicea cineva, pot sa iert dar nu pot sa uit. Poate daca as plati cu aceeasi moneda, desi ... nu ma face mai buna decat el, iar eu vreau sa fiu mai buna.
Ideea de impacare de dragul copiilor iarasi mi se pare asa o prostie incat nu stiu de ce o invoca atat de multi! Tatal copiilor este cel care a inselat? Este cel care a tradat? NU! Cel care ma inseala nu este tatal copiilor mei, desi am copii cu el. El este increderea mea, este sprijinul meu, este prietenul meu, iubitul meu, amantul, caminul, dragostea, siguranta mea, sunt bratele in care ma simt bine si femeie, este singurul si cel mai sigur "Da" al meu. Este viata mea cu aminitri calde si frumoase. Tatal copiilor mei? Devine dupa ce este toate astea si mai multe. Copii ne vor spune cand vor creste "v-am cerut noi sa va impacati? v-am cerut noi sa va faceti viata un calvar si o data cu viata voastra pe a noastra? noi v-am fi preferat separati si fericiti decat impreuna si nenorociti!"
Cand inseli, nu inseli si gata, hai sa ne iertam si mergem mai departe, pana la urmatoare "inselare". Cand inseli, o faci constient ca tot ce ai poti pierde. O faci la adresa a tot ce inseamna omul de langa tine! Camin, casa, sotie, prietena, confidenta, refugiu... Barbatul se scoate cu scuza ca e din gena poligam. Femeia nu stiu cum si cu ce se scoate... Se descurca si ea, de asta sunt sigura...
...to be continued...
miercuri, 19 mai 2010
Despre criza
Ok, despre criza asta nenorocita si ideile de combatere a dansei propuse de Guvern... reformulez: de incompetentul guvern Boc!
Deci: sa se taie 15% din pensii, 25% din salariile bugetarilor, 25% sau plafon de 600 ron pentru indemnizatiile de crestere a copilului, eliminarea de sporuri, facilitati si bonusuri. Toate taiate de la nenorocitul de la baza piramidei sociale. Adica de la cei care au muncit si suferit o viata ca sa ajunga sa sufere tot ei cel mai mult ca, de, e criza! Bugetarii care, oricum nu se scaldau in bani. Ba dimpotriva. Familiile care, poate pana la legea lui 85%, nu s-au gandit serios la un copil, iar acum cand au facut-o vine premierul Basescu si le spune: "tzeapa fraierilor, ati procreat, acu' va descurcati, da-va-n pana mea, ca eu va tai indemnizatiile. E criza!".
Taie de la cei care oricum nu aveau ca sa ce? Sa le fie lor bine. Sa isi poata hrani burtile lor imense si scarboase si gurile lor hulpave si vesnic nesatule!!! E ca si cum gandesc cu burta, nu cu creierul. Si mai mult decat gandesc, mint! Vaca este tinuta de coarne dar ei sustin frenetic si inversunat ca e, da, ati ghicit, ciuta!
Nu am auzit nici o masura de reducere a cheltuielilor uliilor care ne conduc. Sau daca sunt incercari, ele sunt doar la nivel declarativ. Teoretice.
De ce nu se plimba mariile lor cu Logan-uri? Cele mai dotate. Propun sa vanda toate masinile straine din parcul auto si sa cumpere de la Colibasi Logan-uri. 1.6 dci, 16 v, varianta E2, adica aia cu de toate. Ar fi o contributie la bunul mers al DACIEI si o economie substantiala. Ca un Logan nu face cat o limuzina Audi sau VW sau BMW. Si de ce este nevoie ca purtator de carnet de sofer ce esti, dle senator sau deputat, sa ai sofer? Care ne costa pe noi, contribuabilii, salariul lui!
De ce este atat de ieftina o masa in cantina Parlamentul? De ce nu este accesibil noua tuturor sa mancam acolo? Pai, la dracul, vorba celor de la Parazitii: aveti reduceri si cand mergeti la curve?
De ce sunteti atat de multi? Si la cat de multi sunteti voi, ne mai ghebositi bugetul si cu neamurile voastre! Pe care le angajati pe criterii de pura incompetenta in tot aparatul administrativ si nu numai!
De ce nu va uitati in curtile mai civilizatilor vostri colegi de UE? De ce nu luati exemplu de masuri anti-criza de la spanioli, britanici, italieni, bulgari, francezi, germani, irlandezi!!! Vreti sa vedeti ce fac ei? Pai:
- in Spania, guvernul a impus reduceri de 15 miliarde de euro, ce includ taierea a 5% din salariile functionarilor publici, dar ia in calcul si cresteri de impozite.
- in Marea Britanie, una dintre primele masuri ale noului guvern conservator a fost micsorarea salariilor ministrilor cu 5%. Bugetele unor departamente ar putea fi reduse cu pana la 25% si sunt asteptate cresteri de taxe, inclusiv marirea TVA-ului.
- in Italia, guvernul planuieste inghetarea salariilor timp de un an in sectorul public si reducerea bugetelor unor ministere.
- Bulgaria va inchide 20 din cele 100 de ambasade ale sale ca sa reduca din cheltuieli.
- Franta a anuntat inghetarea pe trei ani a cheltuielilor publice. O alta masura este sistarea iluminatului de noapte pe autostrazile din jurul Parisului.
- in Irlanda, au fost anuntate deja reduceri de salarii in sectorul public, de la 5% pentru un maturator, pana la 20% pentru premierul Brian Cowen. Au fost reduse si alocatiile pentru copii, cu procente intre 6,8 si 9,6%.
De ce nu iau exemplu de la ei? Ca sunt, clar, mult mai destepti si mai... orientati spre binele general al tarii si nu spre cel personal!
Cu acest guvern, cu acesti bravi conducatori Romania este in picaj liber! Nu ii intereseaza poporul! Nu ii intereseaza nimic in afara de propria buna-stare!
Nu stiu de ce a renuntat Mircea Badea ca la sfarsitul emisiunii "In gura presei" sa mai zica motto-ul "traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul!" Este atat de dureros de actual!
Nota: masurile anti-criza propuse in alte tari UE au fost luate dupa site-ul www.legislatiamuncii.ro Multumesc!
Deci: sa se taie 15% din pensii, 25% din salariile bugetarilor, 25% sau plafon de 600 ron pentru indemnizatiile de crestere a copilului, eliminarea de sporuri, facilitati si bonusuri. Toate taiate de la nenorocitul de la baza piramidei sociale. Adica de la cei care au muncit si suferit o viata ca sa ajunga sa sufere tot ei cel mai mult ca, de, e criza! Bugetarii care, oricum nu se scaldau in bani. Ba dimpotriva. Familiile care, poate pana la legea lui 85%, nu s-au gandit serios la un copil, iar acum cand au facut-o vine premierul Basescu si le spune: "tzeapa fraierilor, ati procreat, acu' va descurcati, da-va-n pana mea, ca eu va tai indemnizatiile. E criza!".
Taie de la cei care oricum nu aveau ca sa ce? Sa le fie lor bine. Sa isi poata hrani burtile lor imense si scarboase si gurile lor hulpave si vesnic nesatule!!! E ca si cum gandesc cu burta, nu cu creierul. Si mai mult decat gandesc, mint! Vaca este tinuta de coarne dar ei sustin frenetic si inversunat ca e, da, ati ghicit, ciuta!
Nu am auzit nici o masura de reducere a cheltuielilor uliilor care ne conduc. Sau daca sunt incercari, ele sunt doar la nivel declarativ. Teoretice.
De ce nu se plimba mariile lor cu Logan-uri? Cele mai dotate. Propun sa vanda toate masinile straine din parcul auto si sa cumpere de la Colibasi Logan-uri. 1.6 dci, 16 v, varianta E2, adica aia cu de toate. Ar fi o contributie la bunul mers al DACIEI si o economie substantiala. Ca un Logan nu face cat o limuzina Audi sau VW sau BMW. Si de ce este nevoie ca purtator de carnet de sofer ce esti, dle senator sau deputat, sa ai sofer? Care ne costa pe noi, contribuabilii, salariul lui!
De ce este atat de ieftina o masa in cantina Parlamentul? De ce nu este accesibil noua tuturor sa mancam acolo? Pai, la dracul, vorba celor de la Parazitii: aveti reduceri si cand mergeti la curve?
De ce sunteti atat de multi? Si la cat de multi sunteti voi, ne mai ghebositi bugetul si cu neamurile voastre! Pe care le angajati pe criterii de pura incompetenta in tot aparatul administrativ si nu numai!
De ce nu va uitati in curtile mai civilizatilor vostri colegi de UE? De ce nu luati exemplu de masuri anti-criza de la spanioli, britanici, italieni, bulgari, francezi, germani, irlandezi!!! Vreti sa vedeti ce fac ei? Pai:
- in Spania, guvernul a impus reduceri de 15 miliarde de euro, ce includ taierea a 5% din salariile functionarilor publici, dar ia in calcul si cresteri de impozite.
- in Marea Britanie, una dintre primele masuri ale noului guvern conservator a fost micsorarea salariilor ministrilor cu 5%. Bugetele unor departamente ar putea fi reduse cu pana la 25% si sunt asteptate cresteri de taxe, inclusiv marirea TVA-ului.
- in Italia, guvernul planuieste inghetarea salariilor timp de un an in sectorul public si reducerea bugetelor unor ministere.
- Bulgaria va inchide 20 din cele 100 de ambasade ale sale ca sa reduca din cheltuieli.
- Franta a anuntat inghetarea pe trei ani a cheltuielilor publice. O alta masura este sistarea iluminatului de noapte pe autostrazile din jurul Parisului.
- in Irlanda, au fost anuntate deja reduceri de salarii in sectorul public, de la 5% pentru un maturator, pana la 20% pentru premierul Brian Cowen. Au fost reduse si alocatiile pentru copii, cu procente intre 6,8 si 9,6%.
De ce nu iau exemplu de la ei? Ca sunt, clar, mult mai destepti si mai... orientati spre binele general al tarii si nu spre cel personal!
Cu acest guvern, cu acesti bravi conducatori Romania este in picaj liber! Nu ii intereseaza poporul! Nu ii intereseaza nimic in afara de propria buna-stare!
Nu stiu de ce a renuntat Mircea Badea ca la sfarsitul emisiunii "In gura presei" sa mai zica motto-ul "traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul!" Este atat de dureros de actual!
Nota: masurile anti-criza propuse in alte tari UE au fost luate dupa site-ul www.legislatiamuncii.ro Multumesc!
joi, 22 aprilie 2010
Barbatii sunt niste copii!
Barbatii sunt niste copii! Toata viata. Copii care se dau mari cu jucarii, dupa cum stim, de diverse marimi, in functie de varsta, ocupatie, hobby-uri etc.
Exista vorba aia ca o femeie trebuie sa fie doamna pe strada - la bratul lui, evident; daca nu are un brat de care sa se atarne, poate fi ce vrea ea sa fie; gospodina acasa - e musai, mai ales daca mama lui este...sau era; si curva in pat. Cam asa arata femeia visurilor oricarui barbat. Nici unul nu spune ca dupa ce a facut pe curva vrea ca femeia sa se transforme in "mami". Sa il ia in brate, ca atat de mult ii placeee! Sa se cuibareasca in bratele ei mici, in timp ce bratele lui mari, in care ea sigur ar vrea sa fie cea cuibarita, imbratiseaza o perna!
Cati dintre ei isi mai aduc aminte ca sa faca cu sosetele murdare sau cu farfuria din care si-au luat cina atunci cand isi gasesc ... "jumatatea"?
Cati dintre ei isi doresc alaturi o femeie puternica? Cu care sa faca lucrurile ca de la egal la egal?
Cati dintre barbati sunt (cu adevarat) mandri ca "femeia lor" castiga mai mult ca ei?
Cati nu considera treburile gospodaresti o responsabilitate obligatorie si exclusiv feminina? Stiu (aproape) sigur ca la nivel declarativ (CEL PUTIN!!!) toti sunt de acord ca o relatie trebuie sa fie un parteneriat cu drepturi si responsabilitati EGALE, ca femeia trebuie ajutata in "job-ul"ei de gospodina. Dar cand vine vorba de aplicarea acestui principiu... sunt toti unanim de acord ca "femeia o face mai bine"! Asa ca, sa faca!
Barbatul si femeia au drepturi egale! Nu si responsabilitati! La capitolul asta femeia clar are mult mai multe decat barbatul! Pentru ca ea poate! Pentru ca ea stie! Pentru ca daca n-ar fi ea, barbatul ar trebui sa se maturizeze. Si nu intotdeauna imposibilul devine posibil. Asta e doar o replica buna de reclama!
Exista vorba aia ca o femeie trebuie sa fie doamna pe strada - la bratul lui, evident; daca nu are un brat de care sa se atarne, poate fi ce vrea ea sa fie; gospodina acasa - e musai, mai ales daca mama lui este...sau era; si curva in pat. Cam asa arata femeia visurilor oricarui barbat. Nici unul nu spune ca dupa ce a facut pe curva vrea ca femeia sa se transforme in "mami". Sa il ia in brate, ca atat de mult ii placeee! Sa se cuibareasca in bratele ei mici, in timp ce bratele lui mari, in care ea sigur ar vrea sa fie cea cuibarita, imbratiseaza o perna!
Cati dintre ei isi mai aduc aminte ca sa faca cu sosetele murdare sau cu farfuria din care si-au luat cina atunci cand isi gasesc ... "jumatatea"?
Cati dintre ei isi doresc alaturi o femeie puternica? Cu care sa faca lucrurile ca de la egal la egal?
Cati dintre barbati sunt (cu adevarat) mandri ca "femeia lor" castiga mai mult ca ei?
Cati nu considera treburile gospodaresti o responsabilitate obligatorie si exclusiv feminina? Stiu (aproape) sigur ca la nivel declarativ (CEL PUTIN!!!) toti sunt de acord ca o relatie trebuie sa fie un parteneriat cu drepturi si responsabilitati EGALE, ca femeia trebuie ajutata in "job-ul"ei de gospodina. Dar cand vine vorba de aplicarea acestui principiu... sunt toti unanim de acord ca "femeia o face mai bine"! Asa ca, sa faca!
Barbatul si femeia au drepturi egale! Nu si responsabilitati! La capitolul asta femeia clar are mult mai multe decat barbatul! Pentru ca ea poate! Pentru ca ea stie! Pentru ca daca n-ar fi ea, barbatul ar trebui sa se maturizeze. Si nu intotdeauna imposibilul devine posibil. Asta e doar o replica buna de reclama!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
