I used to...

I used to be alive.

I used to have dreams. 

I used to want things,

I think I used to thrive. 

I used to laugh a lot,

I used to have more joy.

I used to have more faith.

I used to know to enjoy.

It seems far away,

In times so long ago...

In times...I can't go back,

In times that I can't stay. 

I bring my mind in the present,

It needs to be where I am

because I'm still alive and dreaming.

Gândul zilei

Întrebare : Astăzi scriem sau citim?

Răspuns: citim. Apoi răzgândilă: dar de ce nu să şi scriem?

Pornirea e de la ideea: Viaţa este grea. Ideea asta nu mai face parte dintre ideile mele. Dar face parte din ideile majorității. Şi mă gândeam…

…dacă ar fi să personific Viaţa și să o descriu, Eu personal cred cu tărie că, în general, caracteristicile ar fi pozitive.

Viaţa este optimistă. Asta în primul rând. Doza aceea necesară zâmbetului să stea pe buze. Pe buzele Ei, pe buzele celor care o întâlnesc. Păi nu? Păi da.

Viaţa este entuziastă.

Viaţa este blândă. Cu Ea, în primul rând, înainte de a fi cu ceilalți. Cum să dai celorlalți ceva ce tu nu ai?

Viaţa este SIMPLĂ. Mai mult decât orice, simplă. Ea nefiind un personaj în sine în realitate, oamenii o complică. Apoi se plâng. Dar Viaţa este simplă. Simplicitatea vine din a ști CINE ești și CE vrei. Dacă răspunsurile la aceste întrebări sunt clare, Viaţa este simplă. Şi clară.

Viaţa este tot timpul puternică. De neoprit. Ca un Porsche fără frâne ;) Cunoscătorii știu de ce și de unde ;) Există o singură (altă) “persoană” care o “oprește” din manifestarea ei ... fizică. Dar care acționează complementar, nici măcar împotriva Ei. Ai ghicit? Pentru că Viaţa există pentru că există Moartea. Nu pot una fără cealaltă. Yin&Yang. Şi ele două nu fac excepție.

Viaţa este Lumină și Întuneric în același timp. Credeai ca Viaţa e doar Lumină? Gândește-te. Vei înțelege.

Viata este Curaj și Frică deopotrivă. Ori începutul acestei scrieri te-a făcut să crezi că e doar Curaj? Ce este Curajul fără Frica? Un boxer se mai numește boxer fără ringul în care să arate că este boxer? Nici nu contează cât este de bun.

Viaţa este Bucurie și Tristețe, Zâmbete și Lacrimi. Pana când înțelegem ca… Viata este Iubire. Şi când descoperi asta, “Viaţa este grea” nu va mai face parte nici dintre ideile tale. 

Jurnal de Călătorie - 2

Pfuuuuuuuuuuuuuuuuuuu...It’s the only way that comes in mind to start this. At least the migraine is gone. Beautiful day.

Feeling: a lot of cleaning to do… And I never liked that. My dream is to have a maid who cleans everything. I like keeping it clean. But when it gets really dirty… But I guess that eventually I am stuck with…me. It’s a feeling like when you come back Home and it’s messy all around (but strangely, like it is still you who was there doing all that mess by not being present, at Home). You don’t know where to start. Even the thought of starting tires you and makes you not start. But it is that damn…conscious or I don’t know what is that doesn’t allows you to vegetate, to stay in a state of ‘ignorance’? And you start… And the more you do, more you discover not only that there is cleaning to do but also fixing! Shitty thing. It just makes you wanna leave the house and build a new one. But then again, it’s not a considered possibility. Moreover it, you know, you are aware that it is the same You who will do the same things and be the same as the one who leaves now. And you start cleaning. And fixing. And it tires you, drains you sometimes completely but it makes you fill good. DOING always makes you feel good even if DOING is not your strongest thing.

            End on the day thought: less sometimes is more.

End of the day song: Waiting allnight – Rudimental ft. Ella Eyre

About not being home, inside, aware, responsible, speed. Taking all for granted because you’re the king of the world, unbeatable and great, young forever, immortal.

And what happens when you take things for granted? When you don’t think beyond the pleasure of the moment? Life gives you a little kick. Slows you down. Puts you down, forces you to rest, to take it cool. Sometimes really bad. If you’re under lucky star you see it before and you slow down by yourself. If you’re under a lucky star.

And then…it comes about waking up. Loosing. Suffering. Crying heart out. Cursing maybe? It’s always something or someone else to blame but you.

About hope. Awakening. And then, little by little, determination. Work. Work. Work. DOING. Searching for solutions. Trying. Falling. Failing. Getting up. Again and again. Until the right solution comes along.

And theeeen… It’s about people. You met or you knew before. Who know you and supported you and helped you get up, sited down next to you helping you.

In the end it’s about succeeding. It’s about victory. It’s about happiness. It’s about joy of living. Loving the living. But aware. And strong.

It’s all about love. In the end…it’s all about love.

Ei, Mamei

Există o „ziua aceia” în care ne aducem aminte mai pregnant de Ea. E ca un Sfântul Valentin...dar altfel. Despre altfel de dragoste. Una care nu se termină niciodată. Căreia îi vedem începutul la naștere și simțim că nu are nici un capăt, nicăieri, niciodată. Este infinită.
Dar nu e Ea acolo în fiecare zi? Oricare altă zi nu e la fel de bună să o sărbătorim pe acea Ea?

Vorbim frumos despre ele. Pentru că așa sunt ele, frumoase. De ce oare? Pentru că asa sunt ele sau pentru ce sunt ele pentru noi? Sau pentru că noi, prin ochii lor, ne vedem frumoși? Poate nu vom afla niciodată adevărul dar este un adevăr pe care nu îl căutăm de cauză. Ne bucurăm doar de efect. Efectul asupra noastră, copiii.

Fă un exercițiu de mulțumire. Scrie mulțumesc pentru... și fă o listă de mulțumesc-uri. Și primul este... "Mulțumesc pentru mama." Ca pentru un cadou. Cel mai frumos cadou și mai prețios pe care mi l-am făcut înainte de Viață. Primul cel mai prețios. Cel mai important. Când am nevoie de liniște, închid ochii și îmi imaginez chipul tău când intru pe ușa, acasă. Unde ești tu e cel mai acasă din toată lumea.
Ești putere și bucurie.
Ești frumusețe și inspirație.
Ești blândețe și bunătate.
Ești altruistul de serviciu cu program non-stop.
Ești exemplul lui a da fără să aștepți să primești în schimb.
Ești orice să fie numai să fie făcut de tine.
Ești tăcerea neapăsătoare și dorul care nu doare.
Ești sărutul tămăduitor pe rana de la căzătură.
Ești curajul în manifestarea lui pentru că știi că la tine mă uit înainte să pun următorul pas în față.
Ești mâna care m-a ținut cel mai mult în mâna ei și brațele către care alegeam să alerg dintre atâtea alte brațe. Și care mă odihneau fără să spună „mă dor, mergi pe jos”.
Ești siguranța pe care o căutam când nu știam încotro.
Ești căminul unde vin să mă odihnesc din tumultul vieții de copil crescut mare, cu responsabilități, doar pentru a pleca din nou în el dar mai puternică.
Ești izvorul de iubire unde știu că voi găsi întotdeauna, pentru totdeauna, ce-mi este necesar, exact atunci când îmi este necesar.

Ești Mama.

Jurnal de călătorie - 1

Scene, capitole, etape... Succesiuni, incursiuni, călătorii.

Pentru orice călătorie îți faci bagaje. De toate felurile.

În unele pleci cu valize pline de haine. În altele îți iei bocceluța cu oleacă de apă și niște speranțe, îți faci cruce cu limba-n ceru’ gurii și cu Dumnezeu înainte.

Pe drum te întâlnești cu tot felul de oameni, situații... Fiecare îți dă ceva, te îmbogățește cu ceva. A, și sfaturi, te întâlnești mai ales cu sfaturi. Unele îți sună, altele nu-ți spun nimic... Și îndemnuri. Astea îmi plac.

„În română, cum obișnuiai să scrii”... Na poftim unu’ bun, un îndemn adică... Și cum sună asta: „cum OBIȘNUIAI să scrii”. OBIȘNUIAM. Trecut. Acum nu mai obișnuiesc să scriu. Și dacă resuscitez această...plăcere? Unde a fost o dată foc...

Etape de viață. Perioade când obișnuim una. Apoi nu o mai obișnuim pe aia și obișnuim pe ailaltă... Alegem. Sau cel puțin asta credem că facem. Și a nu face nicio alegere este tot o alegere până la urmă, nu? Și e tot bine și așa.

Ce-am făcut cât timp nu am obișnuit să scriu? Păi am obișnuit să citesc... Să ascult. Să caut. Să caut să înțeleg. Să înțeleg. Să observ. Să descopăr. Pe mine, pe alții, pe ceilalți. Să privesc. Să mă minunez. Într-o lume în care nimic nu mai stârnește mirarea eu am găsit să mă minunez. De tot. Pentru că totul și în toate este minune. M-am ocupat cu viața din care obișnuința de a scrie a fost absenta dar nu uitată... Nu de tot. Nu poți uita atât de mult de tine. Poți să vrei să uiți și să ai impresia ca îți și iese... Dar reușești doar să te minți un pic. Așa și eu. Dar e ȘI ASTA o alegere. Atât.

Așa că acum, ca temă e drept, aleg să scriu. Din nou. Despre Astăzi. Fără dată. Ieri a fost un Astăzi minunat. Plin. Ca și Astăzi. Ca și Acum.

Zâmbesc.

Fericire. Din aia din lucruri mici. Atât de mici încât riscă să treacă neobservate. Și asta din cauza lucrurilor mari pe care le căutăm la orizont.

Fericirea din Orice. Din norii ultimelor zile. Sunt atât de pufoși, albi...atunci când nu ascund tunete și fulgere și lumina și luna.

Fericirea din oameni. Frumoși toți.

Din vise.

- Da domnișoară, cu ce să fie buchetul?

Doamnă sau domnișoară? Atitudine. Și o să știi cu care din ele vorbești.

- Păi să puneți, vă rog, așa:

Optimism.

Energie.

Încredere.

Determinare.

Pasiune. Emoție dar, vă rog, din aia bună.

Calm. Pace. Niște ZEN dacă aveți chiar dacă e mai scump un pic, plătesc.

Și nu uitați, vă rog, Curiozitate. Din aia de copil să fie, e cea mai bună.

Fier.

Catifea.

Înveliți-le, vă rog, în Sete.

- De orice? De Viață, de Frumos? Avem de toate felurile și pentru toate gusturile.

- Da, da vă rog, pentru Orice, să fie cuprinzător. Mulțumesc.

- Iată-l. Poftiți. Mergeți undeva, îl dăruiți? Cu ce ocazie?

- Cu ocazia niciunei ocazii. Ocazia lui Acum. Dacă nu Acum atunci când? Și da, plec...într-o călătorie... De fapt, nu plec undeva anume... Doar...continui...să merg... Și e pentru mine buchetul.

- Frumos. Drum bun...în continuare.

- Mulțumesc.

 Stări la buchet. Și pe ce câmp frumos sunt toate! Și ce grădinar de treabă! Câteodată neîndemânatic. Uituc. Repezit. Emoționat... Atent. Cunoaște florile. Pare că nu chiar pe toate dar învață. Recunoaște buruienile. Îngrijește grădina frumos. Cam încet dar ritmul lui e al lui. Și e bine așa. 

Iubire. Aia trează. Frumoasă. Liberă. Aia care dând, primește, se înmulțește. Iubirea-izvor.

Alo da. Ce spui? E târziu? Nu nu, stai pe pace. Este bine. Abia începe. Ce zici? Continuă? Da da, așa e. Ai dreptate, continuă. Ne vedem acolo, cum am stabilit, da? Pa. 

A da si a vrea. A vrea sa primesti.

Citeam pe blogul lui Radu F. Constantinescu ca "nici femeia, nici barbatul nu sunt in primul rand datori fata de fericirea celuilalt." Si m-a palit o inspiratie. Slava Domnului.

Nu este ceva cu care sa fiu mai in si de acord. Ei sunt in primul rand responsabili de fericirea proprie, a lor, a fiecaruia. De gradul lor de respect de sine (care ar trebui sa fie mereu in crestere, ca din ãsta nu strica NICIODATA sa ai). Nu poti cere celuilalt sa simta pentru tine si sa-ti dea ceva ce tu insuti nu ai pentru tine.

Fiecare Om este un Univers in sine. Nu poti afirma: "centrul Universului (meu) esti tu"! De la mine ai un "marsh mah ca mananci ceva ce-ti face gura sa miroasa urat!" Centrul Universului este mereu inauntrul lui, nu in afara.

Este logic sa fie nefericite ambele categorii de oameni: cei care dau totul si cei care nu dau nimic dar vor totul. Viata este despre echilibru, despre complementaritate, despre "nu-mi fa mie ce nu ti-ar placea sa-ti fac tie!". Dar daca totusi iti place sa faci nimic n-ai vrea sa faci in alta parte? Si iarba are dreptul sa creasca si sub tine nu are lumina...Stii, chestia aia de este esentiala la fotosinteza!?

E de bun simt ca atunci cand primesti, sa zici cel putin multumesc daca nu chiar sa dai si un pupic. Si faptul ca nu ai avut 7 ani de acasa intr-o Acasa care sa te fi invatat sau unde sa fi vazut, nu este nici o scuza sa fii badaran(ca). Exista notiunea de autoeducare, valabila pentru toate aspectele vietii. Geniile lumii nu au frecventat clasele primare la scoli de renume.

E frumoasa teoria care zice ca trebuie sa dai fara astepti sa primesti in schimb. Asta inseamna ca trebuie sa fii izvor nesecat de...orice si de tot ce trebuie, oricand, pentru orice. Obositor sau ce? Si sa nu astepti reciprocitate ca e pacat sa iti doresti asta. Altruistu' lu' peste prajit! Afla teoria ca Omului îi e dat sa greseasca, da? Si daca a vrea sa primesti este un pacat...well. Traim intr-o lume majoritar pacatoasa. Si ne simtim bine asa.

Doar Moartea ia si nu ii cere nimeni socoteala. Nici multumesc nu zice si zi mersi ca nu iti da un pupic. Si tot nu se mai supara nimeni pe ea, atat ar mai lipsi, sa ii facem Mortii educatie! Dar e Doar una. Vine Doar o data. In rest, avem tot Doar o Viata. De ce se o dam gratis aiurea, tuturor si cu riscul sa nu fie nici macar apreciat gestul?

Copii, ce este frica?

Astazi avem extemporal la…Ati ghiciiiiiit : Viataaaa!

Scrieti dupa dictare intrebarile si apoi aveti … cat timp vreti la dispozitie sa raspundeti. Fara graba, aveti grija la gramatica. Take your time, o data raspunsurile avute, Viata vi se va parea…altfel. Iar voi va veti simt mai … Libeeeeri. Exact!

Copii, ce este frica?

Cine a inventat notiunea ?

Exista mai multe tipuri de frici ? Daca da, cate ?

Frica foloseste la ceva? Daca da, la ce?

De cine/ce iti este cel mai frica ? Si de ce ?

Ce-ai facut ultima data cand ti-a fost frica ? Care a fost rezultatul ulterior ?

Raspunsuri Gigica :

Frica este un sentiment uman care se dezvolta ulterior cresterii si (eventualei) maturizari, datorita faptului si pentru ca oamenii mari constientizeaza mai abrupt (decat copiii) ce se poate intampla rau si atunci li se face frica. Si nu mai fac. Uneori nu mai fac nimic... 

Frica a fost inventata deeeee … mama si tata. Invocandu-l din cea mai frageda pruncie pana cat de tarziu posibil pe…. Ati ghicit: Bau-Bau! Daca nu mananci tot vine. Daca nu esti cuminte vine. Bau-Bau totul vede si actioneaza pentru a pedepsi. Deci NU GRESI ! – Si astfel avem incoltita ca o floricica de primavara FRICA DE A DA GRES ! Helloooooo, nu ati auzit ca a zis unu’ “a gresi e omeneste” gen? K, back to the test.

Exista frica de buna calitate si frica de foarte foarte proasta calitate. Nu exista categorie de mijloc. Adica frica « asa si asa ».

Frica de buna calitate : fuck, daca ma apuc de droguri, sansele sa mor prea, prea, mult prea devreme sunt maxime. Deci mi-e frica, deci nu ma apuc. Mai bine joc sotron.

Frica de foarte foarte proasta calitate : fuck, daca nu fumez si eu, or sa creada ca-s pampalau. Deci nu vreau sa creada asta, deci ma apuc de fumat.

In functie de categoría din care face parte, poate sa foloseasca sau poate sa dauneze grav sanatatii. Cheia e la tine ;)

Sunt Gigica Margica si nu mi-e frica de nimica.

Ultima frica s-a manifestat intr-o grota. Am deschis larg ochii si urechile, am inteles ca nu are de ce sa-mi fie si…atat. Cand am iesit la suprafata, am apreciat caldura soarelui mai mult. Si lumina. 

-----------------------------------------------------//------------------------------------------------------------

Frica este ca o frana. Dubla. Una din comenzi e la picior, cealalta in dreptul mainii. Mai este un post de comanda pentru aceasta frana: la gura. Capacitatea de franare a fiecaruia este data si de conditiile meteorologice din Viata. Si daca nu stapanesti arta de a frana… te trezesti derapand. Orice poate continua de aici, in orice fel, mai fericit sau mai putin fericit.

De frica, de cele mai multe ori pierdem.

Frica de necunoscut cand este atat de cald confortul (fals) pe care ni l-am construit.

Frica de respingere cand iti place femeia dar te temi ca-ti da cu usa in nas, fara sa gandesti doua secunde ca orice se afla dincolo de o usa deschisa la primul ciocanit devine neinteresant.

Frica de orice nu e decat bolovanul care te tine pe fundul mâlului in care te zbati. 

Update status: "What's on your mind?"

Facebook iti "permite" sa iti "Update status" si te intreaba "What's on your mind?"

Multe, multe ganduri are on my mind... Nu fac galagie, doar parada, ca fotomodelele pe un catwalk. Cu gratie. Unele chiar frumoase. Altele doar un pic mai uracioase dar sunt si ele ale mele si altele mama n-are, cum s-ar zice.

Mai este si cald. Foarte cald. Ma mir ca respir, ca aer nu-i.

Si stau cu ochii inchisi si le privesc pe ele, gandurile. Le vad pe toate, chiar si pe cele mai...batrane. S-au aranjat ele ca de sarbatoare - pentru ele fiecare zi e o sarbatoare,nu? dar tot se vad...ca nu-s de az'... Îs de ieri, alaltaieri de anul trecut, si unele de si mai demult. Mi-s dragi toate.

Am (un pic mai mult, doar un pic de) timp pentru Mine. Azi am citit. Am schimbat bateria la un ceas de mana la nenea de la Unirii - 20 de lei, la un ceas care costa 50 el tot. Îi mai schimb de doua ori bateria si... Am acultat o melodie care zice cica Dragoste n-are plural Si m-am gandit, adica unul dintre ganduri a fost: asa este, nu prea are. Cum nici Soare nu este mai multi...

Si cica unul din ganduri este sa dorm daca tot am timp de asta, nu? Ca le-a speriat pe celelalte si s-a facut si liniste daca nu mai este zgomotul pasilor lor... Se aud doar greierii de afara...si atat. Destul pentru mine.

What's on your mind?

Vita la cuptor...ca tot e viscol afara

E afara o vremeeeeeeeeeee! Si zic sa o petrec. Satisfacandu-mi pofte. Acum a fost pofta de ... vita. Vizualizez salata cu vita de la La Mama de pe Episcopiei 9. Culori, gust. Of! Urmatoarea pe lista, caci doar am gustat cand am vazut-o pentru prima data... Era acolo, frumos aranjata pe o farfurie alba... Culorile ei vii, verdele acela crud, puternic... Rosul de la salata aceea (care nu stiu cum se chiama...da' e una, usor amara - si acum a se vizualiza mental icon-ul acela de messenger de Yahoo care sta cu mainile sub barba si clipeste fitzos :D )... Of, bine arata si bun gust mai avea!! Si deci, sa ma desfasor zic. 

Intr-o cana de sticla, transparenta, sunt amestecate: ulei de masline (vreo....5 linguri), vin alb demi-sec Gewurtztraminer JIDVEI 2012 (cam o ceasca; Doamne, cat de bun este acest vin!!), cimbru sfaramat intre degete (dupa gust), rozmarin (dupa gust), sare si piper (tot dupa gust, sa nu pui pe langa ca da cu virgula ), busuioc (dupa gust). Se gusta. Se aranjeaza gustul, daca mai e nevoie, cu ce mai e chef. 

Intr-un vas termorezistent se aseaza comod carnea de vitel (speri in tot acest timp sa-ti fi servit macelaru' intradevar carne de vitel si nu un cosmetizat cauciuc de camion de armata!). Se toarna peste aceasta amestecul din cana de sticla, transparenta. Se mai pune apa, asa, cat sa stea ca o lenesa in cada, singura, in baia ei imensa si parfumata cu "potpuri", betisoare aromate si lumanari parfumate (faceti voi asemanarile, care cu ce condiment). Te uiti la tot intregul cu dragoste, îi zâmbesti si ii pui capacul la vas. Apoi, cu o miscare de balerina à la DeeDee (aia, sora lui Dexter din desenele animate! mai stii cum mergea ea pe varfuri si zicea: "What does this button doooooo?") aprinzi cuptoriul si bagi vasul acolo, la foc mic. Sa se gateasca incet si bine

Astepti. Intre timp, intri pe Facebook si postezi ce tocmai ai facut cu reteta.  Si pui si o poza cu starea intermediara a retetei din cuptor. 

Si te gandesti cum faci fasolea verde. Simplu. Pui apa la fiert, ca pentru paste. Cu juma' de lingurita de sare sau deloc, dupa gust. Cand fierbe, pui pastaile congelate. Le lasi 5 minute si le gusti. Consistenta este alegerea fiecaruia. Mie imi plac al dente si cu gust de leguma care este. Poti pune parmezan peste ele. Sau usturoi. Putin. Unt, bineinteles. Lasi gusturile sa gateasca petru tine. Daca n-ai gusturi... well, shit, ia reteta de pe net si urmeaza indicatiile cu strictete...ce sa zic... ?

Te uiti la carne si verifici cu furculition carnea. Cu 10 minute inainte sa o scoti din cuptor pentru servire o scoti, ii iei capacul si toci acolo doi catei de usturoi. Apoi o bagi la loc, in cuptor, dar fara capac. Si o lasi alea 10 minute. Si gata. 

Se insotesc aceste doua in farfurie. La mine in farfurie se vor insoti si cu branza maturata de oaie si vin Gewurtztraminer JIDVEI 2012 in pahar de cristal pentru ca fiecare zi este minunat de speciala!!!

Si cam atat. Dar destul, nu? 

Voi reveni cu farfuria completa... Afara ninge... La mine in gura ploua :D 

Despre prietenii de unica folosinta cu Radu F Constantinescu

Bineinteles ca nu exista asa ceva ca prieteniile pe viata. Este normal ca oamenii sa vina si sa plece din viata ta. Daca vin inseamna ca aveai nevoie - tu de ei sau ei de tine; daca pleaca inseamna ca rolul lor a fost atat cat a fost nevoie sa fie.

Prietenii, ca si noi fiecare, sunt corabii. Unele vin langa noi in portul in care ne aflam in acel moment al vietii, apoi pleaca. Apoi plecam noi poate de langa o alta corabie. Porturile sunt pentru asa ceva si porturile astea sunt incercarile vietii fiecaruia... Asa cum ne pleaca noua "prietenii", asa si noi, "prieteni" la randul nostru plecam de langa altii care ne considera prieteni.

Nu exista dragoste vesnica, prietenie vesnica, viata vesnica. Totul este trecator, schimbator. Oamenilor trebuie sa le atribuim rolul lor. Ca le vedem influenta, aportul sufletesc - si poate nu numai din acel moment, bine. Daca nu in acel moment, vine momentul cd vedem si atunci intelegem.

Si NICIODATA nu pleaca unul fara apara altul. Asa cum NICIODATA nu ti se inchide o usa fara sa ti se deschida o fereastra

Prieteni de unica folosinta? Da. Daca mananci dintr-o farfurie de plastic, cu tacamuri de plastic pe care le arunci dupa ce ai terminat nu inseamna ca nu te-ai saturat! Nu? Contraziceti-ma!

Am scris acest comentariu la o postare a lui Radu F Constantinescu despre prietenii de unica folosinta. Si mi s-a parut prea tare sa nu il pun pe blogu' meu.

Decizii

Cand iei decizii niciodata nu iti dai seama atunci daca este cea corecta , cea buna sau nu. Stai, te framanti, iti faci mii de griji, iti pui mii de intrebari, faci milioane de scenarii, te gandesti daca nu ar fi mai bine sa ... faci altfel decat vrei sa faci. Si decizi. E ca si cum te-ai arunca intr-un zbor cu parasuta. Tu nefiind parasutist profesionist. Cunosti parasuta, ii stii toate manerele, stii ca a functionat si in alte zboruri in care te-ai aruncat. Ai o minima siguranta. Dar e factorul necunoscut "x" care poate interveni si orice se poate intampla. Si vine momentul cand te arunci.

Stii ca decizia a fost buna la destul de mult timp dupa ce ai luat-o. Cand te uiti inapoi si vezi ca de atunci pana in prezent nu ai murit, nu te doare nimic, esti intreg, in forta. Ba mai mult esti viu si vivace, ai pofta de tine si de viata, razi si te simti bine...cu tine. Si atunci si motivele care te-au condus la decizii, oricat de negative sau dureroase, se vad intr-o alta lumina.

Stii ca ai luat decizia buna cand nu-ti mai pui intrebarea: "De ce eu? De ce mie, Doamne?" Ba dimpotriva, vezi ca sufletul Ii multumeste Astazi lui Dumnezeu pentru tot: pentru durerea prin care a trecut, pentru focul ce l-a mistuit, pentru greul daruit, pentru toate lacrimile fierbinti care pana la urma nu au facut decat sa il spele de tot ce era murdar. Pentru ca in urma tuturor acestor daruri de greu te vezi astazi mai bun. Te vezi astazi mai puternic. Esti astazi mai bun si mai puternic decat inainte. Vezi ca astazi, stiind ce inseamna sa iti fie rau cu tine, nu vrei sa mai ajungi acolo asa ca ai alta grija de tine si de tot ce te inconjoara, de ceea ce iti intra sau iti intersecteaza viata.

Stii ca ai luat decizia cea buna cand vezi ca Astazi te uiti inapoi si nu ai regrete: nici pentru decizia luata, nici pentru ce a anticipat-o si nici pentru ce a precedat-o.

Deciziile pana la urma, nu sunt bune sau rele decat relativate la subiecti. Decizia buna pentru tine este, de cele mai multe ori, rea pentru altcineva. Dar cum nu traiesti viata altuia, ci in viata ta, deciziile tale te privesc. Si va veni momentul cand le vei privi si tu pe ele, retrospectiv, cum isi priveste un parinte copiii. Si ca unui parinte, nici una nu iti va fi mai prejos decat alta daca stii si simti ca ai facut cum si ce-ai putut tu sa faci mai bine.

Lectie de cucerit (?) + inca ceva...

Un barbat nu trebuie sa fie frumos ca sa cucereasca (am vrut sa scriu "vrajeasca" da' suna da cartie') o femeie.
Un barbat trebuie sa fie sigur pe el. Femeile au asa un simt de a mirosi lipsa de personalitate sau o personalitate slaba! Si atunci tin-te sa vezi misto ce va face de tine!
Un barbat care se respecta va atrage intotdeauna femeia din aceeasi categorie si va sti sa te respecte.
Un barbat trebuie sa fie sarmant - si femeile cer de la barbati acelasi je ne sais quoi pe care barbatii il doresc la femei.
Un barbat trebuie sa stie sa te faca sa razi. Si sa fie gentil si tandru.
Un strop de auto-educatie nu va strica niciodata - sa ii zici direct ca vrei sa i-o pui este dovada de fie nesimtire, fie imaturitate... Si un imatur nu e rau, dar bun poate fi doar o data... Hai poate si a doua oara da' a treia e pas. Nu fi, totusi, atat de nesimtit.

Am vazut o directie generala la barbati (stiu bre ca si femeile fac la fel, da' lasa-ma sa dau in barbati ;) ) de a-si lucra pectoralii, dorsalii, abdominalii... Dantura, coafiura - Johny Bravo, tu esti? Masina it's a must dar it's not the best atu.
Pentru bun simt nu au gasit inca sala de antrenament sau am auzit ca ganterele sunt de neridicat. Lectiile de respect neinvatate acasa nu sunt la mare cautare in scoala particulara - respectul pentru femeie este asociat si astazi in unele minti masculine cu vreun tip de injosire, deci la cratita... Asta pentru ca, vorba aia, nu stii ce sa faci cu ea in pat... Da' asta e alta discutie...
N-ar incerca sa se uite mai bine la femeia de langa ei si sa vada ca si cu o floare, nu se face primavara, dar asa ii lumineaza chipul ca ai impresia ca infloreste o data cu floarea!
Nu le-ar trece la vreo unul prin cap sa le deschida portiera de la masina cand coboara sau sa ii dea mana sa "urca" in masina... da, da, e aplicabila si pentru cele de RATB!!
Atat de focusati sunt pe "a fute" ca pur si simplu mintea unora nu concepe ca o imbratisare face mai mult decat un orgasm. Daca nu e cu finalizare... ce rost are?
Cavalerismul moare o data cu generatia lu' tata, si aia deficitara in specimene din categoria...

Tarziu realizeaza ca, de fapt, era buna asa cicalitoare cum era... Daca realizeaza.
Tarziu realizeaza ca focusul tineretii l-a indepartat de focusul principal pe care trebuia sa il aiba pentru cursa lunga... Cand copiii pleaca de acasa si raman impreuna, doar ei doi cu ei insisi si unul cu celalalt... Si cand se trezesc, fie ei si golul, fie ei si focusul unuia pe celalalt...
Tarziu realizeaza ca mai placute erau sunetul vaselor pe care le spala si mirosul mancarii pe care o gatea decat linistea si "inodoritatea" (? am inventat un cuvant?) unei case prea goale...de ea...

Si tarziul asta este relativ daca ne gandim ca toate se intampla la timpul lor, deci tarziu nu mai are nici o consistenta...

Uitam repede cuvintele ce ni s-au spus. Mai ales pe cele frumoase cand cele urate sunt mai frecvente decat respiratia.
Uitam repede ce ni se face. Binele paleste cand rau este o stare de fapt.
Ce nu uitam, insa, este cum cineva ne-a facut sa ne simtim... Amprenta sentimentului ramane ca infierata inauntrul nostru... Nemurirea este legata de felul cum ne-am facut simtiti de catre ceilalti... Si poti dainui vesnic ca o amintire calda in sufletul cuiva...Sau il poti bantui ca un vifor... Si nu va face decat sa te indeparteze si mai mult din suflet, ca pe un vis urat.

Universul a mai adaugat o zi in viata ta - pe cea de astazi. Poate nu neaparat pentru ca ai tu nevoie de ea, ci pentru ca poate altcineva are nevoie de tine... - sursa

O declaratie sensibila de dragoste fara subiect...

Sensibilitatea cuvintelor intr-o portie de ochi inchisi si visare... Cine mai iubeste asa? Sau cine mai pastreaza intact parfumul iubirii peste ani? Peste ani de dificultati, peste ani de situatii, peste ani de decizii, peste ani de compromisuri necesare dar rar suficiente sau apreciate, peste ani de cuvinte spuse sau nespuse care ranesc in aceeasi masura si cu aceeasi profunzime... Cine stie secretul longevitatii iubirii? Cine stie secretul care pastreaza si pazeste flacara iubirii arzand in sufletul celor doi amorezati? Care o face pe ea sa fie, dupa ani de "impreuna", firul care il leaga pe el de miracolul din zori? 

O declaratie sensibila de dragoste fara subiect... 
O melodie superba, nemuritoare, care va canta oricui, oricand aceeasi dragoste sau aceeasi durere...


Conexiuni - Tu

Tu, esti in globul de cristal
Ce-mi arata drumul catre mal
Cand ma pierd in lumea ta, si-as vrea
Sa inving tristetea grea

Tu, nevazuta dar te simt
Te ignor dar nu pot sa ma mint
Esti in ceea ce respir, esti tu
Firul ce ma leaga de miracolul din zori
Cand din vis usor cobori, in tot ce ating in jurul meu
Chipul tau il vad mereu, in gand
Esti orice, oricum, oricand

Tu, asteptarea din amurg
Cand secundele incet se scurg
Cu atingeri moi de catifea
Alintate-n mana ta

Tu, esti ideea de intens
Cautarii mele-i dai un sens
Un motiv ca sa incerc mai mult

Tu esti vocea ce-o ascult
Esti chemarea de demult
Ce ma face sa nu-mi apartin, nu mai sunt eu
Nu mai e nimic al meu, estï tu
Nu pleca nu spune nu... 

Lucky with the Smile

Why do I look for your company, for your presence?... Because... I feel lonely. Alone. I know, it's selfish of me to do this but... I can't help it... I need you in moments like this. With you by my side everything seems bearable. When you are there I feel better, brighter, more beautiful... Definitely more beautiful. You have the gift to make me better, you put the friendly air that I am reproached not to have... You have this effect on everyone you...serve. I know you don't hate me for using you, on the contrary. 

I think God is the one I have to thank for your existence. Without you...life would be hard and especially ugly. So, thank you God for giving life to Smile once with the Human. Smile makes Human's life better and easier and more beautiful... What would I do or be without it? (I would probably be the bitch that I usually am :)) )

De retinut!

Vrem sau nu, consideram noi necesar sau nu, ne asteptam sau ne ia prin surprindere, Viata ne da pumni. Am citit undeva ca uneori este nevoie ca Viata sa ne dea niste palme ca sa fim treji atunci cand va incerca sa ne ia la pumni. Da, Viata da pumni. Sunt diverse arte care ne invata cum sa ne ferim de pumni (nu stiu daca de cei de la Viata) si daca putem, sa dam inapoi atat de tare incat nimic rau sa nu mai vina din acea directie.

Decalogul dupa ... om...

Legea 1. : - Nu dai, nu primesti!
Legea 2. : - Nu risipi ce-ti prisoseste!
Legea 3. : - Daca si atunci cand ai intors obrazul mai iei o palma, da-i un sut in coaie!
Legea 4. : - Nici o femeie nu este a cuiva anume, depinde de ea si de el cine al cui este.
In loc de Legea 5. : - iubirea este ca si curentul electric: unii oameni au potential mare, altii mic. Sunt oameni incapabili de iubire si atunci cand cei cu potential mare dau de ei, se creeaza un dezechilibru catastrofic, energia iubirii se intoarce impotriva lor.
Legea 6. : - NU vei avea niciodata prieteni daca nu esti sincer. (n.m. - nici chiar tu nu-ti esti prieten atunci cand nu-ti esti sincer!) Iar cei pe care ii vei pierde cand le vei spune adevarul, nu-ti sunt si nu  ti-au fost niciodata prieteni.
Corolar: rudele nu ti le alegi.Asta nu inseamna ca trebuie sa le suporti sau ca ai vreo obligatie fata de ele. Aici se bazeaza pe principiul ca neamurile sunt de doua feluri: neamuri proaste si neamurile nevestei, de unde si corolarul ;)
Legea 7. : - Nu minti si, in primul rand, nu te minti pe tine, singur.
Legea 8. : - Fericirea nu exista. Poti fi fericit o data, poti fi nefericit mereu dar nu poti fi fericit mereu: bucura-te de nimicuri. Caci, dracului, acestea ne umplu viata!!!! Deci ce fericiti am fi daca am intelege aceasta Lege 8.
Alt corolar: Iubirea ne face orbi si nedrepti, iar nedreptatea, din cauza orbirii, ne-o facem, de multe ori, chiar noua. Caci iubirea adevarata trebuie meritata, nu este pentru orice leguma. Faptul ca ne-am nascut NU ne da si dreptul de a merita iubire. Trebuie sa facem mult bine ca sa o intalnim, intr-un final.
Legea 9. : - Fiintele bune nu o sa-ti ceara niciodata ajutorul, sprijinul. Cauta-le si fii bun cu ele si vei fi fericit.
Legea 10. : - Cat timp avem doua maini, doua picioare, doua urechi, doi ochi si doua creiere (unu' mare si unu' mic), nu meritam NIMIC gratis de la nimeni dupa ce nu mai suntem copii. Trebuie sa dam ca sa primim.

Nu datoram nimanui nimic. Fiecare trebuie sa ne vedem de drumul propriu, sa il facem cat mai drept, sa facem cum credem mai bine pentru noi si sa ne comportam cat de bine putem in fata obstacolelor. Sa vedem lectiile si sa le invatam, sa nu le mai repetam. Sa fim buni.

Pace.

Despre femeie

Dintr-un contemporan in viata :)

"Femeia pe care o iubesti o futi cand vrea ea nu cand vrei tu!!!! Si daca te iubeste si nu vrea, inseamna ca te iubeste si nu vrea!"

Buna dimineata

Buna dimineata in aceasta minunata dimineata de noiembrie.
Micul dejun delicios si muzica buna merg bine impreuna si te fac sa crezi ca viata e frumoasa - ea chiar e dar din cauze multiple rar ne dam seama de asta.
Apoi intra in scena cafeaua. Simpla, neagra si un pic dulce cat sa nu fie amara cum e ea. Servita in minunata ceasca cu fluturasi... Afara se vad pe geamul semiaburit culorile toamnei intr-un copac ce se dezbraca timid, zilnic si asteapta cuminte - cu o cumintenie si o rabdare demna de exemplu de urmat pentru cum ar trebui sa infruntam si noi viata - sa vina iarna, cu fulgii ei, cu grautatea lor cand se aduna pe crengi, cu gerul care ii ingheata si il transforma intr-o sculptura aparent fara viata.
Toate pe un fond de o mie de ganduri... De intrebari... De indoieli... De temeri... De proiectii de viitor... De schite de planuri... De vise despre...

Canta Pink - Try. Aceasta melodie este geniala. Canta viata cum este si cum ar trebui sa fie. Cred ca e mai mult despre dragoste, despre cum se intampla cateodata si ce ar trebui sa faci cand se intampla asa cum nu vrei..."Where there is desire there is gonna be a flame. Where there is a flame someone's bound to get burned. But just because it burns doesn't mean you're gonna die, you've gotta get up and try."

Nu prea ma viziteaza inspiratia, deci voi incheia prin urarea de zi minunata sa avem...

Despre libertate

Libertatea nu este o stare de existenta, ci o stare de spirit.

Din aceasta cauza nu este completa niciodata.

Libertatea vine de la entropie, de la nivel atomic. Nimic in lumea asta nu este complet liber, exista legaturi, atractii si respingeri.

Nu exista libertate totala intr-o societate, exista doar lanturi mai lungi sau mai scurte.

Starea de explozie este libertatea totala, data in general de anarhie, care este apoii amortizata de frecarile intre libertatile fiecarui individ.

Cresterea in libertate a cuiva este pierderea de libertate a altuia.

In democratia perfecta (si deci inexistenta) echilibrul intre libertatile individuale asumate si exercitate este dat de raspunderile (obligatiile) asumate si exercitate.

Libertatea nu poate fi pazita doar de altii (politie, justitie, guvern etc.) pentru ca in cazul acesta nu mai suntem liberi, ci cedam libertatea noastra catre altii.

Noi trebuie sa fim primii responsabili de libertatea noastra.

In plus libertatea este o forma de respect, autorespect si respect al celorlalti. Din cauza asta Romania seamana cu o anarhie si Anglia, Franta sau Germania par atat de clare, pentru ca oamenii, de o maniera generala, il respecta pe necunoscutul de langa ei.

Din pacate libertatea, fiind o stare de spirit, se consolideaza cu educatie, acasa, la scoala si in societate, ceea ce, conform lui Maslow, vine dupa ce sunt asigurate nevoile primare.

Una dintre nevoile superioare este nevoia de recunoastere, si este, de fapt, trecerea intr-o baza superioara a instinctului de reproducere.

Din pacate, omul, ca entitate imperfecta, traieste in primul rand pentru a se reproduce, si nevoile sunt simple:

- de a-si gasi jumatatea cu care sa copuleze

- de a proteja puiul pana acesta capata suficienta autonomie ca sa plece si el in cautare

- de a asigura energia necesara cat mai lung timp pentru cele doua chestii de mai sus (mancare, locuinta calda si lipsita de pericole)

Cand accesul la toate acestea devine usor, fiinta umana pierde interesul pentru cele de mai sus si are comportamente aberante.

Starea naturala a omului este razboiul, care este un conflict intre mai multe libertati.

In lipsa lui, conflictul intre libertati apare in interiorul statului insusi, in interiorul familiei si in interiorul individului (asta explica numarul mare de dictaturi din perioadele de pace, numarul mare de divorturi din democratiile asezate si numarul mare de depresivi din tarile libere).

Slava domnului ca noi nu am trecut prin nici un razboi, in comunism in familie oamenii nu prea se certau pentru ca nu aveau timp, trebuia sa fuga dupa resursele limitate, iar in depresie cadeai rar pentru ca simteai ca singurul om care te poate ajuta esti doar tu.

Libertatea se merita si se castiga, nu o primeste pomana orice prost.

Cele mai sus exprimate sunt citate dintr-un contemporan in viata. Impartasesc ideile, de aceea le-am postat. 

Multumesc D.T.

Tactica si strategie

Tactica si strategie – Mario Benedetti

Tactica mea este sa te privesc,
Sa invat cum esti,
Sa te iubesc cum esti.
Tactica mea este sa iti vorbesc
Si sa te ascult,
Sa construiesc din cuvinte
O punte indestructibila.
Tactica mea este sa raman in amintirea ta,
Nu stiu cum
Si nici sub ce pretext
Dar sa raman in tine.
Tactica mea este sa fiu sincer
Si sa stiu ca esti sincera
Si ca nu ne vindem unul altuia iluzii,
Pentru ca intre noi doi sa nu fie perdea, nici abis.
Strategia mea, in schimb,
Este mai profunda si mai simpla:
Strategia mea este ca, intr-o zi oarecare,
Nu stiu cum,
Nici sub ce pretext
Sa ai, in sfarsit, nevoie de mine.